Situaţie juridică minor. Sentința nr. 295/2014. Judecătoria BUHUŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 295/2014 pronunțată de Judecătoria BUHUŞI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 1297/199/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 295/2014
Ședința publică de la 08 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. I.
Grefier D. V.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta B. C. și pe pârâtul C. M., având ca obiect situație juridică minor – suplinire consimțământ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 24. 04. 2014, ora 9, C2C și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
- deliberând –
Prin cererea înregistrata la aceasta instanța sub nr._ din 2711.2013, reclamanta B. C. a chemat in judecata pe pârâtul C. M., solicitând modificarea măsurii luate prin sentința civila nr. 508/2013, pronunțata de Judecătoria Buhusi in dosarul nr._, in sensul ca autoritatea părinteasca asupra minorului Marcelino C., născut la data de 07.01.2010, sa fíe exercitata in mod exclusiv de subsemnata; suplinirea consimțământului paratului in vederea eliberării pașaportului minorului Marcelino C., născut la data de 07.01.2010; suplinirea consimțământului paratului in scopul deplasării minorului in tara si in străinătate, însoțit de reclamanta.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma relației de comuniune consensuală pe care a avut-o cu pârâtul, la data de 07.01.2010 s-a născut minorul Marcelino C.. In luna martie 2012, pârâtul a părăsit domiciliul unde locuia împreună cu băiatul, fără a mai contacta familia, ulterior.
De la nașterea copilului și până în prezent, reclamanta a fost singura care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea lui, între noi existând o puternică legătură afectivă.
Prin sentința civila nr. 508/2013 pronunțata de Judecătoria Buhusi in dosarul nr._, instanța a stabilit locuința minorului Marcelino C., la reclamantă, a dispus ca autoritatea părintească să fíe exercitată în comun de ambii părinți, si a obligat pârâtul să plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere lunară în cuantum de 200 lei începând cu data introducerii acțiunii 03.05.2012 și până la majoratul acestuia 07.01.2028.
Consideră ca in prezent s-au schimbat motivele avute in vedere de instanța in luarea hotărârii cu privire la exercitarea autorității părintești in comun de ambii părinți.
Pârâtul nu a mai luat legătura cu reclamanta și fiul său de foarte mult timp, iar în ultima perioada de timp a fost pusă in situația de a nu putea lua unele decizii importante privind sănătatea, educația copilului, dreptul acestuia de a călători împreuna cu aceasta de a veni să-și viziteze rudele aflate in tara deoarece, nu a avut acordul paratului.
Având in vedere ca nu poate sa-și exercite autoritatea părintească asupra minorului in lipsa unui acord din partea pârâtului, solicită ca instanța să aibă în vedere interesul superior al minorului și să dispună ca autoritatea părinteasca asupra acestuia sa fie exercitata in mod exclusiv de către reclamantă.
In subsidiar, solicită ca instanța să aibă in vedere faptul ca locuința minorului a fost stabilita de instanța la reședința din Italia, dar se află in imposibilitatea de a se deplasa cu minorul in tara si in străinătate fără acordul tatălui, acord pe care nu îl poate obține deoarece nu știe unde se afla in prezent.
Solicită în principal modificarea măsurii luate prin sentința civila nr. 508/2013, pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._, in sensul ca autoritatea părinteasca asupra minorului Marcelino C., născut la data de 07.01.2010, sa fie exercitata in mod exclusiv de subsemnata, iar in subsidiar, suplinirea consimțământului paratului in vederea eliberării pașaportului minorului si suplinirea consimțământului paratului in scopul deplasării minorului in tara si in străinătate, însoțit de reclamantă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 505, art. 403 Cod civil, art. 18 din Legea nr. 272/2004, art. 17 alin. 2 din Legea 248/2005.
Cererea a fost legal timbrată.
In dovedirea cererii reclamanta a anexat sentința civilă nr.508/09.09.2013 a Judecătoriei B..
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță, însă a fost reprezentat de către curator special, numit de către instanță, conform dispozițiilor art.167 NCPC.
Instanța a dispus audierea martorilor propuși de către reclamantă în susținerea cererii (Ș. G. și T. E.), precum și atașarea dosarului nr._ al acestei instanțe.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin sentința civila nr. 508/09.09.2013 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._, instanța a stabilit locuința minorului Marcelino C., la reclamantă, a dispus ca autoritatea părintească să fíe exercitată în comun de ambii părinți, si a obligat pârâtul să plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere lunară în cuantum de 200 lei începând cu data introducerii acțiunii 03.05.2012 și până la majoratul acestuia 07.01.2028. Soluția a rămas irevocabilă la data de 11.11.2013, prin nedeclararea căii de atac.
Invocând intervenirea unei schimbări în ceea ce privește împrejurările avute în vedere de către instanță la pronunțarea acestei sentințe, reclamanta a solicitat ca autoritatea părintească în ceea ce privește minorul Marcelino C. să fie exercitată de către dumneaei, în mod exclusiv.
Instanța constată că acțiunea ce constituie obiectul prezentului dosar a fost introdusă la data de 27.11.2013, la aproximativ două săptămâni de la rămânerea definitivă a hotărârii inițiale, iar motivele invocate în susținerea cererii (respectiv, faptul că pârâtul nu a mai luat legătura cu reclamanta și fiul său) au fost analizate de către instanța care a apreciat asupra cererii de exercitare a autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă, formulată în dosarul nr._ al acestei instanțe.
Neaducând probe noi, practic solicitând readministrarea probatoriului încuviințat în dosarul mai sus-amintit (prin audierea acelorași martori, de exemplu), reclamanta a urmărit pronunțarea unei soluții diferite, favorabile, nesocotind autoritatea judecătorească a hotărârii pronunțate într-o cauză similară, cu foarte puțin timp înainte de introducerea noii cereri, cu privire la care nu a înțeles să formuleze calea de atac la care era îndreptățită. Mai mult, prin probatoriul administrat, reclamanta nu a făcut dovada producerii unor împrejurări noi, în sensul art.403 NCC, care, într-adevăr, prevede posibilitatea modificării măsurilor cu privire la drepturile și îndatoririle părinților față de copiii lor minori, însă cu această condiție a constatării intervenirii unei alte stări de fapt. Cum în cauză nu se poate pune această problemă, pe de o parte din cauza intervalului relativ scurt de timp supus analizei, iar pe de altă parte, ca urmare a neinvocării producerii unei schimbări majore, semnificative, ale cărei consecințe ar fi putut atrage modificarea măsurii, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Cu privire, însă, la al doilea capăt de cerere, solicitat în subsidiar de către reclamantă, referitor la suplinirea consimțământului pârâtului, instanța reține cadrul legal aplicabil:
Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
ART. 17 - (1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
(2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
(3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
ART. 23
(1) Copiii neînsoțiți de părinți sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane au dreptul de a li se asigura, în cel mai scurt timp posibil, reîntoarcerea alături de reprezentanții lor legali.
(2) Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare.
ART. 17 din Legea nr.248/2005
(1) Minorilor cetățeni români care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate li se eliberează pașapoarte simple electronice în următoarele condiții:
a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal;(...)
(2) Emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
ART.31*- (3) Ieșirea din România a minorilor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) și (3), se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii.
Dininterpretarea unitară a dispozițiilor legale invocate, instanța reține, pe de o parte că dreptul minorului de a avea legături cu familia, în condițiile în care domiciliul acestuia a fost stabilit de către instanță pe teritoriul altui stat, este garantat prin lege, iar, pe de altă parte, instanța este singura autoritate competentă pentru a soluționa orice neînțelegeri intervenite între părinți, cu privire la condițiile formale care trebuie îndeplinite, având întotdeauna ca și prioritate interesul minorului.
instanța reține, prin urmare, din probatoriul administrat, faptul că reclamanta a întâmpinat greutăți în a obține acordul tatălui minorului Marcelino-C., întrucât acesta nu a mai luat contact nici cu mama copilului, nici cu fiul său, astfel încât la data pronunțării nu se cunoștea nicio informație concretă despre acesta.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează a suplini consimțământul pârâtului în ceea ce privește efectuarea de către minorul C. Marcelino C., născut la data de 07.01.2010, a călătoriilor în/din străinătate, însoțit de către mama sa B. C., la domiciliul căreia a fost stabilită locuința minorului, implicit în ceea ce privește efectuarea formalităților necesare pentru obținerea pașaportului oria titlului de călătorie, conform legii.
În temeiul art.453 NCPC, instanța va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUM ELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. C. cu domiciliu ales la cab. av. C. N. cu sediul în Bacău, .. 1, ., J. Bacău în contradictoriu cu pârâtul C. M. domiciliat în B., .. 4, ., . - prin curator avocat C. S. cu sediul în Bacău, .. 1, ., ., având ca obiect exercitarea autorității părintești și suplinire consimțământ.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă asupra minorului C. Marcelino C., născut la data de 07.01.2010.
Admite capătul de cerere subsidiar.
Suplinește consimțământul pârâtului C. M. cu privire la exercitarea drepturilor părintești asupra minorului C. Marcelino C., de către mamă, în scopul deplasării minorului în țară și în străinătate și a îndeplinirii formalităților necesare.
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Redactat IMA- 23.06.2014
Tehnoredactat IMA/VD - ex. 5
23/25.06.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 287/2014.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 261/2014. Judecătoria BUHUŞI → |
|---|
