Plângere contravenţională. Sentința nr. 3326/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3326/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 14886/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3326
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E.-C. V.
GREFIER: S. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. D., cu domiciliul în B., .. 30 A, . și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sect. 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petentul T. D. și intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, acțiunea se află la primul termen de judecată, este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, la data de 13.02.2014 adresă comunicare relații, dovada comunicării procesului verbal, certificat calificat pentru semnătură electronică și planșa foto care au stat la baza emiterii procesului verbal, comunicate petentului la data de 14.02.2014, după care:
Instanța verificându-și din oficiu competenta cf. art. 159 ind.1 al.4 Cod procedură civilă constata ca este competentă general, material si teritorial să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României, art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, art. 32 al.2 din OG 2/2001.
Instanța califică excepția nulității absolute a procesului verbal ca fiind apărare de fond, la soluționarea plângerii urmând a fi analizate atât legalitatea cât și temeinicia procesului verbal, pe baza tuturor motivelor ce ar putea atrage nulitatea actului sancționator solicitat de petent.
În temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, va încuviința părților proba cu înscrisurile depuse la dosar și luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile, constata următoarele:
Prin plângerea înregistrata sub nr._ /07.05.2012 pe rolul acestei instanțe, petentul T. D. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA-CESTRIN, anularea procesului-verbal . nr._/10.04.2012.
În motivarea plângerii a arătat ca in perioada contemporana datei de 26.07.2011 autoturismul cu numar de inmatriculare_ a efectuat in interesul petenti mai multe drumuri la Porsche Romania. A mai aratat ca de indata ce societatea a descoperit lipsa rovinietei valabile, tariful de utilizare a drumurilor nationale a fost achitat incepand cu data de 28.07.2011 pentru o perioada de 1 an.
A apreciat ca procesul-verbal este nul fiind incheiat cu incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, lipsindu-i rubrica „alte mentiuni”, precum si cu incalcarea dispozitiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsind semnatura agentului constatator, dar si pe cele ale art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001 relative la prezenta martorului.
A mai apreciat ca pericolul social al faptei justifica aplicarea unei sanctiuni nepecuniare.
A solicitat totodata restituirea amenzii si a tarifului de despagubire.
In drept a invocat dispozitiile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002.
În dovedirea cererii a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului-verbal . nr._/10.04.2012.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat de către intimata CNADR-CESTRIN la data de 10.04.2012 petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, fiind totodată obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, reținându-se că la data de 16.12.2011, ora 11:45 la km. 115+80 m pe DN 2, Mărăcineni, B., vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinieta valabilă.
În sarcina petentei a fost reținuta săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, sancțiunea contravențională fiind aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 al aceluiași act normativ.
Procesul-verbal poate atrage răspunderea contravențională în condițiile în care a fost legal și temenic întocmit.
Petentul a sustinut nulitatea procesului-verbal justificata de lipsa semnaturii agentului constatator.
Instanta observa ca procesul-verbal poarta mentiunea „acest document a fost generat si semnat electronic”.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001 „Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”, iar potrivit dispozitiilor art. 7 ale aceluiasi act normativ „În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Apărările petentului cu privire la lipsa semnăturii agentului contestator nu sunt pertinente, deoarece constată că procesul verbal de contravenție are încorporată semnătura electronică a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat (fila 21) și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, în condițiile art. 5-7 din Legea nr. 455/2001.
Ordonanța 2/2001 nu condiționează valabilitatea procesului-verbal de existența unei semnături olografe a agentului constatator, ci impune doar ca procesul-verbal să fie semnat de acesta. Cum pe lângă semnătura olografă există reglementată și semnătura electronică, iar art. 16 din OG nr.2/2001 nu face diferență între cele două tipuri de semnătură, făcând aplicația principiului de interpretare potrivit căruia acolo unde lege nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, instanța concluzionează că procesul-verbal poate fi semnat atât olograf, cât și în format electronic, cu respectarea prevederilor din Legea nr. 455/2001.
În cauza pendinte, procesul-verbal a fost generat electronic, având atașată o semnătură electronică, iar forma imprimată pe hârtie a fost comunicată petentului.
In consecinta, sustinerile petentului sub acest aspect apar ca neintemeiate.
Petentul a sustinut nelegalitatea incheierii procesului-verbal motivat de incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
Potrivit susmentionatelor dispozitii legale la momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare, obiectiuni ce trebuie consemnate distinct la rubrica „alte mentiuni“.
Instanta observa ca potrivit dispozitiilor art. 9 alin. 2 si 3 din OG nr. 15/2002 constatarea contraventiei de a circula fara rovinieta valabila poate fi constatata si prin mijloace tehnice omologate, procesul-verbal putand fi incheiat in lipsa contravenientului.
Instanta retine ca, potrivit deciziei nr. XXII/2007, date in solutionarea unui recurs in interesul legii, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, nerespectarea de catre agentul constatator a cerintelor de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare si de a consemna distinct acele obiectiuni, astfel cum acestea sunt inscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei, nulitate ce nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea aceluiact.
Asadar, in conditiile in care la intocmirea procesului-verbal nu se aduce la cunostinta contravenientului dreptul sau de a formula obiectiuni, sau nu se consemneaza eventualele obiectiuni formulate de petent, sanctiunea care intervine in acest caz este nulitatea relativa a actului constatator. Astfel doar in masura in care petentul dovedeste ca i s-a creat o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel decat anuland procesul-verbal, acesta va fi anulat de catre instanta de judecata.
Or, avand in vedere dispozitiile deciziei data in solutionarea unui recurs in interesul legii, nr. XXII/2007, instanta apreciaza ca si in situatia in care petentul ar fi formulat obiectiuni la momentul intocmirii procesului-verbal iar agentul constatator ar fi omis sa le mentioneze in cuprinsul acestuia, neconsemnarea obiectiunilor nu este de natura a atrage nulitatea procesului-verbal, intrucat vatamarea suferita de catre acesta poate fi inlaturata prin formularea obiectiunilor si apararilor impotriva procesului-verbal in fata instantei de judecata, ceea ce petenta a si facut.
In ceea ce priveste lipsa unui martor asistent la momentul intocmirii procesului verbal, instanta constata ca, potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient; in cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor; in acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Potrivit alin. 3, in lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Conform dispozitiilor art. 10 din O.G. nr. 15/ 2002, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
In procesul verbal contestat, agentul constatator a facut mentiune despre faptul ca actul sanctionator a fost incheiat in lipsa contravenientului sau a martorilor, deoarece constatarea s-a facut cu ajutorul mijloacelor tehnice.
Instanta constata insa ca art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/ 2002, care reglementeaza constatarea contraventiilor in aceasta modalitate, nu prevede si dispozitii derogatorii cu privire la incheierea procesului verbal in lipsa contravenientului si a martorilor asistenti.
In aceste conditii, mentiunea din procesul verbal contestat in cauza de fata, referitoare la motivele lipsei contravenientului si a martorului asistent nu este de natura a acoperi cerintele imperative ale art. 19 din O.G. nr. 2/ 2001, care impuneau incheierea actului sanctionator fara a fi semnat de martor asistent, numai in lipsa acestuia, cu aratarea motivelor acestei absente.
Cu toate acestea, instanța constată că, în lumina Deciziei nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează cu nulitatea relativă, or petentul nu a făcut dovada existenței unei vătămări produse prin lipsa martorului asistent la incheierea procesului verbal, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea sa si nici nu a sustinut ca acesta nu ar fi fost intocmit in lipsa reprezentantului sau legal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că, potrivit articolului 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, în temeiul căruia a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 250 lei, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Pentru a soluționa prezenta plângere, instanța urmează să verifice dacă situația de fapt reținută în cauză se suprapune peste tiparul legal prin care este descrisă și sancționată contravenția.
În conformitate cu prevederile art. 1 lit. b) utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Petentul nu a făcut dovada achitării rovinietei.
Instanța constată că rațiunea legii este aceea de a fi sancționate persoanele care nu plătesc tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România. În acest sens, prin art. 1 alin. 2 se prevede obligativitatea pentru toți utilizatorii români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România. În același articol, alin. 11 din O.G. 15/2002, se prevede că rovinieta matcă și rovinieta electronică. De asemenea, articolul 7 din aceeași ordonanță are următorul enunț: „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Față de cele de mai sus, instanța, reținând situația de fapt existentă la 16.12.2011, astfel cum a fost consemnată de agentul constatator în procesul verbal, constată că aceasta întrunește elementele constitutive ale contravenției reglementate de art. 8 din OG nr.15/2002, fiind evidentă temeinicia procesului verbal contestat.
Pe cererea subsidiara, instanța observă că finalitatea urmarită prin stabilirea obligației de achitare a unui tarif de utilizare a drumurilor nationale, astfel cum a fost circumstanțiată în conținutul art. 12 din OG nr. 15/2002, constă în „finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăți în numele autorității publice contractante, ca urmare a obligațiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naționale și autostrăzilor”.
Pe lângă pericolul social generic, avut în vedere de către legiuitor la edictarea normei, instanța are posibilitatea analizării existenței unui pericol social concret, apreciat de la caz la caz, în funcție de circumstanțele în care fapta a fost săvârșită și de circumstanțele care vizează persoana petentului.
Petenta a depus la dosarul cauzei roviniete (fila 7, 8) valabila pentru perioada anterioara comunicarii procesului-verbal.
In temeiul art. 34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art.38 alin.3 din același act normativ, care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientei, instanța consideră, fata de cele aratate anterior că sancțiunea avertismentului este suficientă, având în vedere împrejurările comiterii faptei.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art. 7 alin.3 din OG 2/2001 conform cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
In ceea ce priveste tariful de despagubire la plata caruia petentul a fost obligat instanta observa ca potrivit art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, in cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.
Art. 8 alin. 31 din O.G. nr. 15/ 2002 prevede ca despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 și 2, în contul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și va reveni acesteia ca venit extrabugetar.
Mai observa insa instanta ca potrivit ultimelor modificari aduse OG nr. 15/2001 prin Legea nr. 144/2012, tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a legii, se anuleaza.
In consecinta, fata de considerentele expuse, va admite in parte plangerea, va inlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 de lei aplicate petentului prin procesul-verbal . nr._/10.04.2012 cu sancțiunea avertismentului, anuland tariful de despagubire.
Vazand solutia adoptata, va restitui amenda si tariful de despagubire achitate la data de 07.05.2012 (fila 10).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plangerea privind pe petentul T. D., cu domiciliul în B., .. 30 A, . și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sect. 6.
Inlocuieste sanctiunea amenzii aplicate petentului prin procesul-verbal . nr._/10.04.2012 cu sanctiunea avertismentului.
In temeiul dispozitiilor art. II din Legea nr. 144/2012 anuleaza tariful de despagubire in cuantum de 28 de euro stabilit in sarcina petentului prin procesul-verbal . nr._/10.04.2012.
Restituie amenda si tariful de despagubire.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
E.-C. VLADSIMONA N.
RED./ECVTEHNORED. ECV-SN/4 ex./10.03.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 25/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6351/2014.... → |
|---|
