Pretenţii. Sentința nr. 4472/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4472/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 4472/2015
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
-
SENTINTA CIVILĂ NR. 4472
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 30 IUNIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E.-M. I.
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta, . pe pârâtul, C. T., având ca obiect pretenții, cerere cu valoare redusă.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publica de la 23.06.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30.06.2015 când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2013 sub nr._ / 2013 reclamanta, . contradictoriu cu pârâtul, C. T., a solicitat obligarea la plata sumei de 704,56 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că . prestat servicii de salubritate către paratul C. T. și au fost emise facturi fiscale care sunt deja scadente și care nu au fost achitate de pârât.
La data de 20.04.2012 paratul a achitata din debit suma de 34 lei și a rămas neachitat un debit de 704,56 lei.
A fost comunicata notificare către parat în vederea achitării debitului restant însă acesta nu a dat curs notificării.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1028 alin.2Cpc solicitând proba cu înscrisuri.
S-au depus în copie înscrisuri la dosar, f. 8-16.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxa timbru cu chitanța nr._(120)/17.12.2013, f.15.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare.
In cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 201 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil, conform căruia prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului cod civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, pentru soluția dată excepției invocate de pârâtă instanța a avut în vedere prevederile Decretului nr. 167/1958, în vigoare atât la data începerii cât și la data împlinirii termenului de prescripție analizat în cauză.
Din interpretarea art. 1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția extinctiva poate fi definita ca fiind stingerea acelei componente a dreptului la acțiune care este posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative sau la recunoașterea dreptului subiectiv contestat, datorita nesesizarii organului de jurisdicție în termenul prevăzut de lege.
Termenul general de prescripție, aplicabil tuturor acțiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligațional, este cel instituit de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, fiind de 3 ani.
În cauza de fata prezintă interes momentul la care a început sa curgă acest termen de 3 ani, si anume data când s-a nascut dreptul la acțiune, conform art. 7 alin.1 din acelasi act normativ.
Având în vedere ca temeiul legal al acțiunii reclamantei îl constituie raspunderea civila contractuala, dreptul la actiune se naste la data scadentei facturiilor emise de catre reclamanta.
Astfel se retine ca reclamanta, in calitate de societate comerciala, a emis facturile fiscale nr 5900 din 27.04.2009 si nr 5901 din 27.04.2009, acestea fiind scadente in 15 zile de la data emiterii.
P. urmare, cum dreptul reclamantei la actiune s-a nascut la data de 27.04.2009, in mod distinct pentru fiecare factura in parte, instanta retine ca dreptul la acțiune al reclamantei s-a implinit la data de 27.04.2012 (aferent fiecarei facturi).
Astfel, în raport de dispozițiile art. 7, art. 1 alin. 1 si art. 3 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, instanta constata ca dreptul material la actiune al reclamantei era prescris la promovarii acțiunii, cererea de chemare in judecata fiind depusa si înregistrata la instanța la data de 19.12.2013.
In ceea ce privește achitarea în parte a debitului, instanța reține că reclamanta nu a depus înscrisuri din care să rezulte susținerile sale (documentele de plată), fișa de client, fiind un document emis unilateral de reclamant, neputând fi opus debitorului- pârât. (f. 9)
În consecința, instanta constata ca excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata din oficiu este întemeiata, urmând a fi admisa si ca atare va respinge acțiunea ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, .> CUI_, cu sediul în Voluntari, B- dul Dunării, nr. 52A, Cod poștal_, J. ILFOV în contradictoriu cu paratul, C. T. CNP_, dom. în Voluntari, Șoseaua Afumați, nr. 94-98, Cod poștal_, J. ILFOV, ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.06.2015.
P., GREFIER,
I. E. MihaelaAlexe E.
Red. IEM/thn.E.A./4 ex/12.08.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4381/2015. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 4376/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
