Plângere contravenţională. Sentința nr. 731/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 731/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 04-08-2015 în dosarul nr. 2380/187/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 731/ 2015
Ședința publică de la 04 August 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. V. D.
Grefier: BAR A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul M. A., domiciliat în orașul Nucet, ., jud. Bihor, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat Hinț I. din beiuș, ./C, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata RNP ROMSILVA- ADMINISTRAȚIA PARCULUI NATURAL APUSENI R.A cu sediul în ., jud. Bihor, având ca obiect plângere contravențională P.V. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent mandatar av. Hinț I., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța verificând competența de soluționare a cauzei în baza dispozițiilor art. 131 C. raportat la art. 32 din OG 2/2001 față de locul săvârșirii contravenției, se declară competentă în soluționarea acesteia și apreciază ca termen estimativ de soluționare a cauzei 2 luni, după ce în prealabil aceste aspecte au fost puse in discuția părților, mandatarul petentului apreciind competentă general, material și teritorial Judecătoria Cîmpeni față de dispozițiile art. 32 din OG 2/2001 și termen estimativ de soluționare 30 – 60 de zile, după care instanța acordă cuvântul în faza cercetării provcesului, pe probe.
Mandatara petentului solicită, în probațiune, înscrisurile depuse la dosar și arată că față de poziția exprimată de intimată au solicitat prin răspunsul la întâmpinare proba testimonială cu martorul J. V. M., pentru a demonstra că acel loc în care s-au făcut lucrările nu face parte din parcul Național, pentru aspecte de fond.
Instanța încuviințează înscrisurile încuviințate, martorii solicitați de ambele părți.
Mandatara petentului arată că își susține excepția prescripției executării sancțiunii, față de faptul că intimatul nu s-a conformat Deciziei 10/2012 a ICCJ, privind modalitatea de comunicare a procesului verbal, să comunice procesul verbal de constatare a contravenției în termen de 1 lună, ceea ce conform dovezii, respectiv afișarea acestuia s-a realizat în afara termenului de o lună.
Instanța constată că în condițiile în care petentul a solicitat în principal admiterea cererii prin excepție, consideră că nu ar mai fi necesar încuviințarea probelor, sens în care revine asupra probelor încuviințate și acordă cuvântul în fond.
Mandatara petentului solicită pe fond admiterea plângerii, deoarece a intervenit prescripția executării sancțiunii, admiterea excepției prescripției executării sancțiunii, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocat și cheltuieli de transport depunând la dosar bon fiscal pentru combustibil și chitanța reprezentând onorariul de avocat, solicitând ca hotărârea să-i fie comunicată la sediul procesul ales al petentului, adică sediul mandatarului.
INSTANȚA
Sub dosar nr._, s-a înregistrat plângerea formulată de petentul M. A. în contradictoriu cu intimata R. NAȚIONALA A PĂDURILOR ROMSILVA RNP ROMSILVA-ADMINISTARTIA PARCULUI NATURAL APUSENI RA și împotriva procesului verbal 1863/08.10.2014, prin care s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească:
- în temeiul art.34 din Ordinul 2/2001 să se anuleze procesul verbal sus menționat și sancțiunea aplicată ;
- în temeiul art.453 din Cod Procedura Civila să fie obligată intimatul la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea plângerii arată că s-a reținut în sarcina sa ca la data de 08.10.2014 ora 11:30 în locul numit V., . surprins în timp ce realiza săpături, excavații care modifică configurația naturală a terenului de pe teritoriul Parcului Natural Apuseni fără avizul administratorului.
Arată că procesul verbal este netemeinic si nelegal și nu corespunde adevărului fapta reținuta in sarcina sa deoarece terenul respectiv este situat in intravilanul Comunei Arieșeni conform HCL 60/2005 intravilan care nu face parte din teritoriul Parcului Natural Apuseni. Afirmația că intravilanul Comunei Arieseni nu face parte din teritoriul Parcului Natural Apuseni se bazează pe Hotărârea Guvernului 230/04.03.2003 publicata in monitorul Oficial a României Partea I nr. 190/26.03.2003 privind delimitarea rezervațiilor Biosferei Parcurilor Naturale si Parcurilor Naționale și constituirea administrațiilor acestora unde la art.11 anexa 1 (pagina 10) se face referire la Parcul Natural Apuseni, la pagina 11 limita sudica indica clar ca intravilanul localității Arieseni este exceptat din teritoriul parcului drept urmare administrația parcului si-a depășit atribuțiile.
Învederează că administrația Parcului Natural Apuseni nu a delimitat în teren limitele parcului în conformitate cu art.9/ H.G.230/04.03.2003 publicată în monitorul Oficial a României Partea I nr. 190/26.03.2003 privind delimitarea rezervațiilor Biosferei Parcurilor Naturale și Parcurilor Naționale care prevede "limitele parcurilor naționale si ale parcurilor naturale vor fi materializate in teren prin aplicarea, in termen de 18 luni de la . prezentei hotărâri, a semnelor distinctive, stabilite anterior si utilizate de Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane, respectiv un pătrat roșu având laturile intre 10 si 15 centimetri, înconjurat de o banda alba având lățimea intre 2 si 4 centimetri, aplicat la distante intre 50 si 200 metri de către administrațiile parcurilor naționale și ale parcurilor naturale".
Procesul verbal este lovit de nulitate absoluta întrucât agentul constatator nu i-a pus in vedere ca pot face obiecțiuni la procesul verbal. Împrejurarea că la rubrica mențiuni este consemnat "procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului nu echivalează cu respectarea art.17 O.G. 2/2001 care sancționează cu îndeplinirea obligației cu nulitate absolută.
De asemenea învederează instanței să constate că martorul menționat în procesul verbal respectiv N. C. F. nu se afla la 11 :30 data de 08.10.2014 la locul menționat în procesul verbal. Așa fiind acesta nu poate să ateste împrejurarea că a refuzat semnarea procesului verbal astfel și din acest punct de vedere si potrivit art.19 OG 2/2001 este lovit de nulitate absoluta este prescrisă.
Nu in ultimul rând solicită să se observe că potrivit art.14 din OG 2/2001 executarea sancțiunii contravenționale este prescrisa ,procesul verbal de constatare a contravenției i-a fost comunicat în termen de peste o lună de la data aplicării sancțiunii. La data de 26.11.2014 în prezenta agentului principal T. L. post politie Oras Nucet si paznic Primărie Oras Nucet Brasoveanu F. un reprezentant al Parcului Natural Apuseni a procedat la aplicarea procesului verbal mai sus menționat pe poarta locuinței sale fără a afișa sau comunica procesul verbal de îndeplinire a procedurii. Nici până în prezent nu s-a comunicat procesul verbal de îndeplinire a procedurii.
In drept a invocat art.31 din OG 2/2001 Hotărârea CEDO A.-contra României.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și să se mențină ca temeinic și legal procesul –verbal contestat.
În motivarea plângerii arată că prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1863 încheiat data de 08.10.2014, petentul M. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5.000 lei, în conformitate cu prevederile art. 53 alin.2 lit n din OUG nr. 57/2007.
Potrivit dispozițiilor 53 alin 2 lit. n din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale « protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice și de la 30.000 lei la 60.000 lei pentru persoane juridice realizarea de săpături, excavații și orice alte lucrări are modifică configurația naturală a terenurilor din ariile naturale protejate fără avizul administratorilor sau, respectiv, custozilor acestora.
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș în data de 09.. .12.2014, reclamantul a solicitat instanței de judecată anularea procesului verbal mai sus raționat, respectiv sancțiunea aplicată.
Raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001 și aleOUG nr. 57/2007, apreciază criticile invocate de reclamant ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
1. Sub aspectul legalității actului contestat, procesul-verbal cuprinde mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, astfel că motivele invocate de către contestator cu privire la nulitatea absolută a actului constatator sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art. 17 din OG 2/2001, care reglementează regimul juridic al contravențiilor, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu.
Prin urmare, indiferent de interpretările contestatorului, nulitatea absolută a procesului verbal de constatare a contravenției este atrasă numai de lipsa elementelor mai sus enumerate, or procedând la verificarea actului constatator, se poate observa cu ușurință că cerințele legale impuse de art. 17 au fost respectate întocmai.
Astfel, în ceea ce privește lipsa obiecțiunilor contestatorului, este real că în conformitate cu prevederile art. 16 al. 7 din același act normativ, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului verbal.
Din interpretarea literară a acestui text de lege, rezultă în mod indubitabil, lipsit de echivoc, că agentul constatator are o astfel de îndatorire, numai în cazul în care contravenientul este prezent la momentul la care se constată contravenția, or în prezenta speță, așa cum se poate observa și din cuprinsul Notei de constatare nr. 1862/ 08.10.2014, contestatorul a părăsit locul unde au fost efectuate acele lucrări, anterior întocmirii procesului verbal de contravenție, fapt pentru care susținerilor acestuia conform cărora „agentul constatator nu i-a pus în vedere că poate face obiecțiuni la procesul verbal” sunt neîntemeiate.
Pe de altă parte, chiar acceptând că nu au fost respectate prevederile art. 16 al. 7 din OG 2/2001, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată altfel, ori, petenta nu a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate și-a exercitat posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat.
Cu privire la martorul menționat în cuprinsul actului constatator, menționăm faptul că aportat la prezenta speță, au fost respectate întocmai prevederile art. 19 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Astfel, procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, fapt confirmat de martorul N. C. F., agentul constatator făcând mențiune în acest sens, trecând de asemenea date personale din actul de identitate ale martorului, acesta din urmă semnând actul constatator.
Potrivit articolului menționat, martorul atestă lipsa contravenientului la întocmirea procesului verbal, refuzul sau imposibilitatea acestuia de a semna. Astfel, nu este necesar ca martorul să fie prezent și să cunoască împrejurările legate de fapta contravențională, rolul acestuia fiind circumscris atestărilor prevăzute de art. 19, alin. 1 din OG 2/2001.
Sub aspectul prescripției executării sancțiunii, face următoarele mențiuni. Termenul de o lună, prevăzut de art. 14 alin. (1) și art. 25 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 este un termen special de prescripție a cărui împlinire atrage stingerea dreptului autorității de a obține executarea sancțiunii contravenționale aplicate.
Instituirea acestui termen special de prescripție are, pe de o parte, un rol preventiv, de a avertiza autoritatea asupra consecințelor necomunicării actului în intervalul de timp prevăzut de lege, iar pe altă parte, de a sancționa comportamentul acesteia, atunci când termenul a fost depășit în mod culpabil, fără a se proceda la comunicarea actului de constatare și sancționare a faptei contravenționale.
Întreruperea cursului prescripției se realizează prin comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar pentru producerea efectului întreruptiv de prescripție este obligatoriu ca actul comunicării să se situeze în interiorul termenului de o lună care începe să curgă de la data aplicării sancțiunii.
Astfel, pentru a se produce efectul întreruptiv de prescripție este necesară și suficientă expediere actului, către contravenient, prin poștă cu aviz de primire, aceasta reprezentând o comunicare aptă a fi primită, fără a mai fi necesar să se aștepte ori să se realizeze o primire efectivă a actului din partea destinatarului, pentru ca, mai apoi, în funcție de atitudinea acestuia, să se procedeze la afișarea actului.
În prezenta cauză, actul constatator a fost întocmit la data de 08.10.2014 și comunicat contestatorului, conform prevederilor legale, prin poștă cu aviz de primire, plicul fiind expediat la data de 30.10.2014 la domiciliul acestuia, (așa cum rezultă din CI depusă la dosarul cauzei de ? contestator), respectiv ., localitatea Nucet, județul Bihor.
Plicul s-a întors de la destinatar cu mențiunea "plecat din localitate, nu cunoaștem adresa".: Având în vedere faptul că intimata a luat la cunoștință de acest aspect la data de 17.11.2014, s-a: procedat în mod legal la comunicarea procesului verbal prin afișare, cu respectarea procedurii reglementate de art. 27 din OG nr. 2/2001.
Față de cele de mai sus, intimata, a efectuat diligentele necesare pentru conservarea dreptului de a obține executarea sancțiunii și pentru îndeplinirea obligației legale de comunicare. (Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 ).
Referitor la temeinicia actului constatator, OG 2/2001 nu reglementează în mod expres forța probatorie a procesului verbal, însa potrivit jurisprudenței în materie, procesul verbal legal întocmit face dovadă până la proba contrarie, iar sarcina probei revine celui care contestă realitatea mențiunilor din procesul verbal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( cauzele A. contra României, Telfner contra Austriei) a apreciat faptul că materia contravențională aparține dreptului penal, acuzatul contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind acuzatorului respectiv organului constatator.
În acord cu statuările organelor de la Strasbourg, nici una din garanțiile procesuale pe care le prevede art. 6 din CEDO nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În prezenta cauză agentul constatator a constatat și a reținut contravenția personal, aspect ce se poate observa din cuprinsul notei de constatare respectiv al actului constatator.
Or, având în vedere acest aspect, raportat și la jurisprudeța Curții Europene în situația în care agentul a constatat personal fapta contravențională prezumția de temeinicie a procesului verbal își găsește aplicabilitatea.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în situația în care autoritatea consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.
Pe fondul cauzei, învederează instanței, următoarele aspecte: în data de 03.06.2014, în jurul orei 14.30, agenți constatatori, angajați ai Administrației Parcului Natural Apuseni, i-au surprins pe numiții M. A. și V. M. în locul denumit V. spre Muncelu în timp ce aceștia excavau din taluzul drumului forestier V.- Muncelu. Având în vedere faptul că la solicitarea agenților, aceștia au refuzat să se legitimeze, motivând că nu doresc acest lucru, în conformitate cu prevederile art. 96 alin 1 pct. 23 din OUG nr. 195/ 2005 care prevăd protecția mediului, a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 992/ 04.06.2014 în sarcina numitului M. A., aplicându-i-se acestuia în meiul OG nr._ sancțiunea: avertisment. Așa cum se poate observa din cuprinsul actului constatator, acesta recunoaște și regretă fapta. Ulterior, la data de 08.10.2014, M. A. a fost din nou surprins de organele de control în timp ce realiza, săpături, excavații care modifică configurația naturală a terenului de pe teritoriul Parcului Natural Apuseni, fără avizul administratorului, fapt pertu care a fost întocmit procesul verbal ce face obiectul prezentei cauze.
Aspectele invocate de contravenient în opinia căruia administrația parcului și - a depășit atribuțiile, sunt nefondate și nu corespund realității.
În conformitate cu prevederile HG nr. 230/ 2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora limita sudică a Parcului Natural Apuseni, se întinde "de la confluenta A. [IV-1.81.5] Arieșul M. [IV-1J, limita urmează spre amonte malul drept al Arieșului M. până la obârșia acestuia în Pasul V. ( 1160 m) incluzând Cheile Albacului și ocolind intravilanul localităților Scărișoara, G. de Sus și Arieșeni. Din Pasul V. limita urmărește spre S culmea principala dintre bazinul Crisurilor [III] și M. [IV-1] pana în Galisoaia (1395,5 m), apoi se continua pe o direcție generală E –V pe culmea Dealu Curbaluit (1181,8 m) până la confluenta Hoanca Motului/Valea Codatului, și se continua aval pe malul stâng al Văii Crisu Baita [III.42.5] până în satul Fanate (corn. Campani) la confluenta cu V. Brusturi."
Potrivit schițelor pe care le anexează prezentei, se poate observa cu ușurință, faptul că locul de au fost făcute acele săpături și excavații este situat în Parcul Natural Apuseni, și în nici un caz in afara acestuia.
Astfel, aceste lucrări au fost realizate:
1. pe malul stâng al Arieșului M., respectiv pe teritoriul parcului, având în vedere faptul că limita sudică a acestuia urmează malul drept al râului,
2. locul unde au fost făcute acele lucrări se află în vecinătatea localității Bubești și nicidecum în intravilanul localității Arieșeni.
Cu privire la Hotărârea Consiliului Local al Comunei Arieșeni nr. 60 din 2005, în opinia intimatei aceasta nu are nici o legătură cu delimitarea Parcului Natural Apuseni, respectiv nu aduce nici o modificare în întinderea acestuia.
Delimitarea Parcului Natural Apuseni s-a realizat în cursul anului 2003, în temeiul HG nr. 230/ 2003, iar o hotărâre de consiliu local prin care se aprobă un PUZ și trecerea suprafeței studiate prin PUZ din extravilan în intravilan nu are ca și efect modificarea delimitării statuate prin actul normativ menționat.
Față de cele de mai sus, apreciază că actele depuse de contestator în susținerea poziției acestuia conform căreia terenul unde a fost surprins în timpul realizării unor lucrări nu se află în perimetrul Parcului Natural Apuseni, fapt pentru care agentul constatator și-a depășit atribuțiile, nu pot fi interpretate decât în sensul arătat de către intimată.
În acord cu rândurile de mai sus, apreciază că actul constatator a fost întocmit în mod temeinic iar contestatorul nu neagă fapta reținută în sarcina sa, ci încearcă să inducă în eroare instanța cu privire la locul săvârșirii faptei, care în opinia acestuia este înafara perimetrului Parcului Natural Apuseni.
Ca și un ultim argument arătă instanței următoarele:
Orice încălcare a normelor juridice atrage răspunderea juridică a persoanei care a săvârșit-o, iar această răspundere diferă în funcție de natura normei încălcate și de pericolul social al faptei.
Orice încălcare a normelor juridice pune în pericol sau lezează o anumită valoare socială, aduce atingere unor relații sociale sau interese ocrotite de ele.
Fapta contravențională, fiind cuprinsă în noțiunea generică de faptă antisocială, reprezintă o atingere adusă unor relații sociale, care se stabilesc în sfera activității executive a statului, având un grav pericol de mediu, fiind prevăzută și sancționată prin norme de drept administrativ și contravențional.
Apreciază că amenda contravențională aplicată prin procesul-verbal contestat, în cuantum de 5.000 lei este proporțională cu fapta săvârșită, respectiv nerespectarea legislației în vigoare.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod de procedură civilă, OG nr. 2/2001 și OUG nr. 57/2007.
Petentul de depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata RNP Romsilva - Administrația Parcului Natural Apuseni R.A comunicată la 25.03.2015 - arătând următoarele:
Susține plângerea dresată împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1863/8.10.2014 - apreciindu-l ca fiind nelegal și netemeinic, impunându-se anularea sa.
Reiterează excepția prescripției executării sancțiunii invocată prin plângerea formulată, aceasta găsindu-și pe deplin aplicabilitate în speța pendinte, în ciuda încercărilor intimatei de denaturare a situației, prin întâmpinarea depusă la dosar, respectiv prin trecerea în derizoriu a celor statuate obligatoriu de înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.10/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.450/27.07.2013.
Astfel, în conformitate cu decizia sus-menționată, s-a stabilit că "modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. "
Totodată s-a reținut că trebuie să i se dea" contravenientului posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările " pe de o parte, iar pe de altă parte că "dispozițiile legale analizate pun accent pe "primirea "efectivă a actului. În situația neprezentării contravenientului la oficiul poștal, după avizare există un dubiu asupra luării la cunoștință a actului comunicat";
" ...reiese că nu poate fi considerată ca fiind valabilă comunicarea dacă persoana sancționată nu s-a prezentat la oficiul postai pentru ridicarea actului
Simpla expediere a procesului-verbal,fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art.27 teza I din OG 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire ", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv la cunoștință de procesul-verbal de contravenție.
Urmează, așadar, ca - în această ipoteză în care persoana sancționată, deși avizată prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței - organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare, avându-se în vedere că returnarea plicului cu mențiunea "avizat", "neavizat"/"expirat termen de păstrare" nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii contravenționale "
Pornind de la aceste dispoziții obligatorii stabilite prin admiterea recursului în interesul legii de către ICCJ - se poate lesne observa că intimata nu s-a conformat obligației de a proceda la comunicarea prin afișare a procesului verbal din 8.10.2014 în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, această procedură efectuându-se la finele lunii noiembrie 2014, deci cu mult peste termenul prevăzut de art.l4alin.l OG 2/2001.
Ca atare, aspectele evidențiate de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, la fila 2, în sensul că "pentru a se produce efectul întreruptiv de prescripție este necesară și suficientă expedierea actului către contravenient prin poștă cu aviz de primire..." - le considerăm total neavenite în lumina celor dezlegate de către ICCJ prin Decizia nr. 10/2012 și redate anterior în mod detaliat.
Pe fondul cauzei, apreciază că sancțiunea aplicată petentului este nelegală în contextul în care fapta descrisă în procesul verbal practic nu există, respectiv că "s-ar fi realizat săpături,excavații care modifică configurația naturală a terenului de pe teritoriul Parcului Natural Apuseni, fără avizul administratorului".
În argumentarea acestui punct de vedere a evidențiat următoarele:
Lucrările respective de săpături și excavații au fost realizate la solicitarea Primăriei Arieșeni în vederea amenajării unor drumuri comunale cu respectivul material.
Conform Hotărârii Consiliului Local Arieșeni nr.60/2005, respectiva zonă (în care s-au realizat săpăturile, excavațiile)este situată în intravilanul localității Arieșeni, pe de o parte, iar pe de altă parte, raportat la HG 230/2003 "limita sudică a Parcului Natural Apuseni, ocolește intravilanul localității Arieșeni..."
De altfel, acest aspect este recunoscut chiar de partea intimată prin depunerea hărții pe care se poate observa linia de culoare mov, care reprezintă tocmai limita ROSPA0081, conform legendei.
Se omite deliberat din expunerea cuprinsă în întâmpinare a chestiunilor vizând faptul că HCL a fost promulgată ca urmare a adoptării Hotărârii Consiliului Județean A. din 08.07.2005 și prin care s-a dat avizul pentru documentația "Plan urbanistic zonal - Zona turistică Bubești - Poiana V., . ales că însăși partea intimată a avizat favorabil la 22.07.2005 PUZ-ul pentru zona turistică Bubesti-Poiana V..
De altfel toate instituțiile abilitate au avizat favorabil documentația.
Ca atare, așa-zisa faptă imputată petentului de azi a fost realizată în intravilanul localității Arieșeni, în condiții de deplină legalitate si fără a aduce vreo modificare în configurația naturală a terenului de pe teritoriul Parcului Natural Apuseni - în baza PUZ-ului pentru zona turistică Bubesti-Poiana V., pe care intimata îl ignoră, deși si-a dat avizul favorabil în acest sens.
În altă ordine de idei – readuce în atenția instanței aspectul evidențiat de altfel în motivarea plângerii și la care Onor reprezentanții RNP Romsilva Administrația Parcului Natural Apuseni R.A nu au adus niciun contraargument, respectiv că administrația Parcului Natural Apuseni nu a delimitat nici până în prezent, în teren, limitele parcului în conformitate cu art.9 din HG 230/2003, potrivit căruia: " limitele parcurilor naționale și ale parcurilor naturale vor fi materializate în teren prin aplicarea în termen de 18 luni de la . prezentei hotărâri, a semnelor distinctive, stabilite anterior și utilizate de Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române...".
Pe de altă parte, ține a evidenția și faptul că la momentul amenajării bazei Salvamont din zonă ( anul 2009), având drept beneficiar Consiliul Județean A., s-a folosit material din același loc cu cel în care petentul de azi excava la 8.10.2014, intimata nesesizându-se sub nicio formă în acel caz.
Cu referire la cererea de probațiune solicitată în finalul întâmpinării – arătă că nu se opune la audierea celor doi martori propuși, însă apreciază că depoziția martorului asistent N. nu ar fi de natură a aduce lămuriri cazului pendinte, acesta cunoscând doar împrejurarea că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în absența petentului de azi.
Din actele de la dosar se rețin următoarele:
Prin procesul-verbal de sancționare, a contravențiilor nr. 1863/8.10. 2014 întocmit de R. Națională a Pădurilor Romsilva – Administrația Parcului Natural Apuseni R.A. s-a aplicat contravenientului M. A., amenda contravențională de 5000 lei, pentru comiterea contravenției prev. de art. 53 alin. 2 lit. n din OUG 57/2007, s-a reținut că la data de 8.10.2014, ora 11:30, în locul numit V. din . fost surprins în timp ce realiza săpături, excavații, care modifică configurația naturală a terenului de pe teritoriul Parcului Natural Apuseni, fără avizul administratorului. Procesul – verbal s-a întocmit în lipsa contravenientului, astfel că a fost semnat de către martorul N. C.. Se mai menționează că, conform notei de constatare, constatarea faptei s-a întrerupt prin părăsirea locului de către contravenient . Conform notei de constatare la care se face referire organul constatator confirmă comiterea contravenției indicată în actul de constatare . În conținutul notei de constatare se menționează și despre imixtiunea unui terț în activitățile organului constatator, respectiv a numitului J. M., primarul comunei Arieșeni. Se menționează și că numitul J. M. a dispus ca, contravenientul și colegul acestuia să părăsească de îndată locația, astfel fiind întreruptă acțiunea de constatare a contravenției iar procesul –verbal s-a încheiat în lipsă. Se menționează și faptul că numitul J. M., primarul comunei Arieșeni, a adresat cuvinte injurioase la adresa instituțiilor și persoanelor care își exercitau atribuțiile de control, aspect care excede cadrul acestei acțiuni și nu va putea fi analizat decât într-o acțiune care antrenează răspunderea civilă sau penală a acestuia.
Întrucât procesul-verbal s-a încheiat în lipsa contravenientului organul constatator a procedat la comunicarea acestuia prin poștă, cu aviz de primire, plicul fiind expediat la data de 30.10.2014, la adresa cunoscută a contestatorului, aspect recunoscut de către intimat . Factorul poștal nu a procedat la comunicarea către contravenient a actului trimis, astfel că s-a întors la expeditor, respectiv la intimat cu mențiunea „ plecat din localitate, cu cunoaștem adresa”. Ulterior intimatul a procedat la comunicarea procesului –verbal prin afișare la data de 17.11.2014, modalitatea de comunicare fiind prevăzută la art. 27 din OG 2/2001.
Conform art. 14 și 25 din OG 2/2001 organul constatator are obligația să comunice procesul - verbal în termen de cel mult o lună de la data încheierii sale .
Comunicarea procesului –verbal implică pe de o parte expedierea actului și primirea procesului - verbal sau afișarea acestuia la domiciliul contravenientului, nefiind suficientă dor prima etapă. În acest sens se va reține și motivarea din decizia nr. 10/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform cărora: „ trebuie să i se dea posibilitatea contravenientului să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările; în situația neprezentării contravenientului la oficiul poștal, după avizare, există un dubiu asupra luării la cunoștință a actului comunicat ; reiese că nu poate fi considerată ca fiind valabilă comunicarea dacă persoana sancționată nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea actului”.
Constatându-se că procesul - verbal atacat în prezenta cauză a fost comunicat doar la data de 25.11.2014, conform procesului –verbal de afișare fila 32, din dosarul Judecătoriei Beiuș, respectiv după expirarea termenului de o lună de la data întocmirii sale, potrivit art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, se va constata că excepția astfel invocată este întemeiată, respectiv că s-a prescris executarea sancțiunii constând în amendă contravențională de 5000 lei, aplicată prin procesul-verbal nr. 1863/8.10.2014.
Potrivit art. 451 – 453 Cod procedură civilă va fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată către petent în cuantum de 450 lei, constând din onorariu pentru avocat și costul transportului la instanță pentru mandatara sa.
Celelalte apărări prezentate de părți nu vor mai fi analizate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul M. A., domiciliat în orașul Nucet, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata RNP ROMSILVA- ADMINISTRAȚIA PARCULUI NATURAL APUSENI R.A cu sediul în comuna Rieni, ., jud. Bihor și în consecință:
Admite excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei, aplicată prin procesul-verbal nr. 1863/8.10.2014, încheiat de intimata RNP ROMSILVA- ADMINISTRAȚIA PARCULUI NATURAL APUSENI R.A.
Dispune înlăturarea obligației de plată a amenzii stabilite prin acest proces verbal.
Obligă intimatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea petentului în cuantum de 450 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 august 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. D. BAR A.
Red. D.V.C.
Tehnored. P.M.D.
Ex.4/31.08.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 689/2015. Judecătoria CÂMPENI | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
