Contestaţie la executare. Hotărâre din 22-05-2015, Judecătoria CÂMPINA

Judecătoria CÂMPINA - Sentințe și decizii civile / 2015

Hotărâre pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 339/204/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA

Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova

Operator de date cu caracter personal nr. 7527

Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr._

JUDECĂTORIA CÂMPINA

SECTIA CIVILA

SENTRINȚA CIVILĂ Nr. 2087/2015

Ședința publică de la 22 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE ANDREIA-CLAUDIA-ALICE TOMESCU

Grefier M. M. M.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea G. F. și pe intimatul S. I. ȘI TAXE LOCALE TULCEA, având ca obiect contestație la executare.

Prezența și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în ședința publică din 15.05.2015, conform mențiunilor Încheierii de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când judecătoria a amânat pronunțarea pentru acest termen, astfel:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ /21.01.2015 contestatoarea G. F. a chemat în judecată pe intimatul S. I. ȘI TAXE LOCALE TULCEA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța anularea procesului verbal nr._/18.11.2014 și a somației nr._/18.11.2014.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că procesul verbal nr._/18.11.2014 și somația nr._/18.11.2014 au fost găsite in cutia poștală în data de 06.01.2015 (data postei), prin care i se solicita de către serviciul de impozite si taxe Tulcea să achite suma de 223,52 lei ca fiind suma datorata si suma de 17.88 lei ca fiind majorări de întârziere.

A arătata că nu mai locuiește in Tulcea din anul 2002 cand s-a mutat in București si a profesat ca avocat in Baroul București pana in anul 2006, dupa care s-a transferat in Baroul Prahova.

A menționat faptul că autoturismul marca Tico cu nr.de inmatriculare 2 TL EVB, a cărei proprietara a fost, nu a fost condusă de contestatoare niciodată deoarece nu a susținut examenul de conducere iar dupa moartea soțului din anul 2006, nu mai stie exact data, dar in anul 2007 a înstrăinat pe baza de chitanța de mana cu un martor, vecina sa C. E., autoturismul unei familii care lucrează in Spitalul Județean Ploiesti.

A precizat că nu mai deține chitanța de mână în baza căreia a fost vândut autoturismul.

Imediat ce a înstrăinat autoturismul s-a prezentat la S. de taxe si impozite Tulcea unde a achitat la zi suma datorata cu titlu de impozit mijloace auto si fiind avocat si având foarte multe procese, unele in afara judetului, sotul dnei pentru care a cumpărat autoturismul respectiv a venit la contestatoare, amintindu-și că i-a semnat niște hartii pentru a fi radiat din circulație si pentru a fi înmatriculat pe numele soției.

A mai arătata că ani de zile nu a fost deranjata de serviciul de impozite si taxe Tulcea pana in cursul anului 2013 cand a primit primul Titlu executoriu NR._/23.10.2013 pentru suma de 270,14 lei cu titlu debit si 156,86 cu titlu de majorări.

Contestatoarea a învederat că a răspuns atunci in anul 2013 arătând împrejurarea ca autoturismul a fost vândut in anul 2007, ca a achitat impozitul la zi datorat, a trimis o copie"conform cu originalul" de pe acea chitanța de plata si a arătat ca a informat la data respectiva ca mașina a fost înstrăinata, a arătat atunci funcționarei de la ghiseu chitanța de mana cu un martor prin care a înstrăinat masina si i s-a spus ca nu este nicio problema cu nu va mai figura ca proprietar cu mențiunea ca atunci figura in acte ca fiind L. F. numele de domnișoara dupa divorțul de primul sot.

A solicitat anularea formelor de executare întrucat mașina respectivă are alt proprietar din anul 2007 an in care obligațiile fiscale ce o priveau au fost achitate in întregime.

În drept a invocat dispozițiile art.402-404 C..

În susținerea a depus procesul verbal nr._/18.11.2014 și somația nr._/18.11.2014.

Prin rezoluția din data de 22.01.2015 s-a dispus comunicarea acțiunii și înscrisurilor către intimat în baza disp. art. 201 alin. 1 C. pr. civ., cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, prevăzută de art.208 al.2 C.p.c. în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165 N.C.Pr.Civ.

Intimatul S. I. ȘI TAXE LOCALE TULCEA a depus întâmpinare la data de 16.02.2015 prin care a solicitat respingerea contestației.

A invocat lipsa competenței teritoriale a Judecătoriei Câmpina de a soluționa cauza dedusă judecății în conformitate cu prevederile art. 172 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură Fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

„(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.(...)

(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență ".

A mai arătata că în materie de competență, dispozițiile Codului de procedură fiscală se întregesc cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Invocă, în acest sens, dispozițiile art. 2 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, în care se apreciază „Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă ".Or, potrivit art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, contestația se poate introduce la instanța de executare.

Din coroborarea textelor de lege sus-menționate, a subliniat faptul că rezultă că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

În susținerea excepției invocate, a învederat Decizia nr. XIV din 05.02.2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii, în dosarul nr. 45/2006 și publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 733/30.10.2007.

Sub un alt aspect, a arătat că organul de executare își are sediul în municipiul Tulcea.

Prin prisma acestei argumentații, a solicitat a se reține că Judecătoria Tulcea este instanța competentă să soluționeze contestația împotriva actelor de executare emise de S. I. și Taxe din cadrul U.A.T. Municipiul Tulcea.

În fapt, Municipiul Tulcea - S. I. și Taxe a emis pe numele contestatoarei procesul-verbal nr._/18.11.2014 privind calculul majorărilor de întârziere și somația nr._/18.11.2014 pentru neplata sumei de 17,88 lei.

A menționat că actele de executare contestate au fost emise cu respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală, susținerea având la bază următoarele argumente: contestatoarea G. F. figurează înregistrată în evidența fiscală la rolul nominal unic_ cu debite restante la sursa de venit impozit mijloace de transport în sumă totală de 449 lei (224 lei rămășiță + 225 lei majorări de întârziere) la care se adaugă 95 lei cheltuieli de executare silită.

Având în vedere că suma contestată (17,88 lei), reprezintă majorări de întârziere aferente perioadei 16.07._14, calculate pentru debitul în cuantum de 223,52 lei, precum și precizările contestatoarei făcute în cererea introductivă, este evident că se contestă de fapt întreg debitul restant înregistrat la rolul fiscal menționat anterior.

Ținând seama de acest aspect, pe cale de excepție, a invocat tardivitatea formulării contestației la executare cu privire la debitul total în cuantum de 503,99 lei, prevăzut în somațiile emise la data de 23.10.2014 și la data de 16.07.2014.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 173 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod".

Or, din înscrisurile pe care le-a depus la dosarul cauzei, rezultă că toate actele de executare sus-arătate au fost comunicate în mod legal contestatorilor, respectându-se prevederile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 care stabilesc că actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului sau împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul în care comunicarea nu a fost astfel posibilă, aceasta se realizează prin publicitate".

In cazul actelor administrative emise de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, comunicarea prin publicitate se face prin afișare la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective, iar actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

In speță, actele de executare emise la data de 23.10.2014 au fost comunicate cu confirmare de primire, iar cele emise la data de 16.07.2014 prin publicitate.

In materia comunicării actului administrativ fiscal, potrivit art. 44 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, „dispozițiile Codului de procedură civilă sunt aplicabile în mod corespunzător". Ca atare, fiind un înscris autentic, confirmarea de primire face deplina dovadă față de orice persoană.

În ceea ce privește somația din data de 16.07.2014, întrucât scrisoarea recomandată nu a fost primită de contribuabil (plicul cuprinzând mențiunea "expirat termen de păstrare - se aprobă înapoierea"), comunicarea s-a realizat prin publicitate, actul de executare considerându-se comunicat la data de 16.09.2014.

Pe cale de consecință, a solicitat admiterea excepției invocate si respingerea contestației la executare formulată cu privire la debitul în cuantum de 503,99 lei prevăzut în actele de executare emise la data de 23.10.2013 și la data de 16.07.2014 în dosarul de executare nr. 2013-_/23.10.2013, ca tardiv formulată.

Pe fondul cauzei, a menționat că suma de 17,88 lei prevăzută în actele de executare contestate, reprezintă majorări de întârziere pentru perioada 16.07._14, calculate pentru debitul restant de 223,52 lei, cum în mod clar se menționează în procesul-verbal nr._/18.11.2014 și este datorat de contestatoare bugetului local motivat de următoarele aspecte:

Potrivit datelor intimatului, numita deține în proprietate un mijloc de transport -autoturism marca Daewoo Tico având ._ și capacitatea cilindrică de 796 cmc - pentru care are obligativitatea de a plăti impozit.

Impozitul pe mijloacele de transport este reglementat de art. 261 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit căruia orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, ce se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul.

Potrivit art. 264 alin. (1) și (2) din acelați act normativ, "(1) în cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de persoană de la data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit.

(2) în cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidenta fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, taxa asupra mijloc ului de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidenta fiscală. "

În conformitate cu pct. 118 lit. b), c) și d) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "b) impozitul pe mijloacele de transport se dă la scădere începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a avut loc înstrăinarea sau radierea;

c) înstrăinarea privește pierderea proprietății pe oricare dintre următoarele căi:

1. transferul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege;

2. furtul mijlocului de transport respectiv, furt înregistrat la autoritățile competente în condițiile legii și pentru care acestea eliberează o adeverință în acest sens, până la data restituirii mijlocului de transport furat către proprietarul de drept, în situația în care vehiculul este recuperat, ori definitiv, în situația în care bunul furat nu poate fi recuperat;

d) radierea, (...) constă în scoaterea din evidentele fiscale ale compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale a mijloacelor de transport care intră sub incidența pct. 122 alin. (2)", respectiv a mijloacelor de transport scoase din funcțiune.

Conform pct. 122 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004, "mijlocul de transport scos din funcțiune corespunde mijlocului de transport cu grad avansat de uzură fizică, deteriorat sau care are piese lipsă, fiind impropriu îndeplinirii funcțiilor pentru care a fost creat.

Pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate face dovada existenței fizice, scăderea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face prin prezentarea unui document din care să reiasă că mijlocul de transport a fost dezmembrat, (...).

In lipsa documentului prevăzut mai sus, contribuabilul care nu mai poate face dovada existentei fizice a mijlocului de transport cu care fisurează înregistrat în evidențele compartimentului de specialitate al autorităților administrației publice locale va prezenta o declarație pe propria răspundere din care să rezulte elementele de identificare a contribuabilului și a mijlocului de transport respectiv, documentul prin care a dobândit acel mijloc de transport, împrejurările care au condus la pierderea acestuia."

Din interpretarea textelor legale sus-enunțate, rezultă cu puterea evidenței că, în cazul persoanelor fizice, legiuitorul a stabilit că se impozitează toate mijloacele de transport deținute în proprietate, impozitul fiind stabilit începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acesta a fost dobândit și până la data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidența fiscală.

A arătata că contestatoarea a ignorat obligațiile ce-i incumbă, neplătind impozit pentru autoturismul deținut în proprietate pentru perioada 2008 - 2014, fapt care a condus la calcularea majorărilor de întârziere, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

În concluzie, impozitul și accesoriile aferente stabilite în sarcina contestatoarei sunt calculate în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale în materie fiscală.

Sub un alt aspect, a precizat că instituția a purtat corespondență cu contestatoarea, care a fost informată cu privire la obligația sa, însă aceasta nu a întreprins niciun demers în sensul radierii autoturismului în cauză din evidența fiscală.

În drept, a invocat Capitolul IV al Titlului IX din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în ansamblu.

În lumina considerentelor expuse, a arătat că executarea silită s-a derulat cu respectarea dispozițiilor edictate de Codul de procedură fiscală, motiv pentru care a solicitat în ceea ce privește debitul în cuantum de 503,99 lei, admiterea excepția așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință, respingerea acțiunea ca tardiv formulată;

Cu privire la majorările în sumă de 17,88 lei, calculate pentru perioada 16.07._14, a solicitat respingerea contestația la executare ca nefondată.

În susținere a depus la dosarul cauzei înscrisurile aflate în dosarul de executare nr. 2013-_/23.10.2013, în copii certificate și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din data de 17.02.2015 s-a dispus comunicarea întâmpinării și înscrisurilor atașate către contestatoare cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.

Contestatoarea a formulat răspuns al întâmpinare la data de 04.03.2015 prin care a solicitat respingeți excepției lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Câmpina deoarece conform art.650 (l)din NCPC "instanța de executare este judecătoria in a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, dupa caz sediul debitorului”

In acest sens a arătat ca in anul 2002 s-a mutat întâi cu viza de flotant luata in spațiu in București ulterior dupa căsătorie a avut mutație permanentă in Bucuresti, Calea 13 Septembrie, a devenit din L. F., S. F., s-a mutat Prahova in anul 2004, cu soțul său S. L. la actualul domiciliu, sotul a decedat în septembrie 2006, iar din septembrie 2008, s-a recăsătorit.

Deci susținerea ca G. F. figurează in evidenta fiscala la rolul nominal unic_ cu debite restante la sursa de venit impozit mijloace de transport cu suma totala de 224 ramasita si 225 lei majorări de intarziere la care se adaugă 95 lei cheltuieli de executare silita este nereala pe urmatoarele considerente 1a data cand a devenit proprietara unui autoturism marca DAEWOO Tico ._ locuia in Tulcea, . bl2, . insa asa cum a arătat ulterior s-a mutat in București spre sfârșitul anului 2002, in 2003 s-a recăsătorit si și-a făcut Buletin de București pe Calea Septembrie sector 5 nr.l09, ., .-a mutat in Prahova,1a actualul domiciliu. Din anul 2008 se numește G. deci la data cand S. de I. si Taxe Tulcea "s-a gândit in anul 2013, la 11 ani distanta de cand nu mai locuia in Tulcea, nu mai avea buletin de Tulcea, vanduse mașina in baza unei chitanțe de mana cu martori in anul 2007.

A arătat că dupa circa 8 ani nu găsește chitanța de mana incheiata cu cumparatorii a mers la Tulcea a achitat creanțele fiscale referitoare la TICO, a anunțat ca a fost instrainat, posibil sa fi dat o copie de pe chitanța de mana cu care a înstrainat masina, apoi neavand timp sa facă demersurile necesare la Politie iar noul cumpărător fiiind foarte grăbit sa rezolve s-a oferit sa se ocupe personal de demersuri, iși amintește ca de câteva ori a semnat niște acte si chiar 1- a insotit la Politie serv circulație Ploiești.

Pentru motivele a solicitat chemarea in garanție a numiților G. I. si G. A.. La data cand a incheiat acea chitanța de mana soțul G. I., lucra la Stația de Salvare din Spitalul Județean Ploiești, împrejurarea ca a vândut mașina pe baza de chitanța de mana cu martor, a adus-o la cunoștința intimatului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire solicitând si un raspuns.,pe care nu l-a primit.

Pe cale de consecința având in vedere faptul ca la prima somație din 2013 a adus la cunoștința intimatului ca mașina este vânduta si cel mai probabil era si radiata la data respectiva, nu a primit răspuns la adresa formulata in numele cabinetului de avocat, iar pentru somația si titlu executoriu a formulat contestație in termenul legal de 15 zile considerând ca in cauza dedusa judecații nu operează tardivitatea cu atat mai mult cu cat ei insusi recunosc ca de fapt actele emise la data de 16.07.2014 au fost comunicate prin publicitate, insa nu mai locuiește in Tulcea. Aceasta fiind situația de fapt ,a arătat că nu mai este proprietara acelui Tico care avea nr. de înmatriculare 2TLEVB, încă din anul 2007 rezulta ca in cauza a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silita, termenul fiind de 5 ani, astfel ca a înțeles să invoce pe aceasta cale excepția prescripției dreptului de mai solicita executarea silita cu atat mai mult cu cat in cauza nu exista o hotărâre definitiva si irevocabila ori in conformitate cu art. 640a1 Ncpc titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești pot fi puse în executare numai daca sunt investite cu formula executorie"

A solicitat admiterea contestației, in principal deoarece in cauza a intervenit precriptia dreptului de cere executarea silita, iar in subsidiar solicitarea de a chema in garanție pe cei cărora le-a înstrăinat in anul 2007.

În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin prezenta contestație la executare contestatoarea G. F. a contestata procesul verbal nr._/18.11.2014 și somația nr._/18.11.2014. Prin procesul verbal cu numărul arătat s-au calculat majorări de întârziere pentru suma de 223,52 lei reprezentând impozit mijloace de transport în cuantum de 17,88 lei, iar prin somația menționată i s-a adus la cunoștință contestatoare să achite această sumă.

Instanța reține că în fapt contestatoarea G. F. figurează în evidențele fiscale ale orașului Tulcea cu un autoturism Daewoo Tico, fiind emise în acest sens mai multe somații având ca obiect impozit pe mijloace de transport și majorări de întârziere, acte de executare care nu au fost contestate în prezenta cauză.

Instanța constată că în esență contestatoarea a invocat faptul că a înstrăinat în anul 2007 autoturismul respectiv și că obligația de a achita impozitul nu ar mai fi în sarcina sa. Cu toate acestea din răspunsul Serviciului I. și Taxe Tulcea de la fila 29 rezultă faptul că actele necesare radierii autoturismului nu au fost depuse conform art.264 alin.2 și 4 din Codul de Procedură Fiscală, chiar dacă contestatoarea susține că a făcut demersuri în acest sens, această împrejurare nu este dovedită, iar certificatul de atestare fiscală din anul 2007 atestă doar faptul că la acel moment contestatoarea nu datora sume cu titlu de impozit.

În ceea ce privește răspunsul primit de către contestatoarea de la Inspectoratul Județean de Poliție Prahova (fila 64), din acesta rezultă faptul că autoturismul nu mai este înmatriculat pe numele contestatoarei din anul 2007, instanța reține că radierea fiscala se refera la stingerea rolului fiscal al vechiului proprietar, odata cu vanzarea masinii. Ca urmare a acestei proceduri, impozitele si taxele fiscale aferente autovehiculului vor fi percepute noului proprietar. Procedura de radiere fiscala se poate efectua atat la cererea vanzatorului (in baza contractului de vanzare – cumparare), cat si automat in momentul in care cumparatorul declara proprietatea (deschide rolul fiscal) la Directia Taxe si I. Locale de care apartine Radierea din circulatie presupune scoaterea autovehiculului din circulatie. Aceasta procedura nu se mai efectueaza decat in vederea radierii definitive din circulatie, nu si in cazul vanzarii / transmiterii proprietatii.

Rezultă așadar că în cauză nu a operat radierea din evidența fiscală a autoturismului până în acest moment ci doar radierea din circulație.

În ceea ce privește prescripția dreptului de a solicita executarea silită invocată de către contestatoare instanța apreciază că aceasta nu a intervenit în cauză, somația nr._ contestată în cauză vizând majorări de întârziere aferente anului 2014.

Pentru aceste considerente instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea G. F., domiciliată în comuna Scorțeni, ., județul Prahova, având CNP_ în contradictoriu cu intimatul S. I. ȘI TAXE LOCALE TULCEA cu sediul în Tulcea, ., nr. 2A, județul Tulcea, cod de înregistrare fiscală_, reprezentat legal prin Primar, dr. ing. C. H., ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.Apelul se depune la Judecătoria Câmpina.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2015.

Președinte, Grefier,

A. C. A. T. M. M. M.

Red.ACAT/MMM

4ex/25.06.2015