Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 21897/200/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.11.2013
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. B.-C.
GREFIER: G. A. – L.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta ., cu sediul procesual ales la cab. av. R. D. în B., ., jud. B., in contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul in Bucuresti, .. 401A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică partile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că acțiunea se află la al treilea termen de judecată, procedura de citare este legal indeplinita, după care,
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 159 indice 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art. 1 pct.2 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Instanța, în temeiul art. 167 Cod proc. civilă încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri și planșa foto, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Instanța, considerându-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 23.09.2011, sub nr._, petenta . B. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/1.03.2011 încheiat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și comunicat la data de 25.08.2011, prin care i-a fost aplicată amenda contravențională în sumă de 250 lei și obligată la plata unei despăgubiri în valoare de 115,38 lei.
A solicitat de asemenea repunerea în termenul de formulare a plângerii.
În motivarea fapt a plângerii se arată că în sarcina petentei s-a reținut că la data de 24.10.2010, ora 07,20, pe DN2 KM. 115+80, Mărăcineni a fost identificat în trafic vehiculul categoria A cu nr. înmatriculare_, proprietatea sa fără a deține rovignetă valabilă.
Aceasta a susținut că situația prezentată de petentă reprezintă un caz fortuit, motivat de faptul că societatea are sediul social în mun. B., dar are puncte de lucru în localitatea Lopătari și Oborul B., iar singura modalitate de a intra la punctul de lucru situat pe raza mun.B. este această cale de trecere de aproximativ 500 ml.
A mai invocat excepția discriminării evidente a deținătorilor de vehicule care nu folosesc drumurile naționale, unde rovinieta nu este obligatorie, față de cei ce le folosesc în mod curent, tratamentul juridic fiind nediscriminatoriu.
Petenta a invocat faptul că nu i-a fost comunicat procesul verbal de constatare a contravenției și nu a avut cunoștință de el decât în momentul în care verificându-și situația financiară la DGFP B. a constatat că figura cu nouă procese verbale de contravenție comunicate de către intimată la Administrația Financiară a Municipiului B. în vederea executării lor prin poprire pe conturi.
Apreciază că sunt îndeplinite condițiile de repunere în termenul de a formula plângere urmând ca instanța după admiterea cererii de repunere în termen să procedeze la soluționarea în fond a cauzei.
A apreciat petenta că termenul de o lună prevăzut de legiuitor are o dublă semnificație și anume, privește pe de o parte introducerea cererii de repunere în termen iar pe de altă parte introducerea cererii de chemare în judecată în ceea ce privește fondul litigiului.
Susține de asemenea că a contestat un nr. de 28 de procese verbale care i-au fost comunicate sens în care va depune o fișă analitică a acestor cauze aflate pe rolul Judecătoriei B. pentru a face dovada că tocmai datorită necomunicării lor nu au fost contestate în instanță.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.
În dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri care au fost atașate la filele 7-12 și 21 dosar.
Deși legal citată intimata nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar înscrisuri care au fost atașate la filele 14-16 dosar.
Prin sentința civilă nr._ pronunțată în ședința publică din 23.10.2012, Judecătoria B. a respins cererea de repunere a petentei în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind calea de atac împotriva procesului verbal de contravenție, a respins excepția nulității procesului verbal de contravenție, invocată de petentă iar pe fond a respins plângerea contravențională formulată de petenta ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 01.03.2011 de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică–CESTRIN, ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta . B. criticând-o in primul rand pentru nemotivare, aceasta fiind afectată de asemenea de nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea în fapt arată că cererea le-a fost respinsă, pe o excepție procedurală, respectiv, tardivitatea plingerii în condițiile în care a făcut dovada de netagatuit, asupra modului de comunicare a procesului verbal de constatarea si sancționarea contravenției, instanța considerând comunicarea făcuta de AFPM B., ca nefiind un act oficial de comunicarea procesului verbal contestat.
De asemenea a invocat faptul că a făcut dovada cu înscrisul aflat la dosarul cauzei, a datei cand a primit acest proces verbal de comunicarea si a altor procese verbale de același gen, din care, cauze le-au fost admise prin repunerea in termen, conform codului de procedura civila, aceasta cauza, fiind singura respinsa dintr-un total de 32 de cauze aflate pe rolul Judecătoriei B..
Pe fond, a susținut că desi a făcut dovada ca a avut achiziționată rovigneta pentru anul in curs, iar ulterior constatării contravențiilor, pentru toate mașinile ce le are in dotarea societății, acest aspect a fost ignorat cu desăvârșire de instanta fondului, in condițiile in care a solicitat admiterea cererii si transformarea sancțiunii aplicate in „avertisment", motivat de faptul ca, traversarea Podului Maracineni, a constituit o chestiune intimplatoare, nefiind o rutina zilnica.
Solicită astfel admiterea recursului asa cum a fost el formulat, casarea sentinței pronunțate in cauza, iar pe fondul admiterea plângerii contravenționala formulata sub motivația ca toate cele afirmate au fost dovedite, cu evidenta solicitare de a le transforma sancțiunea aplicata, in avertisment
In drept, au fost invocate disp. art. 304, pct 6-7-8-9 C. proc.civ.
În termen legal intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind temeinică și legală, petenta recurentă fiind vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
La dosar recurenta prin apărătorul ales a depus un număr de trei sentințe pronunțate de Judecătoria B. – a se vedea filele 21-30 dosar.
Prin decizia civilă nr. 1207/03.06.2013, Tribunalul B. a admis recursul declarat de petenta ., împotriva sentinței civile nr._/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, și a casat sentința recurată cu trimiterea spre rejudecare pentru a se pronunța pe cererea de repunere în termen.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul acestei instanțe la data de 29.07.2013, sub nr._ .
Petenta a depus la dosar concluzii scrise și un număr de 6 sentințe civile.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisurile și planșele foto, depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 01.03.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 24.10.2010, ora 07:20, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat pe DN 2 - km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatoarei, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro, adică 117,99 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Conform Deciziei nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 450 din 23.07.2013, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, tocmai pentru a i se da posibilitatea contravenientului să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările.
Față de considerentele mai sus expuse, având în vedere faptul că intimata nu a făcut dovada comunicării procesului verbal contestat prin poștă, cu aviz de primire, instanța apreciază că se impune ca plângerea contravențională să fie socotită ca fiind introdusă în termenul legal de 15 zile de la data comunicării.
Pe cale de consecință, instanța urmează a respinge excepția tardivității plângerii, invocată din oficiu, și să constate ca rămasă fără obiect cerere de repunere în termen, formulată de petentă.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat, respectiv cele privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientei, descrierea faptei savârsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1 alin.1 lit. b, din același act normativ respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentei care era proprietarul autovehiculului.
În speță, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității în sensul că petenta a circulat, într-adevăr, la data de 24.10.2010, ora 07:20, cu vehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B. fără a deține rovinietă valabilă, aspect recunoscut și de acesta și probat prin planșa foto atașată la fila 16 din dosarul inițial.
Așadar, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art.38 alin.3 din același act normativ, care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientei, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, având în vedere împrejurările săvârșirii contravenției.
Astfel, instanța considera ca, deși petenta nu deținea rovinietă pentru autoturismul său la data săvârșirii contravenției, aceasta fapta are un grad de pericol social redus, fiind comisă în mod izolat, petenta nefăcând o obișnuință din a încălca normele care reglementează obligativitatea achitării taxei de drum. In acest sens, petenta a probat faptul că, ulterior sanctionarii sale prin procesul-verbal contestat in prezenta cauza, s-a conformat dispozitiilor legale, achizitionand rovinieta si achitand tarifele aferente necesare circulației pe un drum national, conform dovezilor de la filele 14 și 15 din dosar.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
Referitor la tariful de despăgubire, potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează
Față de considerentele mai sus expuse, instanța urmează să admită în parte plângerea, să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul și să exonereze petenta de obligația achitării tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro. De asemenea, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei și îi va recomanda ca pe viitor să respecte legislația în vigoare.
În temeiul art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., care statuează principiul disponibilității în procesul civil, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul procesual ales la cab. av. R. D. în B., ., jud. B., in contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul in Bucuresti, .. 401A, sector 6.
Constată ca rămasă fără obiect cererea de repunere în termen, formulată de către petentă.
Dispune transformarea amenzii contravenționale aplicate petentei prin procesul verbal . nr._/01.03.2011 întocmit de intimată, în sancțiunea „avertisment”.
Înlătură obligarea petentei de a achita tariful de despăgubire în sumă de 28 euro, adică 117,99 lei.
Atrage atenția petentei asupra gravității faptei săvârșite și îi pune în vedere ca pe viitor să nu mai săvârșească fapte de natură contravențională.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.11.2013.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. B. C. | G. A.-L. |
TehnRed. A.B.C./4ex./10.12.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2013.... → |
|---|
