Plângere contravenţională. Sentința nr. 4219/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4219/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 27350/200/2011
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR.4219
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 13 martie 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
P.: A. C.
GREFIER: F. L.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulata de petenta S.C. T. C. INTERNATIONAL S.R.L. cu sediul în B.,. 1279/3,nr. 4-6, J. B.,împotriva procesului verbal de contraventie . 11, nr._/14.11.2011 încheiat de intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA –CESTRIN cu sediul in Bucuresti, .. 401 A, sector 6.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit petenta S.C. T. C. INTERNATIONAL S.R.L. și intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA –CESTRIN.
Procedura de citare este legal îndeplinita .
S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta care arata ca actiunea este la primul termen, este scutita de taxa judiciara de timbru, intimata nu a depus întâmpinare, dar a comunicat planșă fotografică și certificat calificat, după care:
Procedând potrivit prevederilor art. 1591 alin.4 C.proc.civ., instanța își verifică din oficiu competența, constatând că în temeiul art. 32 alin.2 din OG nr.2/2001 Judecătoria B. este competentă atât din punct de vedere material, cât și teritorial sectorul de drum DN 2 km 115+80m, intrând în circumscripția acesteia.
În temeiul rolului activ consacrat de art. 129 alin.4 C.proc.civ., instanța arată că excepțiile nulității procesului-verbal contestat invocate de petentă nu sunt veritabile excepții procesuale, urmând ca instanța să analizeze aceste aspecte în momentul verificării legalității procesului-verbal.
În baza art. 167 si urm. Cod proc civila, instanta incuviinteaza proba cu inscrisurile aflate la dosar, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă dezlegării pricinii.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civila, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 29.11.2011,petenta . SRL a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.09.2011 încheiat de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN și a sancțiunii aplicate.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul verbal de constatare a contraventiei .,nr._/14.11.2011 (comunicat in data de 17.11.2011 conform plicului depus la dosar) . SRL a fost amendată contravențional pentru fapta prevăzută de art.8 alin.1 din O.G nr. 15/2002,si sancționată conform art.8 alin.2 din același act normativ,cu amendă în valoare de 250,00 lei. De asemenea, prin același proces verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să achite si tariful de despăgubire,a cărei valoare este de 120,82 lei, despăgubiri prevăzute de art.8, alin.3 din OG nr.15/2002.
In primul rând, a invocat excepția prevăzută de art.16 alin.1 din OG nr.2/2001,potrivit căruia „organul constatator trebuie să cuprindă in conținutul procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției descrierea faptei contravenționale cu indicare a datei, orei si locului in care a fost săvârșita, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptelor si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite".
Astfel cum reiese si din conținutul procesului verbal, agentul constatator nu a respectat prevederile legale, acesta limitându-se să redea textul aplicabil nefăcând o descriere a faptei în termeni concreți: nu au fost stabilite,în mod clar,toate împrejurările in urma cărora s-a aplicat sancțiunea contravenționala, respectiv aspecte care sa duca la individualizarea presupusei contravenții.
Aspectele consemnate în procesul verbal urmează a fi probate în ceea ce privește existența faptei, a gravității acesteia, a modalității săvârșirii acesteia,în vederea individualizării judiciare, dar ceea ce nu s-a consemnat în procesul-verbal nu poate fi completat mai târziu sau rectificat ori adăugit, întrucât,în această modalitate, s-ar încălca în mod flagrant normele care reglementează regimul juridic al contravențiilor dar și drepturile omului, în general, prin „fabricarea" ulterioară de „probe în susținerea unor aspecte neconsemnate în procesul verbal.
Astfel, față de dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, care precizează că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea tuturor aspectelor care ar conduce la o corectă individualizare a faptei, în situația dedusă judecății s-au încălcat dispozițiile legale menționate, împrejurare în care procesul-verbal de contravenție . 11 nr._ încheiat la data de 14.11.2011, pentru o pretinsă faptă săvârșită în 20.05.2011, este nul de drept.
In al doilea rând, a invocat excepția nulității absolute a procesului verbal, nulitate prevăzuta de art.16 pct. 7 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia in momentul întocmirii procesului verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiectiuni care sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „alte mentiuni"sub sancțiunea nulității procesului verbal.
În speță, in procesul verbal nu este menționată rubrica destinata eventualelor obiectiuni, astfel că,lipsa acestei rubrici,trebuie sa fie considerată ca fiind o nerespectare a articolului arătat mai sus, atrăgând astfel nulitatea procesului verbal de contravenție.
In al treilea rând, a invocat excepția prevăzuta de art.19 alin.l din OG nr.2/2001 potrivit căruia „în cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor".
Lipsa semnăturii unui martor, care să confirme situația de fapt cu privire la desfășurarea evenimentelor, atrage nulitatea procesului verbal.
În opinia petentului,în dreptul românesc, deși contravențiile nu fac parte din sfera penală, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. (cauzele Engel contra Olandei, Lutz contra Germaniei, Lauko contra Slovaciei și Kaubec contra Slovaciei), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală", la care se referă primul paragraf al art. 6 C.E.D.O.
Pe cale de consecință,petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice materiei penală, din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, contravenientul nu este obligat să-si dovedească nevinovăția,sarcina administrării probelor revenind agenților constatatori, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
Procesul verbal de constatare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Un alt aspect deosebit de important constă în aceea ca petenta (."SRL), fiind de totală bună credință, a achitat contravaloarea rovinietei, prezentând la dosar dovezi în acest sens, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea acestor sancțiuni contravenționale fiind atins, iar aplicarea unei astfel de amenzi fiind nejustificată și excesivă, ajungându-se în această modalitate la o dublă sancționare.
Potrivit art.21 alin 3 din OG 21 2001 „ sancțiunea se aplică in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinându-se seama de imprejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a.acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului,,.
F. de modul concret al săvârșirii pretinsei contravenții, cat si pentru faptul ca a achiziționat rovinieta CNADNR seria_, de bunăvoie, a apreciat drept justificată înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului, in baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001.
In drept,plângerea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr.2/2000 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copii procesul-verbal contestat, plic, rovinieta CNADNR seria_,bonul fiscal nr.328/14.06.2011.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat și nici nu a formulat întâmpinare, dar a depus planșe fotografice și certificate calificate.
În temeiul art. 167 și urm. C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă dezlegării pricinii.
Analizând mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Pe data de 20.05.2011, ora 20:26, locul DN 2 KM 115+80 m, loc. Mărăcineni, jud. B., vehiculul cu numărul de înmatriculare_, a circulat fără a deține rovinieta valabilă. Din baza de date verificată de către intimată a reieșit că autoturismul este proprietatea T. C. INTERNATIONAL SRL.
Potrivit art. 34 O.G. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor articolelor 16 și 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Articolul 17 din același act normativ stipulează că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu.
Din coroborarea celor două articole anterior redate, rezultă că nu orice omisiune a elementelor enumerate de articolul 16 atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, ci doar lipsa elementelor prevăzute de art. 17 din OG nr.2/2001.
Nu s-ar putea susține că nerespectarea altor dispoziții legale sau omisiunea inserării celorlalte mențiuni prevăzute de art. 16 alineatul 1 ar rămâne fără sancțiune, motiv pentru care încălcarea acestor prevederi legale conduce la nulitatea procesului-verbal, devenind aplicabil regimul nulităților virtuale, așa cum este conturat în dispozițiile Codului de procedură civilă, întrucât art. 47 din OG nr. 2/2001 (care completează prevederile OUG nr. 195/2002, conform art. 109 alin.9) prevede că dispozițiile acesteia (OG nr. 2/2001) se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. În baza art. 105 alin.2 C.proc.civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea sa.
În temeiul art. 19 alin.1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar in cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor; in acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Prin prisma dispozițiilor legale anterior redate, nesemnarea procesului verbal de către un martor în condițiile în care petentul refuză să semneze sau nu este de față ar conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție în măsura în care s-ar face dovada, prin orice mijloc de probă permis de lege, că partea a suferit o vătămare.
Instanța poate să constate existența vătămării din împrejurările cauzei și din finalitatea regulii nerespectate ori poate să ceară părții care o invocă să producă dovezi.
Potrivit art. 9 alin.2 din OG nr.15/2002, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, alineatul 3 al aceluiași articol prevăzând că în cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Cum prezentul proces-verbal a fost încheia în condițiile anterior reglementate, acesta se poate încheia în lipsa contravenientului, fără a fi necesară semnătura vreunui martor.
Fapta este suficient descrisă, fiind posibilă încadrarea acesteia în textul legal incriminator.
În cadrul alin. (7) al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mențiuni», sub sancțiunea nulității procesului-verbal".
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă. Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției., astfel cum s-a statuat prin decizia nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta curte de Casație și de Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, ipoteză prevăzută expres de către ordonanță, situație ce face imposibilă aplicarea prevederilor art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului, instanța va mai retine ca, pentru a putea fi sancționata o fapta contravenționala, se impun a fi îndeplinite doua tipuri de cerințe: intrinseci, constând in încălcarea cu vinovăție a unei norme de drept, fapta care va atrage după sine o sancțiune prevăzuta de lege, dar si extrinseci constând in constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoana abilitata in acest sens - agentul constatator. In plus, agentului constatator îi incumbă obligația de a respecta o . forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice îndoiala existenta faptei, vinovăția contravenientului si legalitatea actului realizat in acest sens .
Procesul-verbal de contravenție face dovada asupra situației de fapt reținute si asupra încadrării in drept a faptei în condițiile in care este legal si temeinic întocmit, iar cele constatate de către agentul constatator sunt susținute cu mijloace de proba .
Analizând dispozițiile legale in materie, se constata ca procesul-verbal nu are forța probanta în ceea ce privește existenta faptei contravenționale in lipsa unor probe care sa susțină cele reținute, instanța constatând ca acesta nu este temeinic întocmit.
In cauza de fata, analizând procesul-verbal precum si modul in care acesta a fost încheiat prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, instanța retine ca, deși nepenala la nivelul legislației interne, materia contravenționala este subsumata noțiunii de acuzație în materie penala in sens contravențional, astfel cum a arătat Curtea de la Strassbourg în mai multe decizii de speță.
Convenția Europeana a Drepturilor Omului a fost ratificata de către România prin Legea nr. 30/1994 publicata in Monitorul Oficial nr. 135/1994 si este un act internațional care face parte, conform art. 11 alin. 2 din Constituția României, din dreptul intern. Mai mult, in temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentala, daca exista neconcordante intre actele internaționale la care România este parte si legile interne, au prioritate reglementările internaționale. Prin urmare, nu numai Convenția dar si jurisprudența Curtii Europene, indiferent de statul care a fost parte în respectiva speță, se impun judecătorului roman, judecător care are obligația de a face aplicarea directa si prioritara a acesteia fata de dreptul intern in cursul soluționării cauzelor, în situația existentei unei neconcordante .
De asemenea, însăși Curtea Constituționala a României in Decizia nr. 81/1994, publicata in Monitorul Oficial nr. 14/1995 a subliniat ca deciziile de speță pronunțate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului se impun in virtutea art. 20 alin. 1 din Constituția României si au prioritate in temeiul art. 2 din același text. Aceasta observație este reluata de Curtea Constituționala si in Decizia nr. 349/2001 publicata in Monitorul Oficial al României nr. 240/2002 in care se subliniază ca, în urma ratificării de către România a Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, in conformitate cu prevederile art. 11 si 20 din Constituție, aceasta convenție a devenit parte a dreptului intern, si ca, se impune ca in examinarea cauzei cu care Curtea Constituționala a fost investita, sa se aibă în vedere prevederile sale, precum si practica jurisdicționala a Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea si interpretarea convenției menționate.
Aceste principii extrase din jurisprudența CEDO se regăsesc și în hotărârea pronunțata în cauza A. contra României, in care se statuează si ca, deși statele membre dispun de o marja de apreciere in ceea ce privește anumite fapte, putându-le scoate din sfera sancționatoare penala și să le pedepsească potrivit unor reguli speciale in materie contravenționala, nu trebuie ca prin aceasta politica penala sa fie privata persoana acuzata de anumite drepturi procesuale esențiale. Astfel, persoana acuzata de o fapta pedepsita potrivit unui regim sancționator, cel contravențional mai blând, nu trebuie sa fie pusa . puțin favorabila decât daca ar fi fost sancționata conform dreptului penal. In acest sens, Curtea apreciază ca prezumția de nevinovăție trebuie sa opereze si in materie contravenționala, atribuirea sarcinii celui care contesta săvârșirea contravenției fiind o încălcare a acestei garanții procesuale fundamentale, prevăzuta de art. 6 CEDO .
Aplicarea garanțiilor procesuale prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, atrag răsturnarea sarcinii probei in cadrul plângerii contravenționale. Astfel, cel sancționat nu trebuie sa facă dovada nevinovatei sale, ci aceasta sarcina revine autorității din care face parte agentul constatator, in virtutea principiului in dubio pro reo, orice dubiu profitând celui acuzat de săvârșirea faptei contravenționale.
In cauza de fata, intimata a făcut dovada existentei faptei contravenționale reținute prin procesul-verbal în discuție precum si a legăturii de cauzalitate între fapta contravențională si urmarea imediată, planșa fotografică depusă la fila 13 dosar fiind concludentă în acest sens.
Potrivit art. 21 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social la faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
Potrivit art. 7 al. 3 din OG nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire și sancționare al contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
La aprecierea gradului pe pericol social al faptei, instanța va tine cont de împrejurarea că fapta săvârșita de petentă nu a produs urmări grave si a adus o atingere minima a ordinii si valorilor sociale ocrotite; în plus, petenta a achitat așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar taxa de drum, ulterior sancționării sale, pentru o perioadă de 12 luni-fila 9.
Astfel, raportat la criteriile de individualizare prevăzute de articolul menționat mai sus, instanța apreciază că sancțiunea contravenționala de 250 lei aplicata petentei nu corespunde gradului de pericol social redus al contravenției si nici circumstanțelor personale ale acesteia.
In plus,convingerea instanței este că,aplicarea unei sancțiuni nepecuniare, corespunde scopului preventiv si educativ al contravenției prevăzuta de legiuitor si este susceptibila de a atrage atenția petentei asupra faptului că,atitudinea sa socială,trebuie conformată prevederilor legale.
In consecință, instanța va admite în parte plângerea contravenționala si va dispune transformarea amenzii contravenționale aplicata petentei prin procesul verbal de contravenție în discuție, în sancțiunea "avertisment".
In temeiul art. 7 al. l din OG nr. 2/2001, va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca in viitor sa respecte dispozițiile legale in materie.
În ceea ce privește obligarea petentului de plată a tarifului de despăgubire în cunatum de 28 euro, adică 120,82 lei,conform art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, instanța apreciază că nu se impune obligarea petentei la plata acestuia, de vreme ce nu a produs nicio pagubă intimatei în condițiile în care a achitat contravaloarea rovinietei pentru o perioadă de un an.
Prezenta hotărâre, definitivă potrivit art. 377 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului, potrivit dispozițiilor articolului 34 alineat 2 din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite,în parte,plângerea formulată de petenta . SRL cu sediul în mun. B., . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN.
Înlocuiește amenda contravențională aplicată prin procesul verbal de contravenție . 11 nr._ din data de 14.11.2011 cu avertisment și exonerează petenta de obligația achitării tarifului de despăgubire.
Atrage atenția petentei ca, pe viitor, să respecte legislația în vigoare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13.03.2013
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A. L. F.
Red. A.C
Tehnored. F.L
Exempl 4/01.04.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7229/2013.... → |
|---|
