Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1130/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1130/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 2682/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1130
Ședința publică din data de 07.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - O. V.
GREFIER - V. G.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de creditoarea SOCIETATEA COMERCIALĂ U. S.A. formulată prin administrator special T. G. F. în contradictoriu cu debitoarea S.C. I. L. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că, prin cererea de chemare în judecată, creditoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 C.p.cp. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Considerând proba cu înscrisuri ca fiind admisibilă potrivit legii, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art.258 C.p.c. rap. la art.255 alin.1 C.p.c. o încuviințează.
Instanța constată probele administrate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.04.2014 sub nr._, creditoarea SOCIETATEA COMERCIALĂ U. S.A. formulată prin administrator special T. G. F., cu sediul în Râmnicu V., ..30, ., CUI_, a chemat în judecată debitoarea S.C. I. L. S.R.L., cu sediul în Călărași, ., nr. 1, jud. Călărași, CUI RO16663336, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei prin care aceasta să fie obligată la plata debitului în sumă de 2 472,35 lei, din care 1942,11 lei reprezentând c./val. servicii, 530,24 lei penalități de întârziere, plata dobânzii legale la suma datorată începând cu data scadenței și până la momentul plății efective a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, creditoarea arată că la data de 03.12.2007 a încheiat cu debitoarea contractul pentru furnizare de servicii de salubritate nr. 2816, pentru Punctul de lucru din Călărași, ..1, pentru care a emis facturi fiscale în cuantum de 1942,11 lei.
Deși a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, debitoarea nu a dat curs solicitării, fapt pentru care s-au calculat și penalități de întârziere la plată, pentru fiecare zi de întârziere.
Întrucât debitoarea a refuzat să plătească debitul datorat, creditoarea solicită să se constate creanța ca fiind certă, lichidă și exigibilă.
În dovedirea cererii sale, creditoarea a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie facturile fiscale, contractul de prestări servicii publice de salubrizare pentru agenți economici nr. 2816/03.12.2007, decizia nr. 4627/22.10.2013 emisă de RVA Insolvency Specialists SPRL – adm. judiciar al creditoarei aflată în insolvență, sentința civilă nr. 3273/27.09.2012 pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II-a civilă, informația de identificare a debitoarei emisă de ONRC (filele 06 - 43).
În drept – art. 1013 și urm. C.p.c.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți, în baza contractului de prestări servicii publice de salubrizare pentru agenți economici nr. 2816/03.12.2007 (filele 15 - 21) s-au derulat relații comerciale concretizate în emiterea de facturi fiscale în valoare de 1942,11 lei reprezentând c./val. serviciilor de salubritate prestate de creditoare (filele 22-40).
Potrivit art. 1013 C.p.c procedura ordonanței de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, care rezultă dintr-un contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Astfel, în primul rând creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, fără a prezenta relevanță, în principiu, izvorul acestei obligații, fiind însă necesar ca această obligație să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
În al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei să fie neîndoielnică, să rezulte din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art.662 alin.2 C.pr.civ., cuantumul acesteia să fie determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puțin, să fie determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului, conform art.662 alin.3 C.pr.civ., iar obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată potrivit art.662 alin.4 C.p.c..
În ceea ce privește forța probantă a facturii comerciale, ca orice înscris sub semnătură privată, aceasta face dovada împotriva emitentului și în favoarea destinatarului. Însă, dacă factura este acceptată de către destinatar, ea va face dovadă și în favoarea emitentului.
În privința acceptării facturii, aceasta poate fi expresă sau tacită. Acceptarea facturii este expresă atunci când destinatarul semnează pe un exemplar al facturii pe care-l restituie emitentului sau când aceasta este confirmată de destinatar printr-o scrisoare, telegramă. Despre acceptare tacită se poate vorbi în cazul în care rezultă din manifestări de voință neîndoielnice, care atestă voința de a accepta integral factura, simpla tăcere a destinatarului neavând valoarea unei acceptări tacite.
În cauză numai o parte din facturile fiscale emise de creditoare sunt acceptate expres de către debitoare prin aplicarea ștampilei, respectiv f.f. nr._/31.07.2012, f.f. nr._/30.10.2012.f.f.nr._/31.12.2012,f.f.nr._/29.02.2013,f.f._/31.03.2013,f.f.nr._/30.04.2013,f.f.nr._/31.05.2013,f.f.nr._/30.06.2013,f.f.nr._/31.07.2013,f.f.nr._/31.08.2013,f.f.nr._/30.09.2013,f.f.nr._/30.11.2013, rezultând o creanță certă în cuantum de 1 377,15 lei .
Prin urmare, din coroborarea înscrisurilor însușite de debitoare prin ștampilă depuse la filele 26 - 40 din dosar, cu atitudinea procesuală a acesteia, care nu a contestat susținerile creditoarei și nici nu s-a prezentat la judecată pentru a face dovada plății debitului, instanța reține că obligațiile asumate de către creditoare au fost îndeplinite, lucru care nu se poate afirma și despre debitoare.
În consecință, debitoarea datorează creditoarei contravaloarea serviciilor de salubritate prestate și neachitate, lucru recunoscut și însușit prin aplicarea ștampilei pe înscrisurile facturi fiscale, aspect ce dă caracter de certitudine creanței reprezentând contravaloarea debitului principal în cuantum de 1 377,15 lei.
Totodată creanța este lichidă, în înțelesul dispozițiilor legale anterior enunțate, valoarea ei fiind determinată prin însuși actul de creanță reprezentat de către facturile fiscale..
În ceea ce privește exigibilitatea, instanța constată față de data scadenței înscrisă pe facturi, că aceasta este împlinită.
Pentru motivele expuse, instanța constată că, în conformitate cu art. 249 C.p.c., creditoarea a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile pe care o are împotriva debitoarei, în cuantum total de 1 377,15 lei și în condițiile impuse de art. 1013 C.p.c..
În conformitate cu art.1021 alin.3 C.p.c., instanța va stabili un termen de plată de 15 zile pentru creanța de 1 377,15 lei.
În consecință, instanța va soma debitoarea să achite creditoarei în termen de 15 zile suma de 1 377,15 lei reprezentând debit neachitat.
Cu privire la facturile fiscale: nr._/29.06.2012, nr._/31.08.2012, nr._/30.09.2012, nr._/30.11.2012, nr._/31.01.2013,_/31.10.2013, în în valoare de 564,96 lei, instanța constată că nu sunt însușite expres la plată de debitoare.
Acceptarea tacită a facturii presupune dovedirea unei manifestări de voință neîndoielnice în acest sens din partea debitoarei, căreia să i se poată acorda valoare juridică. Simpla tăcere a debitoarei nu valorează acceptare.
În cauză, creditoarea nu a făcut dovada acceptării tacite la plată a facturilor neacceptate expres menționate anterior.
Pentru motivele expuse, instanța va respinge cererea pentru plata sumei de 564,96 lei, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu, cel al obligării debitoarei la plata de penalități de întârziere, acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Clauza penală a fost stabilită convențional. Astfel la art.10 alin.2 lit. a din contractul nr.2816/03.12.2007, se prevede că neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere care sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare.
Or, conform reglementărilor în vigoare, cuantumul penalităților de întârziere nu este de 0,1% pe zi întârziere ci de 0,04% pe zi de întârziere.
Prin urmare, modalitatea de calcul atașată la dosarul cauzei este eronată față de cuantumul penalității de întârziere.
Pentru aceste motive, instanța va respinge capătul de cerere privitor la plata de către debitor a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere în cuantum de 530,24 lei, ca neîntemeiată.
Privitor capătul de cerere accesoriu cel al obligării debitoarei la plata dobânzii legale, instanța reține următoarele:
Penalitățile de întârziere prevăzute în cadrul convenției părților reprezintă clauza penală, aceasta constituind o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor, fixându-se anticipat valoarea acestuia. Pentru acoperirea prejudiciului suferit prin neachitarea la timp a debitului nu pot fi cumulate penalitățile de întârziere cu dobânda legală. Evaluarea anticipată a prejudiciului prin stabilirea unei dobânzii egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, prin acordul părților acoperă atât pierderea suferită (damnum emergens) cât și beneficiul de care creditoarea a fost lipsită (lucrum cessans).
Evaluarea legală a prejudiciului intervine așadar în mod subsidiar, pentru situația în care părțile nu au prevăzut consecințele neexecutării la termen a obligațiilor având ca obiect o sumă de bani.
Față de considerentele expuse, instanța va respinge capătul de cerere privitor la obligarea debitoarei la plata dobânzii legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea creditoarei SOCIETATEA COMERCIALĂ U. S.A. formulată prin administrator special T. G. F., cu sediul în Râmnicu V., ..30, ., în contradictoriu cu debitoarea S.C. I. L. S.R.L., cu sediul în Călărași, ., nr. 1, jud. Călărași.
Somează debitoarea să achite creditoarei în termen de 15 zile suma de 1 377,15 lei reprezentând debit neachitat.
Respinge solicitarea la plată a sumei de 564,96 lei, a sumei de 530,24 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și a dobânzii legale.
Obligă debitoarea la plată către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Cu drept de cerere în anulare, în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. V. V. G.
Red.O.V.
Dact.V.G.
Ex.4/ 19 .05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2550/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2645/2014. Judecătoria... → |
|---|
