Plângere contravenţională. Sentința nr. 1244/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1244/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 15430/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1244
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul G. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invedereaza instantei ca la data de 25.10.2013, prin serviciul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare si documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, in 2 exemplare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin.1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art.94 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Apreciind că probele cu înscrisurile de la dosar si cu plansa fotografica sunt pertinente, concludente și utile putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, în temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, instanța le încuviințează pentru ambele parti. Respinge proba cu ordinul de serviciu al agentului constatator, apreciind ca acesta excede cadrului procesual, pentru eventuale nereguli privind acest aspect petentul avand la dispozitie alte cai de atac – petitii, reclamatii administrative.
Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 06.09.2013, sub nr._, petentul G. V. a chemat în judecată pe intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN BUZAU, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.08.2013 si a masurilor dispuse in baza acestui act.
În motivarea plângerii, petentul a aratat ca nu se face vinovat de savarsirea faptei retinute in sarcina sa prin procesul-verbal contestat, intrucat nu a depasit viteza maxima admisa pe sectorul de drum respectiv.
Petentul a mai aratat ca agentul de politie nu s-a legitimat, limitandu-se numai la a se prezenta verbal si a refuzat sa-i arate inregistrarea video realizata in momentul savarsirii pretinsei contraventii, atestatul de operator radar si buletinul de verificare metrologica a cinemometrului utilizat pentru masurarea vitezei.
In drept, petentul a invocat dispozitiile OG nr.2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de inscrisuri, reprezentand: act identitate (fila 5) si procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.08.2013 (fila 6).
Plângerea contravențională formulată de petenta a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._ PJ/18.09.2013 (fila 9), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
La data de 09.10.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare, abaterea fiind inregistrata cu mijloace tehnice verificate metrologic si omologate.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: buletinul de verificare metrologica a echipamentului utilizat pentru inregistrarea abaterii si atestatul operatorului radar (fila 15), plansa fotografica (fila 16) și un istoric al abaterilor contraventionale savarsite de petent (fila 17).
La termenul de judecata din data de 24.01.2014, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri si cu plansa fotografica si a respins proba cu ordinul de serviciul al agentului de politie, pentru considerentele dezvoltate in practicaua prezentei hotarari.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.08.2013 (fila 6) încheiat de agentul constatator C. D. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul G. V. a fost sancționat cu 6 puncte-amenda in cuantum de 480 lei si 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.101 alin.2 si art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002, retinandu-se că, la data de 09.08.2013, orele 14.55, a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare_, pe DN2 E85, in localitatea Costesti, jud. Buzau, fiind inregistrat si fotografiat cand rula cu viteza de 85 km/h, depasind astfel viteza legala admisa cu 35 km/h.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, nefiind semnat de catre acesta si fara a se formula obiectiuni.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanta nu poate primi apararea petentului in sensul ca agentul de politie a refuzat sa-i arate inregistrarea video realizata, buletinul de verificare metrologica a cinemometrului si atestatul operatorului radar, retinand ca nici nu exista o obligatie in acest sens pentru organul de politie si, mai mult, acest lucru nici nu era posibil, dat fiind faptul ca aparatul radar si implicit inregistrarea se aflau .. Instanta retine dispozițiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora nu constituie o încălcare a legii faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost încheiat de polițistul care a operat cu aparatul radar, ci de un altul care l-a oprit la o oarecare depărtare de locul constatării faptei, întrucât în speță fapta a fost constatată cu ajutorul aparatului radar, mijloc tehnic verificat metrologic.
Oricum, în accepțiunea dispozițiilor OG nr. 2/2001 și a art. 109 din OUG nr. 195/2002, agentul constatator nu este numai persoana care percepe personal și nemijlocit fapta contravențională, prin propriile simțuri, ci și aceea care constată (descoperă) săvârșirea unei contravenții prin examinarea oricăror probe prevăzute de lege. O interpretare contrară ar presupune că nu ar putea fi sancționate decât faptele contravenționale percepute în mod direct de agentul constatator, ceea ce este inadmisibil.
Instanta nu poate primi nici apararea petentului in sensul ca agentul de politie nu s-a legitimat, retinand ca acesta nu a probat in niciun fel acest fapt si nici nu a probat exista unei vatamari determinate de o eventuala astfel de omisiune, care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului administrativ atacat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități, pe drumurile naționale este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din ROUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, din analiza plansei fotografice depuse la dosar de intimat (fila 16), reiese cu claritate că, la momentul 14.55.00, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de petent pe sensul pe care se afla amplasata autospeciala politiei, cu viteza de 85 km/h pe un drum public, in localitate, la data și ora indicate în procesul-verbal de contravenție.
Instanta retine ca plansa fotografica îndeplineste toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul ei data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este perfect vizibil.
Conform procesului-verbal . nr._/09.08.2013 (fila 6) si plansei fotografice (fila 16), înregistrarea faptei a fost făcută in regim stationar, cu aparatul radar tip Speedophot cu .-0556, montat pe autospeciala cu nr. de inmatriculare_, aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._/07.09.2012 (fila 15), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Din analiza atestatului aflat la fila 15 din dosarul cauzei rezulta totodata ca agentul-sef A. I., care a realizat plansa fotografica, detinea la data constatarii contraventiei atestat de operator „Speedophot” nr._/31/15.09.2008, nr. insignei – user ID_.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptelor contravenționale constând în depasirea de catre petent cu 35 km/h a vitezei maxime legale prevazute pentru circulatia pe drumuri nationale, in localitate.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități, pe drumurile naționale este de 50 km/h, iar potrivit dispozițiilor art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conducătorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Potrivit dispozițiilor art. 101 alin.2 din OUG 195/2002 si art.108 alin.1 lit.c pct.3 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (6-8 puncte amendă) si 4 puncte de penalizare - depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu 35 Km/h, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata se afla in concordanta cu prevederile legale.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere si atitudinea nesincera a acestuia in cadrul acestei actiuni, el declarand ca nu rulat cu viteza de 85 km/h, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere si conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic, astfel ca sanctiunile aplicate acestuia corespund intocmai pericolului social pe care il prezinta fapta savarsita.
Întrucât sancțiunea complementară a aplicarii punctelor de penalizare, intervine de drept odată cu săvârșirea faptei mentionate de către petent, instanța apreciază ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/09.08.2013, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul G. V., cu domiciliul în ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în Buzau, .-10, jud. Buzau, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/09.08.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /28.01.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014.... → |
|---|
