Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1851/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1851/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 26061/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.- SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1851
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. I.
GREFIER N. A.
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect rezoluțiune contract formulată de reclamanții S. D. și S. V. cu domiciliul în ., jud. B. și locuința în fapt în oraș M., .. 40, jud. B., în contradictoriu cu pârâta S. Ș., cu domiciliul în ..
Prezența și dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2014 și se află consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2014, când a amânat pronunțarea pentru data de 27.01.2014, amânând din nou pronunțarea pentru astăzi, 03.02.2014, când a statuat următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu numărul_ reclamantul S. D., domiciliat in ., județul B. si S. V., domiciliată in Oraș M., . 40, județul Prahova au chemat în judecată pe parata S. Ș., domiciliata in comuna Sahateni, ., județul B. pentru a se dispune rezoluțiuna contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2258/19.09.2002 BNP J. N..
În motivare reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare menționat reclamanții au înstrăinat paratei proprietatea lor, compusa din: imobilul casa de locuit, compus din 3 camere, hol, antreu si prispă-construcție din paianta, acoperita cu tabla, in suprafața construita de 63,60 mp, uzura 40%, plus anexe gospodărești, constând in bucătărie, cămară, magazie, hol, șopron, beci, construcții din paianta, acoperite cu placi de azbociment, in suprafața construita de 82,80 mp, uzura 40%; suprafața totala de 5.255 mp, teren aferent, din care: 1.102 mp. curți construcții, 3.303 mp teren arabil si 850 mp teren vie hibrida, in intravilanul comunei Sahateni, ., parcelele S57, 858, jud B., cu nr cadastral 231.
Conform acestui contract, au stabilit ca parata sa intre in stăpânirea de drept si de fapt asupra cotei de 1/2 din locuința, iar . parti de 1/2, la data decesului reclamantului S. D.. Prin același contract, a stabilit ca parata, pe langa respectarea clauzei de uzufruct viager fata de reclamantul S. D., sa îl intretina si sa îl îngrijească tot restul vieții, si in caz de deces, sa se ocupa de toate cele creștinești.
F. de conținutul clauzelor contractuale, in mod cert, semnificația contractului încheiat, este a unui contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere in beneficiul numai a unuia dintre vânzători, clauze ce nu au fost respectate de parata.
Astfel, au adăugat reclamanții, după încheierea contractului, parata nu si-a îndeplinit obligațiile asumate vizând întreținerea si îngrijirea lui S. D., situație ce a generat o puternica stare conflictuala in locuința. Astfel, de mai mulți ani parata nu contribuie in nici un mod la întreținerea si îngrijirea sa, deși este in stare de nevoie, datorita vârstei de 73 ani, datorita bolilor de care sufăr si a insuficientei veniturilor, singura sursa fiind cuantumul pensiei de 726 lei lunar. Aceasta stare de nevoie este accentuata si prin prisma faptului ca reclamanta S. V., urmare asumării de către parata a obligației de întreținere fata de reclamant in calitate de tata, a plecat in locuința din Orașul M., unde, la rândul său, este întreținuta si îngrijita de un alt copil, rezultat din casatoria lor.
În plus, deși parata ocupa o parte din locuința, așa cum a stabilit in cuprinsul contractului, îi tulbura șederea in cealaltă parte din locuința, in sensul ca, nu o mai tolerează si nu-i respecta si clauza de uzufruct viager pe care si-a asumat-o. Prin violente si amenințare, a încercat in mai multe rânduri sa o determine sa părăsească locuința si in plus, se opune ca ea, reclamanta, sa se ocupe de îngrijirea si întreținerea soțului, respectiv S. D., interzicându-i chiar si vizitarea acestuia.
A adăugat reclamantul că în cadrul conflictelor pe care insasi parata le generează, se manifesta deosebit de violent fata de acesta, in urma căror agresiuni a fost necesara chiar îngrijirea sa ..
F. de comportamentul de neacceptat al paratei, incompatibil cu obligațiile asumate, au arătat reclamanții că este evidenta nerespectarea clauzelor contractuale, si prin urmare in raport de dispoz art 1020 C.Civ se impune rezoluțiuna contractului de vânzare-cumpărare.
În drept s-au invocat dispozițiile art 1020 C.civ.
În susținerea cererii reclamanții au depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri: contract de întreținere nr. 2258/19.09.2002, cupon de pensie din mai 2012, CI XZ nr._, certificat de căsătorie . nr_.
Pârâta S. Ș., domiciliata in comuna Sahateni, . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii și totodată a invocat in apărarea sa inadmisibilitatea promovării cererii de rezoluțiune sub aspectul aplicării unei sancțiuni pentru întreg imobilul, in condițiile revenirii in situația anterioara.
În motivare pârâta a arătat că din contractul de vânzare cumpărare reiese ca prețul stabilit de comun acord, de toate părțile, a fost de 10.000.000 lei ROL, efectiv, el a fost încasat de mama sa, care i-a vândut pur si simplu cota sa de ½, cealaltă cota de ½ din imobilul tranzacționat intrând in dreptul de proprietate exclusivă, numai după decesul tatei. Ambele parti si-au rezervat clauza de uzufruct asupra cotei de ½ din imobil ce nu a făcut obiectul vânzării, iar obligația de întreținere îl viza exclusiv pe tatăl său.
A precizat pârâta că ca părinții săi au 7 copii si au dobândit in timpul căsătoriei doua imobile, cel in litigiu si cel din M., convenția fiind ca pe tata sa-l îngrijească pârâta și pe mamă s-o îngrijească sora sa din M.. Același act cu aceeași obligație s-a întocmit pentru imobilul din M., surorii sale S. O.. După încheierea actului, reclamanta din anul 2000 s-a mutat in M.. Aceasta nu știe nimic de acțiunea de față, motiv pentru care urmează a i se verifica daca si-a dat consimțământul pentru promovarea ei.
Pârâta a adăugat că a știut din totdeauna ca pentru 1/4 din proprietate este titulara dreptului si ca atare a locuit împreuna cu tatăl său, conform convenției, ocupând încăperi distincte. Practic, din 1999 a revenit din București, la solicitarea părinților, iar in 2000 s-a angajat in B., i-a ajutat pe amândoi la toate muncile agricole si in gospodărie. În anul 2000, reclamanta a plecat in M., iar pârâta a rămas in continuare cu reclamantul. Deoarece relațiile erau foarte bune, in 2002 s-a făcut actul. Din anul 2010 a început sa aibă probleme de sănătate si nu a mai putut face toate treburile de la câmp, reclamantul s-a supărat si a început sa o amenințe. Concomitent si reclamantul a început sa aibă probleme de sănătate, din 2008, cu internări repetate si in 2011. Pârâta l-a îngrijit, susținut, dus la medic, monitorizat, a preluat absolut toate obligațiile, am îngrijit de animale, de curte, de câmp. Datorita epuizării, in 2012, a căzut dintr-un pom, in timp ce îl curățam, si a fost dusa de urgenta la spital, unde mi s-a pus diagnosticul de . de coloana, fiind imobilizata in gips.
Arată pârâta ca tata său a stat la pat o iarna întreaga, aceasta îngrijind de 20 de animale, curte, asigurând curățenie, căldură, igiena sa, l-a hrănit cu lingurița, am stăruit in tot ca sa se facă bine și l-a salvat, de la o pneumonie interstițiala, bronșita cronica, insuficienta respiratorie, recidiva TBC. În toata aceasta perioada nu s-a interesat nimeni de el si nevoile sale, doar un frate a venit in vizită.
Acțiunea isi are izvorul in presiunile pe care ceilalți frați le fac asupra părinților sa desființeze actul de fata, astfel că în septembrie 2012 a fost lovita de trei dintre frații săi, violentele acestora cauzându-i 6-7 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. A2 1151/2913/17.09.2012 emis de Serviciul Județean de medicină legala B.. Am chemat politia, aceasta a intervenit astfel ca a rămas in locuința, însă a doua zi, frații săi l-au luat pe reclamant din domiciliu si l-au adus la B., promovând prezenta acțiune.
A adăugat pârâta că nu a împiedicat pe nimeni sa locuiască in imobil, și-a executat obligațiile ce-i reveneau din contract, a îngrijit pe părintele său conform celor inserate, asigurându-i hrana, igiena, întreținere, medicamente, tratament, îngrijire personala. Tatăl său este consumator de alcool, sporadic, iar în acele momente devenea deosebit de violent si o lovea. Cu timpul, a devenit irascibil, de neînțeles, si-a modificat atitudinea, a sărit si cu cuțitul, si cu un scaun sa o lovească. Aceasta este explicația pentru care mama sa nu locuiește alături de tata, nu a mai putut suporta tratamentul violent ce I se aplica si a renunțat de buna voie sa mai stea in aceeași locuința cu acesta.
În prezent, reclamantul a revenit in domiciliu, uneori primește întreținere, uneori refuza, după situație.
În drept s-au invocat dispozițiile art 1020- 1021 Cod civil, art. 115-118 Cod procedura civila.
Pârâta a depus la dosarul cauzei în copie acte medicale.
La solicitarea instanței Biroul Notarului Public J. N. a comunicat la dosar cu adresa nr. 887/11.12.2012 documentația ce a stat la baza întocmirii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2258/19.09.2002.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, martori. În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii: T. I., la propunerea reclamantului și P. G. și G. M. la propunerea pârâtei.
La termenul de judecată din 14.10.2013 reclamanta S. V. prezenta în instanța a depus la dosar cerere de renunțare la judecată și a susținut verbal că nu dorește să se rezilieze contractul încheiat cu fiica sa.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
La data de 19.09.2002 s-a încheiat contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2258/19.09.2002 BNP J. N. prin care reclamanții S. D. și S. V. au înstrăinat paratei S. Ș. proprietatea lor, compusa din: imobilul casa de locuit, compus din 3 camere, hol, antreu si prispă-construcție din paianta, acoperita cu tabla, in suprafața construita de 63,60 mp, uzura 40%, plus anexe gospodărești, constând in bucătărie, cămară, magazie, hol, șopron, beci, construcții din paianta, acoperite cu placi de azbociment, in suprafața construita de 82,80 mp, uzura 40%; suprafața totala de 5.255 mp, teren aferent, din care: 1.102 mp. curți construcții, 3.303 mp teren arabil si 850 mp teren vie hibrida, in intravilanul comunei Sahateni, ., parcelele S57, 858, jud B., cu nr cadastral 231.
Prețul convenit pentru înstrăinare constă în suma de 10.000.000 lei (vechi), bani pe care reclamanta i-a primit în întregime și în obligația cumpărătoarei de a-l întreține, îngriji pe reclamant, pe tot restul vieții, să suporte cheltuielile în caz de boală și cele ocazionate de decesul său.
Conform acestui contract, părțile au stabilit ca parata sa intre in stăpânirea de drept si de fapt asupra cotei de 1/2 din locuința, iar . parti de 1/2, la data decesului reclamantului S. D.. Prin același contract, a stabilit ca parata să respecte clauza de uzufruct viager fata de reclamantul S. D..
În litigiul de față, se reține că actului juridic a cărui anulare se solicită nu i s-a dat o calificare corectă, fiind în realitate contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere în raport de vânzătorul reclamant S. D. pentru cota sa de ½ din imobile – casă de locuit și teren și contract de vânzare cumpărare în raport de vânzătoarea reclamantă S. V. pentru cealaltă cotă de ½ din imobile – casă de locuit și teren .
În raport de această calificare a contractului încheiat de părți și ținând cont de cuprinsul cererii de chemare în judecată în ceea ce privește fondul litigiului, instanța va avea în vedere principiile generale care guvernează materia obligațiilor înscrise în art 1020 și 1021 C civil cu privire la condiția rezolutorie.
Astfel, reclamantul, prin acțiunea formulată, solicită rezoluțiunea contractului de întreținere deoarece nu i-a fost prestată întreținerea.
Rezoluțiunea este sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu, constând în desființarea retroactivă a acestuia.
Fundamentul rezoluțiuni, ca și al rezilierii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce izvorăsc din contractul sinalagmatic. Pentru a se putea opera desființarea convenției prin rezoluțiune sau reziliere, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: să existe o neexecutare chiar și parțială ( dar substanțială, deci suficient de importantă) sau totală a obligației asumată de cealaltă parte decât cea care solicită rezoluțiunea sau rezilierea, neexecutarea obligației să fie imputabilă debitorului acesteia, debitorul să fi fost pus în întârziere.
În speță, sarcina probei se împarte între reclamant și pârâtă, primul trebuind să dovedească existența obligației respective (adică existența actului sau faptul juridic generator al acestei obligații), după care pârâta trebuie să dovedească, la rândul său, executarea acestei obligații sau faptul că neexecutarea obligației nu îi este imputabilă.
În ceea ce privește ultima condiție – a punerii în întârziere a debitorului, dată fiind natura specifică a obligației de întreținere, respectiv caracterul de obligație continuă, debitorul este de drept în întârziere( conform art. 1079 pct.3 Cod civil) și nu i se poate acorda termen de grație pentru plată.
Analizând în acest context cererea principală dedusă judecății, instanța constată că reclamantul a făcut dovada existenței obligației în sarcina pârâtei, obligația rezultând, așa cum instanța a reținut, din contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere.
Astfel, în ceea ce privește prima cerința, cea a neexecutării obligației, instanța constata ca fata de probatoriul administrat si având în vedere obligația asumata prin contract de către pârâtă, si anume asigurarea întreținerii si a îngrijirii reclamantului pe tot timpul vieții acesteia, instanța apreciază ca debitoarea nu a executat aceasta obligație.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, vinovăția pârâtei instanța constata ca neexecutarea nu s-a datorat unei cauze independente de voința sa, ci este imputabila debitoarei. Astfel cum rezulta din probatoriul cauzei, din anul 2012 între reclamant și pârâtă – fiica reclamantului au intervenit neînțelegeri legate, pe de o parte pe conflictul pe care pârâta îl are cu frații săi, și pe de altă parte, de aspectul că acuzând probleme de sănătate pârâta nu-și mai ajută tatăl în gospodărie ca înainte.
Martorii au arătat că de când s-a certat cu tatăl său în anul 2012 pârâta provoacă scandaluri, poliția vine des în curtea lor, iar reclamantul este neglijat în sensul că pârâta nu-i mai face mâncare, nu-i spală hainele, nu-l ajută în gospodărie, ci este mai mult plecată de acasă, mergând la un vecin unde stă de dimineața și până seara, revine în locuință când se culcă reclamantul.
În contextul in care parata prin atitudinea sa negativa, nepotrivita fata de reclamant, raportat la varsta de 84 de ani si nevoile acesteia, a determinat prin comportamentul sau crearea unui climat negativ, climat ce a culminat cu sancționarea contravențională a pârâtei ca urmare a jignirilor si cuvintelor obscene aduse în data de 17.09.2012 și cu înregistrarea unui dosar penal pentru lovire un urma scandalului dintre pârâtă și trei frați ai săi, astfel cum rezultă din adresa Postului de Poliție Săhăteni nr._/23.12.2013 (fila 102) instanța nu poate aprecia că obligația de întreținere si îngrijire fost executată atât sub aspect cantitativ cat si calitativ.
Conduita negativa a paratei in legătura cu modul îndeplinirii obligației asumate a fost reliefata de depoziția martorei T. I. vecină cu părțile care a declarat că reclamantul are nevoie de ajutor, nu se poate descurca singur datorită bătrâneții, are nevoie de supraveghere, însă pârâta refuză să-i facă mâncare, fiind mai mult plecată la un vecin; reclamantul este supus unei presiuni psihologice, pârâta interzicându-i dreptul de a primi in vizita pe ceilalți copii, reclamantul întreținându-se singur.
Noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă prestația materială și o componentă psihologică, dată de caracterul „intuitu personae” al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere.
Or, în cauză, conduita pârâtei care, își „ceartă tatăl ca la ușa cortului pe bătătură” așa cum declara martora T. I. vecină cu părțile a fost de natură a crea creditorului un sentiment de amărăciune profundă, aspect reținut și din răspunsurile acestuia la interogatoriu: „a refuzat să facă pachete de „Ziua Morților”, „mă persecuta că merg la biserică și înghițeam mâncarea cu noduri”, „a zis că pe frații ei îi bate și pe mine mă omoară”, „sunt anemic pentru că nu mănânc”.
Chiar dacă nu se poate dovedi că în mod real pârâta a exercitat acte de amenințare la adresa reclamantului sau că s-a manifestat violent din punct de vedere fizic, așa cum susține acesta, instanța apreciază ca fiind pe dovedit, că s-a manifestat disprețuitor la adresa reclamantului, preferând pasivitatea de la momentul conflictului din anul 2012, inclusiv pe durata procesului, timp în care nu a acordat niciun fel de îngrijire, ba chiar s-a refugiat la vecini lăsându-și tatăl fără supraveghere și ajutor aspect ce rezultă și din declarațiile martorilor propuși de pârâtă P. G. și G. M..
Îngrijirea presupune, mai ales fata de starea de sănătate a reclamantului care a suferit mai multe internări în spital, prezenta continua alături de aceasta a altei persoane pentru a-l ajuta sa se deplaseze, sa-si facă igiena personala si pentru a-l suplini permanent in celelalte activități ce le presupune zilnic viata casnica. Mai mult nu a încercat în niciun fel nicio conciliere cu acesta, recunoscând instanței la interogatoriu „l-am îngrijit cât am putut, dar de când m-au bătut frații mei m-am retras”, dar și cu ocazia anchetei sociale din 14.11.2012 (fila 41) că „nu se mai îngrijește de soarta tatălui ei de când a primit citația”.
Ca atare, in raport de considerentele sus reținute, se apreciază ca acțiunea reclamantului este întemeiata, neexecutarea obligațiilor contractuale asumate fiind culpabila paratei.
Culpa (vinovatia) condiție a neexecutării obligațiilor in contractele sinalagmatice se manifesta sub aspectele generale ale vinovatiei, vinovăția fiind de altfel atitudinea psihica a autorului fata de faptul si rezultatul ei, fiind unitatea dintre un factor intelectiv si unul volitiv. Neconformarea paratei la îndeplinirea obligației, pe fondul atitudinii sus menționate se apreciază ca reliefează conturarea culpei, neexecutarea datorându-se unor cauze atât exterioare cât și interioare ce țin de atitudinea psihica paratei fata de modul in care a înțeles sa-si execute obligația asumata.
Ca atare apreciind admisibila acțiunea pentru considerentele sus reținute, urmează a o admite în parte si a va dispune rezoluțiuna parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanții S. D., domiciliat in . si S. V., domiciliată in Oraș M., .. 40, județul Prahova și parata S. Ș., pentru cota de ½ din imobile (aparținând reclamantului) pentru neîndeplinirea obligației de întreținere asumată.
În privința celeilalte cote de ½ din imobile, aparținând reclamantei, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, în schimbul unei sume de bani achitată integral, având în vedere declarația atât verbală din ședința publică din 14.10.2013, cât și scrisă (fila 83), în temeiul art.246 alin(1) din C. instanța va lua act că reclamanta S. V. renunță la judecată.
În privința cererii reclamantului de rezoluțiune a contractului de vânzare cumpărare în integralitatea sa instanța reține următoarele: contractul de întreținere este un contract cu titlu oneros, în temeiul căruia una din părți transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multor bunuri în schimbul obligației pe care acesta și-o asumă de a-i presta, în natură, cele necesare traiului în tot timpul vieții, fiind, în același timp, un contract aleatoriu, pentru că durata obligației debitorului este în funcție de durata vieții creditorului – eveniment necert (art.1635 C. civ.). Prestarea întreținerii, în sarcina debitorului, este obligația de a face, cu caracter strict personal, care, în caz de neexecutare, determină rezoluțiunea contractului respectiv (art.1020 C. civ.).
În raport cu conținutul contractului, obligația de întreținere asumată de debitor are caracter de indivizibilitate când este instituită în beneficiul mai multor creditori fără a se preciza că este vorba de obligații distincte pentru fiecare creditor, în funcție de numărul și/sau valoarea bunurilor, obiect al contractului, după cum ele erau proprii ale fiecăruia dintre creditori sau comune. Într-un asemenea caz, deci, debitorul nu s-a obligat să presteze două întrețineri distincte – corespunzător a ceea ce a primit de la fiecare din creditori – ci există o singură obligație indivizibilă (art. 1058 C. civ.).
În speța de față se constată că obligația de întreținere a fost asumată numai față de reclamant, reclamanta primindu-și prețul cotei sale de ½ din imobile, cote determinate de părți (soți separați în fapt de peste 10 ani) conform voinței lor. Obligația de întreținere nu a fost asumată față de doi creditori pentru a se pune în discuție rezoluțiunea întregului contract pentru indivizibilitatea obligației, acesta fiind motivul pentru care instanța a admis doar în parte cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea având ca obiect rezoluțiune contract formulată de reclamanții S. D. și S. V. cu domiciliul în ., jud. B. și locuința în fapt în oraș M., .. 40, jud. B., în contradictoriu cu pârâta S. Ș., cu domiciliul în com. Săhăteni, ..
Dispune rezoluțiunea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2258/19.09.2002 BNP J. N. încheiat între reclamanții S. D., domiciliat in ., județul B. si S. V., domiciliată in Oraș M., . 40, județul Prahova și parata S. Ș., pentru cota de 1 din imobile (aparținând reclamantului) pentru neîndeplinirea obligației de întreținere asumată de pârâtă.
În temeiul art. 246 C. ia act că reclamanta S. V. renunță la judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.02.2014.
Președinte, I. C. | ||
Grefier, A. N. |
Red. C.I/Tehnored. C.I/A.N./4 ex./05.04.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 19-08-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9810/2014.... → |
|---|
