Servitute. Sentința nr. 569/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 569/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 808/203/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 569/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. V. D.
Grefier: BAR A.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe reclamant C. C. și pe pârâții: C. I. P., C. M. P. și B. P., având ca obiect servitute.
La pronunțarea hotărârii se constată lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților sunt consemnate în Încheierea de ședință din data de 02.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Sub dosar nr._, s-a înregistrat cererea formulată de către reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâții C. I. P. și C. M. P., solicitând ca prin hotărârea judecătorească:
- să fie obligați pârâții să-i tolereze și să-i permită trecerea peste terenul care-l dețin în comuna Poiana Vadului, . distanță de circa 10. 15 m, cu piciorul și animalele, până la sursa de apă, fântânile pentru adăpat animale, pe tot timpul anului;
- să fie obligați pârâții să înlăture obstacolul cu care au închis trecerea ;
- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Se motivează că de peste 4 luni, pârâții i-au închis trecerea peste terenul lor, traseu pe care reclamantul a trecut cu animalele la singura sursă de apă, fântânile situate pe terenul numitei B. P.. Arată ca nu mai are altă posibilitate de a adăpa animalele decât la aceste fântâni si trecând peste terenul pârâților pe o distanta de cea 10-15 m, traseu ce a fost închis de către pârâți cu gard.
Arată că nu a fost lăsat să treacă de către pârâtul C. I. P. nici pe drumul public construit de către Primăria Poiana Vadului peste terenul dânsului. Însă câștigând în instanță această trecere, i-a închis și traseul pe care reclamantul am mers cu animalele la apa (adăpat), aceasta trecere până la fântâni fiind folosită de peste 50 de ani și de către antecesorii lui, fără să existe neînțelegeri.
Așa cum rezultă și din adeverința doctorului veterinar cu nr. 1 din 3.01.2014 care arată că animalele din gospodăria reclamantului au fost alimentate cu o sursă de apă insalubră, rezultată din topirea zăpezii. Învederează instanței că în momentul de față nefiind posibilă topirea zăpezii, animalele din gospodăria lui pot muri sau se pot îmbolnăvi si întrucât nu are altă sursă de apă sau altă cale de acces la fântâni a fost nevoit să își ducă animalele în munte până la clarificarea situației..
Arată ca are animale multe, având fermă și i-ar fi imposibil să le ducă apă pentru adăpat și cele necesare în gospodărie, chiar daca ar avea acces la aceste fântâni, astfel este necesara trecerea cu animalele până la fântânile unde se adapă. Mai mult, aceste fântâni pentru adăpat, singurele din zona, se află pe terenul numitei B. P., care i-a permis accesul la aceste fântâni atât reclamantului cât si antecesorilor reclamantului, insă, de cea 4 luni nu are cum să mai ajungă întrucât trecerea este închisă cu gard de către pârâți.
Învederează faptul că terenul unde sunt situate fântânile este lot înfundat, singura cale de acces făcându-se doar peste terenul pârâților, astfel ca varianta solicitată este cea mai avantajoasă, cea mai scurtă și singura variantă de a ajunge la fântâni.
Întrucât fiecare zi este importantă în ceea ce privește sănătatea animalelor și implicit a reclamantului și a familiei sale, în cazul îmbolnăvirii acestora, prin consumarea produselor lactate si alte produse, solicită prezentei cererii și pe cale de consecința să fie obligați pârâții să îi tolereze și să îi permită trecerea pe terenul dânșilor, situat administrativ în localitatea Poiana Vadului, . distanță de circa 10-15 m., cu piciorul și cu animalele, până la sursa de apă, fântânile pentru adăpat animale și să fie obligați pârâții să înlăture obstacolul gard cu care au închis trecerea.
În drept a invocat art. 192 Noul Cod de procedură civilă și art.617 Cod civil.
Pârâții C. I. P. și C. M. P., au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că acțiunea reclamantului este neadmisibilă întrucât dispozițiile art. 617 cod civil nu-și au aplicabilitatea în cauză. Consideră că reclamantul nu invocă faptul că terenul său este loc înfundat și lipsit de acces la calea publică. În subsidiar consideră că cererea este nefondată, întrucât în mod neîntemeiat se susține de către reclamant că nu are altă sursă de apă sau altă cale de acces la fântâni și că a fost nevoit să-și ducă animalele în munte până la clarificarea situației. Se susține că reclamantul are sursă se apă, pârâul trece pe la terenul său și totodată și-a asigurat aducțiunea cu apă curentă. Împrejurarea că acesta și-a dus animalele la munte nu se datorează lipsei de apă, ci pentru că așa este obiceiului locului în condițiile în care pârâul este situat în aval de fântâni dar și în amonte, reclamantul are alternativă pentru adăpatul animalelor.
La data de 22.07.2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și precizare a cererii de chemare în judecată, prin aceasta din urmă înțelegând să cheme în judecată ca și pârâtă pe B. P., proprietara imobilului pe care se află amplasate fântânile. Referitor la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, s-a arătat că reclamantul a solicitat un drept de trecere la calea publică de la fântânile situate pe terenul pârâtei B. P., de la care are acordul de a folosi apa pentru adăpat și în gospodărie, acesta constituind fond lipsit de acces la calea publică, trecerea putându-se realiza doar peste terenul pârâților. A invocat și dispozițiile art. 755 Cod civil și se susține că ne aflăm în prezența unei servituți necontinue, acesta necesitând acte pozitive de folosință, respectiv servitutea de trecere pentru a lua apă, ultima fiind servitute necontinuă potrivit art. 771 alin. 3 Cod civil. În condițiile în care, pentru a ajunge la terenul pe care sunt situate fântânile și există acordul proprietarului de a le folosi, acest teren fiind fond înfundat s-a menționat că a solicitat potrivit art. 617 Cod civil, să le fie tolerată trecerea peste terenul pârâților, aceasta fiind singura practicabilă. Cât privește susținerile pârâților, respectiv că ar avea suficientă apă în gospodărie s-a menționat că solicită să se încuviințeze un raport de expertiză de specialitate pentru calcularea volumului din debitului de apă din gospodărie evaluarea acestuia, calcularea volumului și debitului de apă din fântânile situate pe terenul pârâtei B. P., calcularea volumului și debitului de apă și a surselor de apă identificate în apropriere și posibil a fi captate .
Din actele de la dosar se rețin următoarele:
Reclamantul a depus inițial o schiță orientativă folosită și în cauza pentru ordonanță președințială în care se indică accesul solicitat, respectiv cel care face legătura între drumul comunal Bologi și fântânile situate pe terenul pârâtei B. P., traseul fiind menționat ca având lungimea de 10-15 m. Totodată se depune adeverința nr. 1/3.01.2014, eliberată de către Dr. R. Ș., medic veterinar în . care se confirmă faptul că reclamantul își alimentează animalele din gospodărie proprie cu o sursă de apă insalubră rezultată din topirea zăpezii.
La solicitarea părților la termenul de judecată din 27 ianuarie 2015, s-a încuviințat proba privind întocmirea unui raport de expertiză topografică de către expert P. V., acesta urmând să identifice fântânile existente pe terenul pârâtei B. P. în comuna Poiana Vadului, . acces la aceste fântâni pornind din drumul public Bologi – Pârâul Bologi, să se menționeze dacă vreunul dintre trasee străbate terenul aflat în folosința pârâților C. I. P. și C. M. P., dacă acesta este cel mai scurt și cel mai puțin păgubitor, dacă există obstacole pe aceste trasee precum și categoria de folosință a terenurilor peste care se solicită trecerea. Prin raportul de expertiză expertul a menționat că pe terenul aflat în folosința pârâtei B. P., din comuna Poiana Vadului, . fântâni, acestea fiind amplasate pe marginea pârâului Bologi. Fântânile sunt construite din piatră și au suprafețele de 0.63 m.p. – prima fântână și de 0.79 m.p. cea de a doua . Pentru a se realiza accesul la cele două fântâni, cu picioarele și animalele, expertul a indicat primul traseu, acesta plecând de lângă proprietatea reclamantului, continuă pe traseul drumului public Bologi, până la pârâul Bologi, traseul fiind menționat cu litere A-B. A doua posibilitate este dată de traseul care pornește de la terenul proprietatea reclamantului, respectiv de la grajdul acestuia notat cu indicativul C1 și ajunge în drumul public Bologi iar de aici la cele două fântâni, traseul fiind mai lung și reprezentat cu litere C,D și B. Primul traseu are lungimea totală de 184,86 m cu o lățime de 2,50 m, trece prin apropierea unor construcții aparținând pârâtului C. I. P.. Cea de a doua variantă propusă are lungimea de 578,64 m și străbate traseul reclamantului de la punctul C până la punctul D. S-a constatat că în prima variantă există un obstacol reprezentat de un gard de lemn cu poartă, în apropierea pârâului Bologi, acesta blocând accesul la cele două fântâni. Pentru al doilea traseu identificat se consideră ca obstacol unghiul de pantă foarte mare care îngreunează accesul animalelor la cele două fântâni, mai ales în perioada de iarnă, dacă există și gheață.
S-a încuviințat și proba privind interogatoriul pârâtei B. P., acesta neputând fiind administrat, pârâta lipsind la termenul de judecată din 19 mai 2015. La acel termen de judecată s-au audiat martorii L. A. și T. B., din depozițiile cărora rezultă că pe terenul deținut de către pârâta B. P. în satul Duduieni, aceasta are două fântâni, una folosită pentru adăpat animalele iar ce de a doua pentru gospodărie. Una dintre fântâni este acoperită și la aceasta există un sistem de aducțiune a apei la locuința pârâtului C. I. P.. Reclamantul se aproviziona cu apă de la cele două fântâni iar pentru a ajunge la acestea străbătea și un traseu pe terenul pârâților. Această situație este de mult timp, trecerea fiind folosită astfel și de către antecesorii reclamantului. Martorul L. concluzionează că reclamantul nu are alte posibilități de ajunge la cele două fântâni decât străbătând terenul pârâților. Acesta confirmă că trecerea se realizează pe o distanță de circa 10-12 m peste terenul pârâților și că apa de la cele două fântâni ar fi suficientă necesarului celor două familii. Martorul T., susține că accesul la fântâni este împiedicat printr-un gard de scânduri realizat de către pârâtul C. I. P.. Acesta specifică faptul că al doilea traseu pornește de la locuința reclamantului, ulterior străbate un traseu de pe terenul pârâtului C. I. P., menționat ca drum public Bologi. Acest traseu prezintă grad de dificultate pentru deplasarea animalelor și este periculos. Se susține că în situația în care accesul s-ar face de pe terenul numitei B. P., în final s-ar ajunge tot pe terenul pârâților și la drumul public Bologi și pentru a se putea folosi ca traseu este nevoie de a fi amenajat în drum existând un pârâu. Din cauza acestui pârâu accesul cu animale la cel două fântâni nu poate fi realizat. La termenul de judecată din 2 iunie 2015, au fost audiați martorii C. D. și Nuța N.. Prima martoră confirmă faptul că reclamantul și pârâții C. au folosit o fântână amplasată pe terenul pârâtei B. P., atât pentru adăpatul animalelor dar și pentru necesarul din gospodărie. Pentru a ajunge la respectiva fântână reclamatul era nevoit să folosească un drum care străbate terenul folosit de către pârâți acesta fiind închis prin montarea unei porți, ulterior deschizându-se prin executare silită. Martora confirmă că, pentru a ajunge la această fântână reclamantul nu are posibilitatea să treacă doar pe terenul său. De asemenea confirmă că situația este cunoscută de aproximativ 37-38 de ani iar trecerea era folosită și de către antecesorii reclamantului. Trecerea care pornește de pe terenul reclamantului este foarte lungă, nu este practicabilă pentru animale și în final aceasta străbate terenul pârâtului C. I. P.. Această trecere propusă de către pârât nu a fost folosită niciodată . La momentul în care i s-a interzis accesul reclamantului la fântână, acesta ar fi fost nevoit să folosească în gospodărie apa rezultată din topirea zăpezii . Chiar dacă reclamantul are realizată o aducțiune pentru apă la gospodăria sa nu poate preciza dacă apa captată este suficientă. Martorul Nuța N. menționează că pârâtul deține două fântâni în comuna Poiana Vadului, . acestea fiind închisă cu lacăt. Consideră că apa adunată în cele două fântâni nu este suficientă pentru gospodăria pârâților. Susține că în curtea reclamantului acesta are o fântână și totodată în amonte de gospodăria acestuia mai are încă două fântâni. Susține că reclamantul are posibilitatea să amenajeze o trecere peste terenul pârâtei B. P., pentru a ajunge de la gospodăria sa direct la cele două fântâni. Mai susține că surplusul de apă de la cele două fântâni s-ar putea capta de către reclamant în drumul public . De asemenea acesta ar mai putea crea o fântână în amonte de fântâni prin amenajarea pârâului. Susține că în situația în care reclamantul ar trece cu animalele peste terenul pârâtului C. I. P., pentru a ajunge la fântâna în discuție, nu ar fi destulă apă pentru pârât.
Din datele de la dosar rezultă cu certitudine că pe terenul pârâtei B. P. există edificate două fântâni, identificate și în raportul de expertiză, prima cu suprafața de 0,63 m.p. iar ceea de a doua de 0,79 m.p. Apa adunată în cele două fântâni a fost folosită de familia reclamantului dar și a pârâților C. până în urmă cu aproximativ 1 an când pârâții au construit un gard care împiedică accesul. Reclamantul și antecesorii acestuia au folosit apa din cele două fântâni pentru necesitățile gospodăriei și pentru adăpatul animalelor, de peste 37-38 de ani, fără a exista discuții între părți. Pe considerentul că apa nu ar fi suficientă pentru ambele familii și întrucât reclamantul era nevoit să treacă și peste terenul pârâților, aceștia au creat un grad de lemn la intrare de pe drumul comunal Bologi, la cele două fântâni.
Traseul propus de către pârâți care străbate terenul reclamantului nu poate fi folosit pentru acces cu animalele fiind periculos mai ales în timpul iernii . Martorii susțin că și în această variantă reclamantul este nevoit să treacă și peste terenul pârâților C.. Traseul pe care l-a solicitat reclamantul menționat în varianta I are lungimea de 184,86 m pe aliniamentul A-B iar cel propus de către pârât are lungimea de 578/64 m, pe aliniamentul C-D-B. Primul traseu este unul mai vechi folosit de către reclamant sau antecesorii acestuia și fără a exista vreo opoziție a pârâților sau antecesorilor acestuia.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 617 Cod civil care reglementează dreptul de trecere pentru proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică, în vederea exploatării fondului propriu. În această situație trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o stânjenire minimă exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică și cu cele mai puține prejudicii.
În cauză se discută despre servitute ca o sarcină care grevează un imobil pentru uzul sau utilitatea altui imobil, aceasta rezultând din destinația economică a fondului dominant sau dintr-o sporire a confortului acestuia, potrivit art. 755 Cod civil.
Servitutea care se discută în această cauză are caracter necontinuu, fiind necesar faptul actual al omului, respectiv trecerea peste un anumit fond considerat fond aservit. De asemenea are și caracter pozitiv întrucât proprietarul fondului dominant exercită o parte din prerogativele dreptului de proprietate asupra fondului aservit.
În prezenta cauză nu se va pune în discuție necesarul de apă pentru reclamant sau pentru pârâți în condițiile în care cele două fântâni aparțin pârâtei B. P. și nu există o contestare a modului de folosință a imobilului acesteia . Împrejurarea că reclamantul sau pârâții C., dețin sau nu alte surse de apă, nu constituie un motiv întemeiat pentru a împiedica pe una din părți să folosească o sursă de apă care aparține unui terț, în condițiile în care acesta permite folosința asupra fondului său. Se va discuta în cauza de față doar dacă reclamantul poate avea acces direct de pe terenul său la cele două surse de apă, ori dacă este nevoit să folosească trecerea de pe terenul pârâților C.. Conform depoziției martorilor exceptându-l pe martorul Nuța N., persoană care cunoaște situația doar din ultimii ani și în mod ocazional, rezultă că reclamantul și antecesorii acestuia au folosit trecerea peste terenul pârâților C., pentru a ajunge la cele două fântâni. Traseul propus de către pârât ar putea fi considerat păgubitor pentru reclamant, în condițiile în care se creează o stare de pericol pentru animale, mai ales în perioada înghețului din cauza conformației terenului. Împrejurarea că reclamantul ar putea să capteze apa care se scurge pe pârâul Bologi, nu reprezintă pentru pârâții C. o scuză de al împiedica pe acesta să aibă acces la fântânile deținute de către pârâta B. P., mai ales că apa rezultată din astfel de surse nu ar putea fi considerată sigură pentru alimentarea gospodăriei și a animalelor.
Considerându-se că în mod neîntemeiat pârâții C. s-au opus solicitării reclamantului de-ai permite trecerea peste terenul lor pentru a ajunge la fântânile aflate pe terenul pârâtei B. P., obturând accesul cu un gard de lemn, cererea reclamantului va fi admisă în modalitatea prezentată, fiind obligații pârâții C. I. P. și C. M. P., să-i tolereze trecerea cu picioarele și animalele și să înlăture gardul de lemn, pentru a permite accesul la fântânile existente pe terenul pârâtei B. P., traseul având lungimea de 184,86 m. și lățime de 2,5 m identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert P. V., (filele 90-93) și să înlăture gardul care împiedică accesul la fântâni.
Potrivit art. 451- 453 Cod procedură civilă vor fi obligați pârâții C. I. P. și C. M. P. în solidar să achite suma de 2304,1 lei cheltuieli de judecată constând din 1000 lei onorariu pentru avocat, 802,40 lei cheltuieli pentru expert, 401,70 lei cheltuieli pentru expert, 100 lei taxă judiciară de timbru.
Cheltuielile de judecată solicitată de către pârâții C. I. P. și C. M. P. vor fi respinse ca neîntemeiate în condițiile în care aceștia au căzut în pretențiile reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul C. C., domiciliat în Poiana Vadului, ., județul A. în contradictoriu cu pârâții C. I. P. și C. M. P., ambii domiciliați în Poiana Vadului, . B, județul A. și B. P., domiciliată în Poiana Vadului, . și în consecință:
Obligă pe pârâții C. I. P. și C. M. P., să permită pentru reclamant trecerea, cu picioarele și animalele, peste terenul acestora din comuna Poiana Vadului, . identificat cu literele A-B, cu lungimea de 184,86 m și lățimea de 2,50 m, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert P. V., (filele 90-93), pentru a avea acces la fântânile aflate pe terenul pârâtei B. P. și să înlăture gardul de lemn care împiedică trecerea la sursa de apă .
Obligă pe pârâții C. I. P. și C. M. P., în solidar să achite în favoarea reclamantului C. C. suma de 2304,1 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cheltuielile de judecată solicitate de pârâții C. I. P. și C. M. P..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din 09 iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. D. BAR A.
Red. C.V.D.
Tehnored.P.M.D.
Ex.6/24.06.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
