Plângere contravenţională. Sentința nr. 2267/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2267/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 2969/200/2013*
DOSAR NR_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2267
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE P. F. N.
GREFIER I. A. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta O. R. cu domiciliul în București, .. 27, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. cu sediul în B., .-10, jud. B..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2014, consemnările au fost făcute în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 10.02.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, petenta O. R., a formulat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, prin care a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 630 lei precum și cu reținerea permisului de conducere pentru 90 de zile, solicitând anularea acestuia și a sancțiunii complementare aplicate.
În motivarea în fapt a cererii petenta a învederat în esență că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, se bucură de prezumția de nevinovăție art 6 CEDO, au fost încălcate dispozițiile Ordinului 301/2005, nu a fost specificat pe ce mașină era montat aparatul radar și dacă agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, dacă radarul era folosit în regim staționar sau nu, atestatul operatorului radar nu a fost prezentat, nu a fost dedusă eroarea măsurării
În dovedirea plângerii a atașat la dosar în copie procesul verbal a cărei anulare o solicită precum și dovada de comunicare – a se vedea filele 7-8 dosar fond.
Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat respingerea plângerii și a depus la dosar atestat operator, buletin de verificare metrologică, cazierul contravențional al petentei precum și suport CD nr. C/_/15.02.2013 - a se vedea filele 14-18 dosar.
La termenul din 15.03.2013, se prezintă în instanță avocat L. A., care depune împuternicire avocațială din partea petentei, fila 19 dosar, când instanța procedează la comunicarea unui exemplar de pe întâmpinare și de pe înscrisurile și comunicate de intimat apărătorului petentei și acordă cauzei termen la 29.03.2013, termen la care se comunică aceluiași avocat copie de pe CD-ul atașat sens în care amână cauza la 17.04.2013.
Prin încheierea pronunțată la acest ultim termen acordat, instanța de fond în temeiul art. 246 C.proc.civ., ia act de renunțarea la judecata a plângerii contravenționale, formulată de petenta O. R., cu domiciliul în mun. B., ., ., județ B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
Pentru a dispune astfel instanța reține că petenta O. R., prin reprezentant, având cuvântul pe fond, precizează faptul că renunță la judecarea plângerii contravenționale.
În considerente se arată că potrivit. disp. art. 246 alin. 1 C. pr. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, că alin. 3 prevede că, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli, iar alin. 4 dispune că renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți, dacă s-a intrat în dezbaterea fondului.
În cauza de față, instanța a constatat că petenta a renunțat la judecată după comunicarea cererii, înainte de a se intra în dezbaterea fondului, așa încât a apreciat că sunt incidente disp. art. 246 alin. 2 C. pr. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecării la aceeași instanță.
În motivarea recursului se arată că la termenul de judecata din data de 17.04.2013 instanța a rămas în pronunțare pe cererea de renunțare la judecata pricinii formulata de avocatul său ales.
Apreciază că încheierea pronunțata este nelegala, în condițiile în care instanța avea obligația de a verifica daca cererea depusa la acel termen reprezenta manifestarea unilaterala a subsemnatei de a renunța la judecata.
Dispozițiile art. 246 alin. 1 din Codul de procedura civila prevăd ca renunțarea se poate face fie verbal in ședința publica (in acest caz, de parte personal sau de imputernicit cu procura speciala) sau prin cerere scrisă și este de principiu că renunțarea la judecată nu se poate face decât de către reclamant personal și că apărătorul nu poate renunța la judecată decât dacă are un mandat special, aceasta deoarece renunțarea la judecată este un act de dispoziție cu efecte defavorabile reclamantului, invocând în acest sens „Trib.Suprem, s.civ., dec.nr.2080/27.12.1978, în Repertoriu III, nr.105, p.297”.
In speță, arată recurenta, cererea de renunțare la judecată formulată oral de către apărătorul său nu poate produce efecte atâta timp cat prevederea legală invocată mai sus nu permite decât părții să renunțe la judecată verbal in ședința.
Susține de asemenea că nu există în cauză un mandat special în baza căruia apărătorul său să fi putut renunța în mod legal Ia plângerea contravențională, și orice renunțare la judecată este permisă reprezentantului convențional al părții numai în baza unui mandat special, conform art.69 alin.l C.pr.civ.
Verificând împuternicirea depusă la dosarul cauzei se poate observa cu ușurință ca nu exista nici o mențiune in cuprinsul acesteia privind acest mandat, renunțarea la drepturile deduse judecății se poate face numai în temeiul unei procuri speciale, mandatul de reprezentare juridică dat pentru prestarea serviciului avocațial neputând-o suplini, așa încât instanța nu putea lua act de renunțare la un capăt al cererii în lipsa unei atare procuri, cu atât mai mult cu cât art. 69 alin. 1 din codul de procedură civilă nu face distincția între mandatarul neavocat și avocat, pentru actele procesuale de dispoziție și avocatul are nevoie de procură specială in situația in care in contractul de asistenta juridica nu se menționează expres dreptul avocatului de a face astfel de acte.
Recurenta arată că o asemenea procură nu mai este necesară dacă în contractul de asistență juridică se menționează expres dreptul avocatului de a face astfel de acte precum și faptul că manifestarea de voința a reclamantului în sensul renunțării la judecată trebuie sa fie neîndoielnică, neechivocă si lipsită de vicii, or, in speță, solicitarea de renunțare la judecata din data de 17.04.2013 nu respecta nici una din condițiile anterior menționate.
În drept au fost invocate disp. art. 304 ind. 1 C.pr.civ,
Pentru termenul din 23.09. 2013, recurenta a comunicat prin fax o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată motivat de faptul că nu se poate prezenta în instanță ca urmare a unor probleme de natură medicală, solicitare respinsă de instanță deoarece nu a fost însoțită de acte medicale.
Reprezentantul intimatului cu ocazia acordării cuvântului pe fond a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că prin acest demers recurenta nu face decât să tergiverseze soluționarea cauzei.
Prin decizia nr 330/2013 Tribunalul B. a admis recursul, a casat încheierea recurată și trimis cauza pentru continuarea judecății, apreciind că la termenul din 17.04.2013 prin încheierea pronunțată instanța de fond făcând aplicarea disp. art. 246 C.proc.civ., a luat act de renunțarea la judecata a plângerii contravenționale, formulată de petenta - recurentă la solicitarea apărătorului ales L. A..
Tribunalul constată că din verificarea mandatului primit, reprezentat de împuternicirea avocațială din data de rezultă că petenta a mandatat apărătorul, să o asiste și să o reprezinte juridic, să formuleze cererea și căi de atac – a se vedea fila 19 dosar fond.
Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. 1 din Codul de procedura civila renunțarea se poate face fie verbal in ședința publica (in acest caz, de parte personal sau de împuternicit cu procura speciala) sau prin cerere scrisă.
Raportat la dispozițiile mai sus menționate, rezultă că renunțarea la judecată nu se poate face decât de către reclamant personal și că apărătorul nu poate renunța la judecată decât dacă are un mandat special, motivat de faptul că renunțarea la judecată este un act de dispoziție cu efecte defavorabile reclamantului.
În aceste condiții instanța de fond avea obligația de a verifica daca cererea depusa la acel termen reprezenta manifestarea de voință unilaterală a recurentei petente de a renunța la judecată, respectiv dacă din mandatul dat rezultă că avocatul ales este sau nu mandatat să renunțe la judecată, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Așa cum rezultă și din recursul promovat, cererea de renunțare la judecată formulată oral de către apărătorul recurentei nu poate produce efecte atâta timp cat prevederea legală invocată mai sus nu permite decât părții să renunțe la judecată verbal în ședință sau împuternicitul acesteia în baza unui mandat special, ori verificând împuternicirea depusă la dosarul cauzei se poate observa cu ușurință ca nu exista nici o mențiune în cuprinsul acesteia privind acest mandat, renunțarea la drepturile deduse judecății putându-se realiza numai în temeiul unei procuri speciale iar mandatul de reprezentare juridică dat pentru prestarea serviciului avocațial neputând-o suplini.
Din conținutul art. 69 alin. 1 din Codul de procedură civilă rezultă că nu se face distincția între mandatarul neavocat și avocat, pentru actele procesuale de dispoziție, așa încât avocatul are nevoie de procură specială in situația in care in contractul de asistenta juridica nu se menționează expres dreptul avocatului de a face astfel de acte.
De observat este faptul că reprezentantul intimatului cu ocazia acordării cuvântului pe fond a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că prin acest demers recurenta nu face decât să tergiverseze soluționarea cauzei, apărare care nu poate fi reținută de instanță față de caracterul total nelegal al cererii.
Dosarul fiind trimis, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 13.12.2013 sub nr_
In cauză instanta a administrat la solicitarea părtilor proba cu inscrisuri
Analizând intregul material probator administrat in cauză instanta retine următoarea situatie de fapt si de drept:
La data de 28.01.2013 a fost intocmit de către un agent constatator al intimatului procesul verbal de contraventie . nr._ prin care petentul a fost sanctionat cu 9 puncte amenda in cuantum de 603 lei, o sancțiune avertisment si cu reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru 90 zile, pentru încălcarea prevederilor art 102 al.3 lit e și art 147 alin 1 din ROUG 195/2002, intrucât la data respectivă orele 16,54 in timp ce conducea autoturismul cu nr. de inmatriculare_ în localitatea S. pe Șoseaua Spătarului fiind înregistrat de aparatul radar . 388 montat pe autospeciala poliției nr_ cu viteza de 102 km/oră și nu avea asupra sa cartea de identitate
Petentul a semnat procesul verbal de contraventie iar la rubrica alte mențiuni a fost înscris „nu recunosc”
Instanța in urma verificarii cerute de art.34 din OG 2/2001, constata ca plângerea a fost depusa in termenul legal de 15 zile de la comunicare, asa cum prevad dispozitiile art.31 din actul normativ anterior precizat.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art .34 din OG nr. 2/2001, instanta investita cu solutionarea plângerii trebuie sa verifice legalitatea, temeinicia procesului verbal de contraventie si sa hotărască asupra sancțiunii.
Analizand actul in ceea ce priveste legalitatea, apreciaza ca acesta a fost legal intocmit cu respectarea conditiilor de forma prevazute de art 17 și 16 din O.G. nr. 2/2001 sub sanctiunea nulitatii.
Agentul constatator a inserat in procesul verbal toate imprejurarile in urma carora au fost aplicate sanctiunile contraventionale, toate aspectele ce pot duce la o corecta individualizare a contraventiei fiind vizibil și lizibil înscrise împrejurările comiterii contravențiilor, prin nesemnarea procesului verbal de un martor, petentului nu i-a fost produsa nicio vatamare, aceasta putand invoca toate apararile prin plangerea formulata catre instanta, martorul ar fi trebuit sa ateste nu veridicitatea situatiei de fapt ci doar motivul care ar fi dus la nesemnarea actului de contravenient.
Instanța va înlătura susținerile petentului potrivit cărora măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probă pentru aplicarea legislației rutiere dacă măsurătorile au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, furtună, dacă cinemometrul este destinat utilizării în regim staționar iar măsurătorile au fost efectuate în mișcare, întrucât punctul 4 din NMRL 021-05 era abrogat la data săvârșirii contravenției.
Referitor la marja de eroare invocată de petent urmează a fi înlăturată, măsurătorile efectuate cu cinemometre după verificarea metrologică a acestora sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă și nu se scade nici o eroare. Operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată de cinemometru.
Cu privire la temeinicia actului, potrivit art. 98 - (4) lit d fin OUG 195/2002 „Amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate. d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă”, iar conform dispozitiilor art. 49 din acelasi act normativ „ limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h” .
Potrivit art 102 al 2 din OUG 195/2002 „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d).”
De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 „ conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum si pe cea impusa prin mijloace de semnalizare „ .
Potrivit art. 147 pct 1 din HG 1391/2006 „ - Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”, fapta fiind sancționat în acord cu art 101 alin 1 pct 18 din OUG 195/2002R care prevede că fapta în discuție reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, pentru acestă contravenție a fost aplicată sancțiunea avertisment, în plângerea pendinte petentul nu a criticat actul în privința acestei fapte de nu avea asupra sa actul său de identitate.
Potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, „ Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier „ iar conform art. 179 alin. 2 lit. a si b din H.G. nr. 1391/2006 „ Polițistul rutier, care acționează în cadrul echipajului mixt, are, ca principale atribuții: a) să oprească vehiculele pentru control și să verifice documentele pe care conducătorii acestora trebuie să le aibă asupra lor; b) să constate și să aplice sancțiuni în cazul contravențiilor aflate în competența sa „ .
In speta de fata, avand in vedere prevederile sus-mentionate, instanta retine ca agentul constatator care a intocmit procesul-verbal contestat avea calitatea de politist rutier, avand asadar competenta de a intocmi procesul-verbal contestat si de a aplica sanctiunea contraventionala a amenzii,
Instanța va mai reține din coroborarea motivării în fapt a întâmpinării cu atestatul scanat pe CD ul depus la fila 18 dosar că operatorul radar era posesor al atestatului, a constatat abaterea săvârșită de petent, a întocmit actul contestat, este angajatul intimatei
Pe fondul cauzei, instanta va mai retine ca, pentru a putea fi sanctionata o fapta contraventionala, se impun a fi indeplinite doua tipuri de cerinte: intrinseci, constand in incalcarea cu vinovatie a unei norme de drept, fapta care va atrage dupa sine o sanctiune prevazuta de lege, dar si extrinseci constand in constatarea corespunzatoare a faptei respective de catre o persoana abilitata in acest sens- agentul constator. In plus, agentului constatator ii incumba obligatia de a respecta o . forme expres prevazute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice indoiala existenta faptei, vinovatia contravenientului si legalitatea actului realizat in acest sens .
In speta, cinemometrul in cauza se afla, la data respectiva, in termenul de valabilitate, potrivit buletinului de verificare metrologică depus la fila 15 dosar fiind destinat să măsoare atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, ca era utilizat de un operator radar atestat si ca era montat pe autoturismul cu numarul de inmatriculare_ . Coroborand datele inscrise in procesul-verbal si CD-ul depus de catre intimat, va rezulta ca petentul a depășit viteza legală în localitate, conform celor reținute în actul în discuție.
Solicitarea petentului cu privire la atașarea unei copii de pe planificarea de serviciu a agentului constator excede cadrului legal, acest fapt nefiind prevăzut în nici un act normativ
Procesul-verbal de contraventie face dovada asupra situatiei de fapt retinute si asupra incadrarii in drept a faptei in conditiile in care este legal si temeinic intocmit, iar cele constatate de catre agentul rutier sunt sustinute cu mijloace de proba .
In cauza de fata, analizand procesul-verbal precum si modul in care acesta a fost incheiat prin prisma dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta retine ca, desi nepenala la nivelul legislatiei interne, materia contraventionala este subsumata notiunii de acuzatie in materie penala in sens contraventional, astfel cum a aratat Curtea de la Strassbourg in mai multe decizii de speta.
Conventia Europeana a Drepturilor Omului a fost ratificata de catre Romania prin Legea nr. 30/1994 publicata in Monitorul Oficial nr. 135/1994 si este un act international care face parte, conform art. 11 alin. 2 din Constitutia Romaniei, din dreptul intern. Mai mult, in temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentala, daca exista neconcordante intre actele internationale la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale. Prin urmare, nu numai Conventia dar si jurisprudenta Curtii Europene, indiferent de statul care a fost parte in respectiva speta, se impun judecatorului roman, judecator care are obligatia de a face aplicarea directa si prioritara a acesteia fata de dreptul intern in cursul solutionarii cauzelor, in situatia existentei unei neconcordante .
De asemenea, insasi Curtea Constitutionala a Romaniei in Decizia nr. 81/1994, publicata in Monitorul Oficial nr. 14/1995 a subliniat ca deciziile de speta pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului se impun in virtutea art. 20 alin. 1 din Constitutia Romaniei si au prioritate in temeiul art. 2 din acelasi text. Aceasta observatie este reluata de Curtea Constitutionala si in Decizia nr. 349/2001 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 240/2002 in care se subliniaza ca, in urma ratificarii de catre Romania a Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, in conformitate cu prevederile art. 11 si 20 din Constitutie, aceasta conventie a devenit parte a dreptului intern, si ca, se impune ca in examinarea cauzei cu care Curtea Constitutionala a fost investita, sa se aiba in vedere prevederile sale, precum si practica jurisdictionala a Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea si interpretarea conventiei mentionate .
Aceste principii extrase din jurisprudenta CEDO se regasesc si in hotararea pronuntata in cauza A. contra Romaniei, in care se statueaza si ca, desi statele membre dispun de o marja de apreciere in ceea ce priveste anumite fapte, putandu-le scoate din sfera sanctionatoare penala si sa le pedepseasca potrivit unor reguli speciale in materie contraventionala, nu trebuie ca prin aceasta politica penala sa fie privata persoana acuzata de anumite drepturi procesuale esentiale. Astfel, persoana acuzata de o fapta pedepsita potrivit unui regim sanctionator, cel contraventional mai bland, nu trebuie sa fie pusa . putin favorabila decat daca ar fi fost sanctionata conform dreptului penal. In acest sens, Curtea apreciaza ca prezumtia de nevinovatie trebuie sa opereze si in materie contraventionala, atribuirea sarcinii celui care contesta savarsirea contraventiei fiind o incalcare a acestei garantii procesuale fundamentale, prevazuta de art. 6 CEDO .
Aplicarea garantiilor procesuale prevazute de acest articol, inclusiv prezumtia de nevinovatie, atrag rasturnarea sarcinii probei in cadrul plangerii contraventionale. Astfel, cel sanctionat nu trebuie sa faca dovada nevinovatiei sale, ci aceasta sarcina revine autoritatii din care face parte agentul constatator, in virtutea principiului in dubio pro reo, orice dubiu profitand celui acuzat de savarsirea faptei contraventionale.
In cauza de fata insa, intimatul a facut dovada existentei faptelor contraventionale retinute prin procesul-verbal în discuție precum si a legaturii de cauzalitate intre faptele contraventionale si urmarea imediata.
Intrucât pe parcursul judecatii contestatorul nu a facut in nici un fel dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea retinuta in procesul verbal de contraventie( deși, potrivit dispozitiilor art. 129 al.1 Teza finală C.p.c., lui îi incumba sarcina acestei probe ) instanta constată că forta probanta a acestuia nu a fost inlaturată.
Avându-se in vedere pericolul social al faptelor savârsite ( art.5 al.5 din OG nr. 2/2001 ) precum si dispozitiile art.21 al.3 din OG nr. 2/2001, cazierul contravențional al contravenientului depus la filele 16-17 dosar, instanta apreciază ca sanctiunile aplicate petentului au fost bine individualizate și nu se impune înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment și anularea sancțiunii complementare .
F. de aceste considerente, în temeiul art 34 al 1 din OG 2/2001, instanta urmeaza a respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala si a mentine ca fiind temeinic si legal intocmit procesul-verbal pendinte judecății intocmit de intimatul I. de Politie Judetean Buzau precum si masurile dispuse in baza acestuia .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O TĂ R Ă Ș T E
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta O. R. cu domiciliul în București, .. 27, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. cu sediul în B., .-10, jud. B..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. F. NicoletaIonescu A. C.
Red. P.F.
Tehnored.P.F.
4 ex./28.02.2014
| ← Declarare judecătorească a dispariţiei. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
