Plângere contravenţională. Sentința nr. 7567/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7567/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 18863/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7567
Ședința publică de la 25.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul C. C., cu domiciliul în București, ., sector 1, și pe intimatulINSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.-Poliția Rutierã, cu sediul în B., ..-10, jud B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, intimatul a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare, înregistrarea video, fișa cazier auto, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin. 1 NC.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material și teritorial, în temeiul art.94 pct.3 N.C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã, declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr_, petentul C. C., a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._/19.10.2013.
In motivarea cererii, petentul a arătat că că la data menționatã, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Mihãilești, jud.Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 75 km/h, de asemenea nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare al autovehicului condus, motiv pentru care a fost sancționat contravențional.
Petentul a invocat motive de nelegalitate și de netemeinicie a procesului verbal.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, a fost depus în fotocopie: procesul-verbal contestat.
Plângerea a fost legal timbratã, cu suma de 20 de lei, conform disp.art.19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data menționatã, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Mihãilești, jud.Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 75 km/h, de asemenea nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare al autovehicului condus.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 19.10.2013, petentul C. C. a fost sancționat cu 4 puncte amendă contravențională, în cuantum de 320,00 lei, și cu aplicarea sancțiunii complementare a 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 100 alin. 2. din O.U.G. nr. 195/2002.
In fapt, s-a reținut că, la data de 19.10.2013, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Mihãilești, jud.Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 75 km/h.
Prin același proces-verbal, petentul a fost sancționat cu 6 puncte amendă contravențională, în cuantum de 480,00 lei pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de disp. art.147 pct.1 din Hotãrârea Nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în fapt reținându- se cã petentul nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare al autovehicului condus.
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petent la data de 31.10.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data înmânãrii procesului -verbal de constatare a contravenției.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
In ceea ce privește motivele de nelegalitate a procesului-verbal invocate de petent, instanța le apreciazã neîntemeiate, pentru urmãtoarele considerente:
- referitor la susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu este și cel care a aplicat sancțiunea contravențională și că acest agent nu este autorizat să folosească aparatul radar, instanța reține că, potrivit art. 181 alin. 1 din HG 1391/2006, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenție, iar potrivit art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier .
Potrivit art. 16 alin. 1 și art. 17 din OG 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator. Instanța apreciazã, în primul rand, că procesul verbal cuprinde aceste mențiuni referitoare la persoana agentului constatator.
In al doilea rând, din textele menționate anterior nu rezultă în nici un fel că polițistul care operează aparatul radar trebuie să fie și cel care întocmește procesul verbal de sancționare a contravenției, sub sancțiunea nulității absolute a acestuia. De altfel, ar fi imposibil ca cel care operează aparatul radar să lase acest aparat să funcționeze fără supraveghere și să procedeze la oprirea și sancționarea celui pe care îl consideră vinovat de săvârșirea faptei contravenționale. Prin textele de lege menționate și prin menționarea separată a situațiilor în care contravențiile sunt dintre cele constatate cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat, legiuitorul a dorit să acorde competența de constatare și sancționare a contravențiilor către polițiștii rutieri, fără a condiționa în mod expres legalitatea procesului verbal decât de menționarea numelui, calității și instituției din care face parte agentul constatator, nu și de identitatea dintre cel care operează aparatul radar și agentul care întocmește procesul verbal.
De altfel, legea condiționează constatarea faptei în condiții de legalitate de calitatea de agent autorizat să folosească aparatura radar a celui care o utilizează în mod direct, constatând fapta prin propriile simțuri și în condițiile în care are pregătirea necesară pentru a utiliza, citi și interpreta măsurătorile realizate cu aparatul cinemometru. Ar fi absurd să se solicite aceleași atribuții și calități tuturor agenților constatatori care se află în misiune cu agentul care operează aparatul radar, mai ales că, ceilalți agenți nu au atribuții în acest sens, ci doar de a asista pe cel ce operează aparatul radar, de a opri autovehiculele în trafic și de întocmi procesul verbal pe baza constatărilor persoanale ale agentului care operează aparatul radar și pe baza măsurătorilor efectuate cu aceste aparate.
- fapta petentului a fost descrisã cu suficiente detalii pentru ca un observator independent să ia la cunoștință de aceasta și să aprecieze gravitatea contravenției, nefiind necesar ca agentul constatator să menționeze și alte împrejurări în descriere, în afară de cele reținute în procesul -verbal, urmarea socialmente periculoasă deducându-se din materialitatea faptei, deci nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
- referitor la ultimul motiv invocat de petent, instanța reține cã, în cuprinsul procesului-verbal s-a consemnat cã locul sãvârșirii faptei este DN2E85, în localitatea Mihãilești, în dreptul imobilului cu nr.113.
I.În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică în primul rând dispozițiile art. 121 Regulamenul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, care prevãd „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție potrivit disp.art. 100 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevãd cã „ 2. depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”
se sancționeazã cu amenda prevãzutã în clasa a II-a de sancțiuni, precum și cu aplicarea a 3 puncte de penalizare.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit b) din OUG 195/2002 republicată, clasa a II- a de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării a 4 sau 5 puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Instanța reține cã petentul a condus autoturismul în localitatea Mihãilești, jud.Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximã admisã este de 50 km/h, conform disp.art. 49 din OUG 195/2002.
II. Cu privire la cea de-a doua faptã, instanța reține cã, potrivit disp. art.147 pct.1 din Hotãrârea Nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de autovehicul este obligat să aibă asupra sa certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează potrivit disp.art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, aplicarea unui numãr de la 6 la 8 puncte-amendă.
Prin urmare, se poate concluziona că faptele au fost corect încadrate, iar sancțiunile au fost individualizate între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul - verbal atacat fiind legal întocmit cu privire la acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei,
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
In scopul respectării dreptului petentului la un proces echitabil, instanța a încuviințat și administrat probele propuse de aceasta, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Procedând la vizionarea înregistrării de pe suportul CD depus la dosarul cauzei de cãtre intimatã, instanța constată că, în data de 19.10.2013, orele 16:00, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 75 Km/h în localitate.
Abaterea a fost înregistratã în regim staționar de aparatul radar montat pe autospeciala de poliție marca Dacia L., cu nr.de înmatriculare MAI_, aparatul radar tip R. . 492 care a înregistrat abaterea fiind verificat metrologic și corespunzând normelor în vigoare, dupã cum rezultã din buletinul de verificare metrologicã nr._/28.03.2013, a cãrui valabilitate este de un an. De asemenea, intimata a depus la dosarul cauzei și atestatul de operator radar al agentului C. D..
Așadar, pe baza ansamblului probator administrat, instanța reține că mențiunile consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa, depãșind viteza maximã admisã în localitate cu 25 km/h, astfel încât sancționarea sa este temeinică.
Cu privire la cealaltã contravenție, potrivit practicii CEDO în materie contravenționalã, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit sãvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul verbal nu este una nerezonabilã (cauza Blum c.Austriei) .
Instanța reține cã, sãvârșirea acestei contravenții a fost constatatã în mod direct de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale și învestit cu autoritatea statalã pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale, astfel încât procesul -verbal se bucurã de prezumția de veridicitate, în ceea ce privește aspectele constatate personal de agentul de poliție cu privire la aceastã faptã.
Prezumtia de veridicitate este o prezumție relativã și poate fi rasturnatã prin proba contrarie, însã petentul a recunoscut sãvârșirea faptei și nu a propus administrarea de probe pentru dovedirea unei situații de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a acestuia, arãtând cã a avut asupra sa copia certificatului de înmatriculare al autovehicului condus.
Așadar, pe baza ansamblului probator administrat, instanța reține că mențiunile consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petentul săvârșind contravenția reținutã în sarcina sa, neavând asupra sa toate documentele prevăzute de legislația în vigoare.
Pentru toate aceste considerente, instanța conchide că procesul -verbal contestat a fost temeinic întocmit.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificatã sancțiunea aplicatã pentru prima contravenție, amenda în cuantum minim, având în vedere cã, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, care a mai fost sancționat pentru sãvârșirea de contravenții rutiere, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, iar fapta acestuia poate genera atât o stare de pericol pentru siguranța drumurilor publice, cât și consecințe mai grave, precum un accident de circulație cu vãtãmarea corporalã a participanților la trafic sau chiar decesul acestora.
Față de cele expuse anterior, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către petent.
Cu privire la sancțiunea complementarã, aplicarea unui numãr de 3 puncte de penalizare, instanța reține cã aceasta intervine de drept, odată cu săvârșirea contravenției de către petent, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Referitor la sancțiunea aplicatã pentru cea de-a doua contravenție, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii în cuantum de 480,00 lei este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia.
Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care rãspunde cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulatã de petent, va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii de 480,00 lei cu sancțiunea avertisment și va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei sãvârșite, recomandându-i sã respecte dispozițiile legale, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
În temeiul art. 453 alin. 1 N.Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. C., cu domiciliul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.-Poliția Rutierã.,cu sediul în B., ..-10, jud B..
Modificã procesul-verbal . nr._/19.10.2013, în sensul cã înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 480,00 lei, aplicate petentului pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de art.147 pct.1 din ROUG nr.195/2002 cu sancțiunea avertisment.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 16.05. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7018/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4570/2014.... → |
|---|
