Plângere contravenţională. Sentința nr. 7383/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7383/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 10219/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.7383
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 30.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – P. E.
GREFIER – I. D. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul GÂNDULESCU P., cu domiciliul in R., .. 29, jud. N. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN, cu sediul in municipiul București, sector 6, ..401 A, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, emis de către intimată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit, petentul Gândulescu P. și intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Cestrin.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, acțiunea este scutită de taxă de timbru, iar intimata prin serviciul registratură a depus la dosar cerere prin care solicită comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate acesteia în vederea formulării întâmpinării.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind. 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Instanța respinge cererea intimatei prin care solicită comunicarea plângerii și a înscrisurilor atașate acesteia deoarece a depus la data de 24.02.202 documentația aferentă procesului verbal contestat în dosar nr._ al Judecătoriei R..
Constatând proba ca fiind pertinentă, concludentă precum și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe excepția invocată de către petent în cererea de chemare în judecată, respectiv, excepția prescripției aplicării sancțiunii contraventionale și în subsidiar pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei R. la data de 02.02.2012 sub nr._, petentul Gândulescu P. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN instanței, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, suspendarea executării amenzii contravenționale, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că în data de 23.01.2012 a primit prin poștă procesul verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, stabilind în sarcina sa săvârșirea unei contravenții la data de 15.07.2011, la aceeași dată a primit prin poștă procesul verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, prin care îl sancționa pentru o contravenție săvârșită la data de 17.07.2011.
A arătat că invocă excepția prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, plecând de la data contravenției și data comunicării către contravenient a procesului verbal. Astfel fapta a fost săvârșită pe data de 15.07.2011 iar procesul verbal a fost primit de către el la data de 23.01.2012. Raportat la dispozițiile art. 13 din OG 2/2001 sancțiunea trebuie aplicată în termen de 6 luni de la data constatării contravenției.
A mai precizat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, întrucât nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, conform art. 17 din OG 2/2001.
A arătat că a fost sancționat pentru două contravenții similare.
Contravenția nr. 1 este aceeași cu contravenția nr. 2, fiind incidente prevederile O.G. 2/2001, precum și prevederile CEDO și ale Codului penal românesc în ceea ce privește reglementarea faptelor săvârșite în formă continuă;
Suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală". În accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, care este pedeapsa. Spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie în timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse.
Conform doctrinei, „infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate indică, în mod unitar, modul în care pot fi identificate infracțiunile continue, și anume „după elementul material al laturii obiective ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează în timp ca: deținerea, rămânerea,purtarea, conducerea unui autovehicul etc. Activitatea infracțională la unele infracțiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activității infracționale, spre exemplu portul ilegal de uniforma care poate fi întrerupt noaptea și reluat dimineața.
Aceste întreruperi țin de natura infracțiunii și nu afectează unitatea infracțiunii continue" .
Învederează că dreptul penal romanesc, nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanța ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, i s-ar crea o situație mult mai dificilă în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită. Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social, în doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza în concret respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz. în speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.
Suma primita de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni. Conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4".
Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr. 15/2002, cu modificările ulterioare.
S-ar putea trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinieta valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S.A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție" pe care o constată.
În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu deține rovinieta valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit! Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social
generat.
Având în vedere argumentele expuse, solicită să se ia măsurile legale care se impun în acest caz, respectiv anularea sancțiunilor prezentului proces verbal, respectiv înlocuirea cu avertisment.
În drept, invocăm art. 5 alin. (2), art. 20 alin (2) din OG 2/2001, art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr. 706/28.02.2012 Judecătoria R. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei B., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.03.2012 sub nr._ .
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: procesul verbal . nr._/11.01.2012– f. 9, copie plic, f 10, certificat calificat și autorizație de control, f 18, planșă foto, f 20, copier rovinietă f 5.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 11.01.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 15.07.2011, ora 12,33 a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2- km 115 + 80 m, pe raza localității Mărăcineni, aparținând petentului Gândulescu P., fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro adică 120,34 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Referitor la excepția prescrierii aplicării sancțiunii amenzii contravenționale instanța o apreciază neîntemeiată pentru următoarele motive. Astfel potrivit art. 13 din OG 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. În speță instanța constată că fapta a fost săvârșită la data de 15.07.2011, iar aplicarea sancțiunii are loc la momentul încheierii procesului verbal, respectiv la data de 11.01.2012 și nu la momentul comunicării procesului verbal, cum în mod eronat susține petenta. Așadar de la data săvârșirii faptei și până la data încheierii procesului verbal nu este împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din OG 2/2001.
Pentru aceste motive instanța va respinge excepția prescrierii aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.
Cu privire la cererea de suspendare a executării amenzii contravenționale, instanța apreciază că o astfel de cerere este neîntemeiată de vreme ce executarea amenzii se suspendă de drept prin plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție, potrivit art.32 alin. 3 din OG 2/2001.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate ale procesului verbal de contravenție atacat, invocate de petent instanța le apreciază neîntemeiate pentru următoarele motive:
Astfel cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator, instanța constată că potrivit art.7 din Legea nr.455/2001 „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”. În cauză, procesul verbal se circumscrie acestei reguli, acesta fiind generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, având asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
Cât privește motivele invocate de către petent cu privire la contravenția continuă, acestea nu pot fi reținute de instanță, întrucât petentul nu a depus la dosar nicio dovadă că a mai fost sancționat pentru aceeași faptă.
Pe fond, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autovehiculului (înscris în certificatul de înmatriculare), iar în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care era proprietarul autovehiculului.
Prin urmare contestatorul era obligat să dețină rovinieta valabilă la momentul controlului, respectiv la data de 15.07.2011, ora 12,33. Faptul că nu avea rovinietă, rezultă din împrejurarea că petentul nu a făcut dovada achitării rovinietei, precum și din planșa foto atașată la dosar.
Instanța constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă.
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, având în vedere că petentul a achitat ulterior săvârșirii faptei rovinieta valabilă pentru perioada: 05.08._12, astfel cum rezultă din copia de pe rovinietă atașată la dosar.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
Prin această modalitate de sancționare a contravenientului, instanța apreciază că se pot realiza și scopurile educativ și preventiv ale sancțiunilor contravenționale, urmând să i se atragă atenția petentului, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, asupra pericolului social al faptei săvârșite și să i se recomande să respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește obligarea petentului la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, instanța va dispune anularea acestuia, având în vedere dispozițiile art. II din Legea 144/2012, potrivit căruia tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 24.07.2012, se anulează.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază plângerea întemeiată, urmând să o admită numai în parte și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 250 lei aplicată petentului prin procesul verbal mai sus arătat, cu avertisment și va anula tariful de despăgubire în sumă de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescrierii aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.
Respinge cererea de suspendare a executării amenzii.
Admite în parte plângerea formulată de petentul Gândulescu P., cu domiciliul in R., .. 29, jud. N. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN, cu sediul in municipiul București, sector 6, ..401 A.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, în sensul că înlocuiește amenda de 250 lei, cu avertisment.
Anulează tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro adică 120,34 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2013.
Președinte, Grefier,
P. E. I. D. C.
Red. P.E../Tehnored.I.D.C./4 ex/30.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 25/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9/2013. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
