Plângere contravenţională. Sentința nr. 1716/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1716/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 17181/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.1716
Ședința publică de la 31.01.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. N., cu domiciliul în B., . A, ., și pe intimatul I. Județean de Poliție Buzãu, cu sediul în B., ..10, jud B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns petentul, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea se află la primul termen de judecată, legal timbrată, intimatul a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin. 1 NC.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material și teritorial, în temeiul art.94 pct.3 N.C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001
Petentul arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
În probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul anulării procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
Instanța declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr_, petentul B. N., a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 30.09.2013.
In motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 30.09.2013 a oprit voluntar autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisã”, în fața blocului C19 din ..Buzãu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, a fost depus în fotocopie: procesul-verbal contestat.
Plângerea a fost legal timbratã, cu suma de 20 de lei, conform disp.art.19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data de 30.09.2013 petentul a oprit voluntar autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisã”, în fața blocului C19 din ..Buzãu.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul -verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.09.2013, petentul B. N. a fost sancționat cu 2 puncte amendă în cuantum de 180,00 lei și aplicarea unui numãr de 2 puncte penalizare, pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de disp.art. 142 lit.a) din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, constând în faptul cã, la data de 30.09.2013 a oprit voluntar autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisã”, în fața blocului C19 din ..Buzãu.
Instanța constată că plângerea a fost formulată de către petent la data de 11.10.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data comunicării procesului -verbal de constatare a contravenției,.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, procesul - verbal conține mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică disp. art. 142 lit.a) din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, care interzice oprirea voluntară a vehiculelor „a) în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă";”
Oprirea neregulamentarã constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni și cu aplicarea unui numãr de 2 puncte penalizare, potrivit disp.art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002, care fac trimitere la disp.art. 108 alin. (1) lit. a) din același act normativ, iar potrivit disp. art. 98 alin. 4 lit a) din OUG 195/2002, clasa I de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării a 2 sau 3 puncte-amendă, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului
Astfel, se poate concluziona că fapta a fost corect încadrată, iar sancțiunea a fost individualizată între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul- verbal de contravenție fiind legal întocmit, cu respectarea cerințelor prevăzute sub sancțiunea nulității de disp.art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei,
Petentul solicită anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 30.09.2013, susținând cã, deși a oprit autoturismul în zona reținutã de agentul constatator, aceastã situație s-a datorat faptului cã nu avea unde sã opreascã în alt loc, pentru a descãrca materialele de construcție pe care le transportase cu autoturismul, în blocul C19 avându-și domiciliul.
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altã parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevãrului judiciar, cu respectarea dreptului la apãrare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esențã, ca sistemul probator sã nu ducã la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcinã a probei.
In scopul respectării dreptului petentului la un proces echitabil, instanța a încuviințat și administrat probele propuse de acesta, înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța constatã cã, din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului.
De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal contestat, care se completează cu Raportul agentului constatator M. Cãtãlin, rezultã că agentul constatator a constatat personal și direct, prin propriile simțuri, săvârșirea contravenției de către petent, astfel că procesul-verbal beneficiazã de prezumția de veridicitate, fundamentatã tocmai pe faptul că el înglobează constatările personale ale unui agent al statului, prezumție care nu depãșește limita rezonabilã impusã statelor membre de practica CEDO, atât timp cât propriile susțineri ale petentei și lipsa obiecțiunilor se coroboreazã cu constatãrile personale ale agentului constatator.
Astfel, potrivit practicii CEDO în materie contravenționalã, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit sãvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul verbal nu este una nerezonabilã (cauza Blum c.Austriei) .
In aceastã situație, vãzând cã, în prezenta cauzã, sãvârșirea faptei a fost constatatã personal de cãtre agentul constatator și cã petentul a recunoscut sãvârșirea faptei așa cum a fost reținutã în cuprinsul actului de sancționare, instanța nu poate decât sã constate cã procesul-verbal este temeinic întocmit.
Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia, petentul fãcând dovada achiziționãrii la data sãvârșirii faptei a materialellor de construcție ce trebuiau transportate la domiciliul acestuia.
Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care rãspunde cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Cu privire la sancțiunea complementară, aplicarea unui numãr de 2 puncte de penalizare, instanța reține cã aceasta intervine de drept, odată cu săvârșirea contravenției de către petent, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea petentului și va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 160,00 lei cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei sãvârșite și îi va recomanda sã respecte dispozițiile legale și va menține celelalte prevederi ale procesului-verbal.
În temeiul art. 453 alin. 1 N.Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. N., cu domiciliul în B., . A, ., în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., ..10, jud B..
Inlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 160,00 lei, aplicate prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 30.09.2013, cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
Menține celelalte prevederi ale procesului-verbal atacat.
Ia act cã pãrțile nu au solicitat cheltuieli de judecatã.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 31.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 1.03. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6122/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2014.... → |
|---|
