Plângere contravenţională. Sentința nr. 4169/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4169/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 31308/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 4169
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.03.2014
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. B.-C.
GREFIER: G. A. – L.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contraventională formulată de petentul N. R., domiciliat în Huși, .. 51, jud. V., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., cu sediul în B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Verificându-și din oficiu competenta, instanța, în temeiul art. 1591Cod proc. civ. raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauza.
În temeiul art. 167 Cod. Proc. civ. instanța încuviințează ambelor părți probele cu înscrisurile și înregistrarea video depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei și respinge proba cu martori solicitată de petent, având în vedere obiectul cauzei și ansamblul materialului probatoriu.
Instanța, considerându-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea introdusa la aceasta instanța la data de 20.12.2012 si înregistrată sub nr._, petentul N. R. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 11.12.2012 de intimatul I. DE POLITIE JUDEȚEAN B., solicitând admiterea acțiunii și anularea procesului verbal de contravenție.
Petentul a învederat instanței că procesul verbal este nelegal și netemeinic, nefiind trecute toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. OG 2/2001.
In sprijinul acțiunii, petentul a depus următoarele înscrisuri: copia procesului de contravenție.
In termen legal. I.P.J. B. a formulat întâmpinare in condițiile art. ll4 – ll5 Cod pr.civ., prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin întâmpinare I.P.J. B. a susținut ca la data de 11.12.2012, în jurul orelor 12:19, petentul în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN2, în localitatea S., a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 74 km/h.
A precizat că planșa foto conține toate elementele obligatorii impuse de Norma de Metrologie Legală și din care se poate observa abaterea comisă de petent.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 115-118 C.proc.civ.
S-a solicitat judecarea în lipsă.
D. dovada, intimatul a depus, pe CD, următoarele înscrisuri: copia buletinului de verificare metrologica nr._/30.03.2012, atestatul nr._/31.03.2010 al operatorului radar P. G., înregistrarea video cu abaterea săvârșită si cazierul auto al petentului.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. l67 Cod pr.civ. a încuviințat proba cu înscrisuri și înregistrarea video.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța va reține următoarea situație de fapt și de drept:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.12.2012 de către I.P.J. B., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din ROUG nr.l95/2002 R, respectiv depășirea limitei maxime de viteza admisa pe sectorul de drum respectiv.
Instanța a reținut că la data de 11.12.2012, în jurul orelor 12:19, petentul în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN2, în localitatea S., a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 74 km/h.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, consemnând că nu are de făcut alte mențiuni.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța investita cu o asemenea cerere trebuie sa verifice legalitatea, temeinicia si sa hotărască cu privire la sancțiunea aplicată, pronunțându-se de asemenea si cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul-verbal conține și semnătura petentului precum și obiecțiunile acestuia.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
În aceste condiții, instanța nu poate primi criticile petentului privind neindicarea în cuprinsul procesului verbal a tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, apreciind că această omisiune nu poate conduce la anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, nefiind o cauză de nulitate absolută a acestuia. Mai mult, instanța constată că petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări suferite ca urmare a acestei presupuse omisiuni.
Așadar, sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art. l6 – l7 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care în lipsă ar putea atrage nulitatea absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal instanța retine următoarele:
Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum și protocoalele adiționale la aceasta nr 1,4,6,7,9,10.
În acest mod, conform art.11 și 20 din Constituție, Convenția și protocoalele ei adiționale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate față de acesta, altfel spus C.E.D.O. și protocoalele adiționale au devenit izvor de drept intern obligatoriu și prioritar, ceea ce, în plan național, are drept consecință imediată aplicarea convenției și protocoalelor de către instanțele judecătorești române, iar în plan internațional acceptarea controlului prevăzut de C.E.D.O. cu privire hotărârile judecatoresti nationale.
Ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția prevede, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil:
”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției”.
În legătură însă cu susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 6 pct. 2 din Convenție, potrivit cărora "Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită", Curtea observă că, în dreptul românesc, contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și au fost supuse unui regim administrativ. Sub acest aspect, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se opune tendinței de "dezincriminare" a unor asemenea fapte. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni, reținând că, în scopul aplicării prevederilor art. 6 al Convenției, trebuie avute în vedere trei criterii:
1)caracterizarea faptei în dreptul național;
2)natura faptei;
3)natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.
În aprecierea acestor criterii, în cauza Öztürk împotriva Germaniei, 1994, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. Curtea Europeană consideră ca pozitivă măsura dezincriminării, în "interesul individului", a unor infracțiuni mai puțin grave și pentru care făptuitorul nu mai răspunde penal, putând chiar să evite procedura judiciară și pe această cale să se elimine supraaglomerarea tribunalelor. Cu toate acestea, distincția operată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, întrucât în sensul art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale toate aceste fapte au caracter penal și, tocmai de aceea, prevederile sale garantează oricărui "acuzat" dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.
În sensul arătat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat și în cauza Garyfallou Aebe împotriva Greciei, 1997, în cauza Lauko împotriva Slovaciei, 1998, precum și în cauza Kadubec împotriva Slovaciei, 1998.
Totodată, potrivit teoriei și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, problema stabilirii vinovăției în materia contravențiilor nu are în vedere faza extrajudiciară a sancțiunii administrative, ci faza judiciară a acesteia, ceea ce presupune respectarea dreptului la un proces echitabil și a garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenție, articol cu care prevederile art. 23 alin. (8) din Constituție, potrivit cărora "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată", sunt în deplină concordanță.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, făcând dovada până la proba contrară.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Analizând speța dedusa judecății, instanța retine ca, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penala (Hotărârea pronunțată în cauza Öztürk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56);
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal” în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
In ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
Concluzionând, instanța retine că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
De asemenea, instanța constată că potrivit prevederilor art. 3.5.1 din NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” , « Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: - imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia ».
Intimata, fiind cea care trebuie sa facă dovada faptei, astfel cum instanța a arătat în cele precedente, nu a realizat acest lucru, din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei neputându-se distinge numărul de înmatriculare al autoturismului care a încălcat regimul legal de viteză.
Așadar, instanța apreciază ca fapta nu a fost dovedită în sarcina petentului, procesul verbal fiind unul netemeinic, motiv pentru care urmează admită plângerea și să anuleze acest proces verbal.
În temeiul art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., care statuează principiul disponibilității în procesul civil, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul N. R., domiciliat în Huși, .. 51, jud. V., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., cu sediul în B., .-10, jud. B..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/11.12.2012 întocmit de intimat și măsurile dispuse în baza acestuia.
Ia act că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.03.2014.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. B. C. | G. A.-L. |
Red. A.B.C./Tehn. A.B.C./4 ex./11.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4184/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 28/2014.... → |
|---|
