Pretenţii. Sentința nr. 1710/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1710/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 7440/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA Nr. 1710/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE JACLY MIHĂIESCU
Grefier M.-C. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant B. G. și pe pârâta S.C.GDF S. ENERGY S.A., având ca obiect pretenții.
Prezența și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în ședința publică din 28.04.2015, conform mențiunilor Încheierii de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când judecătoria pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru acest termen, astfel:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantul B. G. a chemat in judecata pe pârâta S.C.GDF S. ENERGY S.A. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea paratei la plata sumei de l0.000 Euro reprezentând daune morale, pentru lipsirea sa și a familiei sale de furnizare de gaze naturale in perioada 12.12._12 precum si obligarea paratei la plata sumei de 1.473 lei, reprezentând contravaloarea buteliilor achiziționate, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în fapt la data de 12.12.2011, printr-o adresa, (care nu are nici un număr de înregistrare), societatea parata l-a înștiințat că a fost deconectat de la rețeaua de distribuire a gazului metan, pentru neplata a consumului de gaze aferent, condiții in care contorul de gaze cu seria_ a fost sigilat la indexul 1933 mc desi prin sentința civila nr. 86/25.02.2009 pronunțata de Tribunalul Prahova in dosarul nr._, rămasa definitiva si irevocabila, prin nerecurare, societatea parata a fost obligata pe langa altele, sa-i furnizeze in regim reglementat gratuit (prin facturarea in minus) a cantității de 2.282 mc de gaze.
Reclamantul a mai aratat ca tot prin aceasta sentința, s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că la data de 5.12.2005, intre părți a intervenit un contract care este perfect valabil si are valoare probanta cu privire la raporturile juridice existente intre părți si este vădita culpa paratei, in ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 1 din contract" respectiv, prestarea serviciilor de furnizare a gazelor naturale in regim reglementat", reclamantul invocand si prev. art. 9 din același contract, care stipulează in mod expres, ca" pentru obligații contractuale neîndeplinite, altele decât obligația de plata a consumului, partea in culpa, va plăti daune."
Intrucat contorul a fost sigilat la indexul de 1933 mc, iar parata era obligata sa-i furnizeze 2.282 mc, a considerat reclamantul, ca in mod abuziv, a fost deconectat de la rețeaua de gaze naturale. Acțiunea paratei de sistarea agentului de încălzire a făcut ca întreaga sa familie formata din 6( sase) persoane sa fie supusa suferințelor cauzate de rigorile iernii iar prin darea spre recuperare a așa zisului debit către firma recuperatoare Coface Romania, căreia i-au fost furnizate date si fapte eronate, i-a fost defăimată imaginea persoanei sale si a familie sale, care se bucurau in acest oraș de un statut social respectabil si frumos.
A precizat reclamantul că din cauza sistării gazului a trebuit să realizeze încălzirea locuinței si prepararea hranei zilnice, cu gaz lichefiat, respectiv butelii, pe care le-a achiziționat la prețul de 1.473 lei iar parata prin exercitarea defectuoasa a atribuțiilor sale de serviciu si nerespectarea clauzelor contractuale i-a cauzat atât acestuia cât si familiei sale o vătămare a drepturilor elementare prevăzute de art. 26 alin.l din Constituția României: „dreptul la un mediu sănătos, la ocrotirea sanatatii si la o viata intima", fiind nevoiți sa locuiască, toate cele 6 persoane ..
Reclamantul a sustinut că punctele de vedere al diferendelor dintre părți au fost consemnate in procese verbale încheiate in data de 05.07.2012 si 12.08.2013.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 252 si urm., art. 1357, art.1358 si art. 1359 NCC.
In susținerea cererii reclamantul a anexat adresa din 12.12.2011 emisa de Regionala de Distribuție Centru Ploiești, contract pentru furnizarea reglementata a gazelor naturale la consumatorii casnici nr_/4.02.2010, procese verbale încheiate la 5.07.2012, 12. .08.2013 intre părți, chitanța nr 200/10.02.2012 și factura nr 281/10.02.2012,chitanța 189/13.12.2011 și factura 267/13.12.2011, Decizia nr 168/28.10.2011 pronunțata de Tribunalul Prahova- Secția a II-a civila de C. Administrativ și Fiscal în dosarul_, Sentința civila nr 86/25.02.2009 pronunțata de Tribunalul Prahova- Secția a II-a civila de C. Administrativ și Fiscal in dosarul_, Ordonanța de plata nr_/12.04.2012, somație de plata nr_/16.02.2012 emise de Coface Credit Management Service ,înștiințare de plata nr_/28.03.2012, adresa nr 2098/28.02.2012 emisa de GDF S. (f.5-25).
Prin Rezoluția din 31.10.2014 instanța,în baza art 200 al.1 c.p.c a dispus înștiințarea reclamantului prin adresă să indice in concret dovezile pe care se sprijină cererea de chemare in judecată, în măsura în care se solicită proba cu martori urmând a indica și numele, prenumele și adresa acestora conform disp.art. 194 lit. e C. pr. civ și să timbreze capătul 2 de cerere cu taxa judiciara de timbru in valoare de 108,11 lei conform disp.art.3 alin.1 din O.U.G nr.80/2013 cu mențiunea că, în termen de 10 zile de la primirea prezentei, are obligația de a face această completare, sub sancțiunea anulării cererii.
Reclamantul a primit această înștiințare la data de 4.11.2014 conform dovezii de la fila 28 dosar,iar la data de 12.11.2014 și-a îndeplinit obligațiile conform rezoluției din data de 31.10.2014 indicând dovezile pe care se sprijină cererea înaintând la dosar chitanța_/10.11.2014 de plată a taxei judiciare de timbru (f.31).
Prin Rezoluția din 13.11.2014, în baza disp. art. 201 alin. 1 din codul de procedură civilă,instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a copiilor certificate de pe înscrisurile anexate acțiunii pârâtei cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de cel mult 25 zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și a de invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, sancțiune prevăzută de art.208 alin.2 Cod procedură civilă(f.33)
Cererea de chemare în judecată și înscrisurile au fost primite de pârâtă la data de 17.11.2014, conform dovezii de la fila 63 dosar ,iar acesta la data de 16.12.2014 a formulat prin fax întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata (f.65-66).
In cuprinsul acesteia parata a arătat că in ceea ce privește despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. De aceea, raportat la existenta si întinderea prejudiciului a arătat că este evident că acestea nu pot fi cuantificate potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale spetei si, statuând în echitate, instanța urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă, dar numai in măsura in care constata că presupusul prejudiciu exista.
Parata a mai aratat că motivarea reclamantului, potrivit căreia este o persoana cu un statut social respectabil si frumos, nu are legătura cu sistarea furnizării gazelor naturale, in ideea in care imaginea reclamantului nu a avut de suferit nici in trecut, când a mai existat un proces cu furnizorul de gaze si nici acum, parata precizand ca acesta avea posibilitatea de a înștiința furnizorul cu privire la cele întâmplate, problema s-a urmând a se rezolva în cel mai scurt timp posibil
Parata a susținut că, în acest caz a fost vorba despre o programare a sistemului informativ cu care lucrează societatea, respectiv Sistemul SEAP, fapt ce a generat, din eroare atât comanda de deconectare ca si transmiterea către o societate de recuperări de creanțe a presupusei datorii fiind suficient ca reclamantul sa ia legătura cu societatea, care prin angajații săi ar fi luat imediat masurile necesare corijării situației apărute, insa acesta a ales sa mențină situația in care se afla, ., in ideea de a urmări anumite avantaje patrimoniale.
In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, parata a solicitat a se observa ca reclamantul a făcut dovada sumelor achitate cu doua facturi însoțite de chitanțe, in cuantum de 1473 de lei, acte din care reiese ca a cumpărat . butelii si apoi 15 butelii precizand că este foarte cunoscut faptul că în realitate se cumpăra doar combustibilul din butelie, pentru că pentru o butelie plina se aduce la schimb o butelie goala, motiv pentru care a considerat ca aceste servicii nu au fost plătite in realitate, reclamantul dorind sa inducă in eroare instanța de judecata.
In drept parata a invocat disp.art 205 din NCPC si a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin Rezoluția din 22.12.2014 instanța,în baza art 200 al.1 c.p.c a dispus comunicarea întâmpinării către reclamant cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare in termen de 10 zile de la data comunicării(f.68)
Reclamantul a primit aceasta comunicare la data de 30.12.2014 conform dovezii de înmânare de la f.70 dosar, iar la data de 13.01.2015 aceasta a depus răspuns la întâmpinare (f.72-74).
A arătat reclamantul în acest răspuns la întâmpinare că prejudiciul suferit a constat în lipsa agentului termic pe timp de iarnă, lipsa posibilității preparării hranei timp de două luni inclusiv de sărbătorile de iarnă, lipsa posibilității menținerii la cote optime a igienei corporale,lipsa posibilității odihnei într-un cadru adecvat, lipsa intimității individului( cuplului)- întrucât ambii săi băieți sunt căsătoriți și a trebuit să le reducă sfera de locuit la o singură cameră.
Reclamantul a mai susținut că la venirea echipei de operatori în data de 12.12.2011, soția sa le-a transmis că imobilul respectiv are de primit o cantitate de gaz care sa se factureze în minus și că nu au de plata nici o sumă, însă nu au ținut cont de acest fapt, au arătat ordinul de serviciu și au sigilat contorul cu ., fără să ia legătura cu superiorii lor, spre a elucida situația. A sunat la dispecerat dar i s-a transmis că până nu va plati facturile nu-i va fi desigilat contorul.
Prin Rezoluția din 14.01.2015 instanța a dispus fixarea termenului de judecată la data de 10.03.2015 cu citarea părților în condițiile prev de art 161-166 Cod pr civ.
În cauză au fost încuviințate și administrate la solicitarea reclamantului probele cu înscrisuri și proba testimonială, fiind astfel audiate martorele G. R. E. și C. Lucreția ( f.86,87) si la solicitarea paratei proba cu inscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată în fapt următoarele:
Prin sentința civila nr. 86/25.02.2009 pronunțata de Tribunalul Prahova in dosarul nr._ (f.18-20), rămasa definitiva si irevocabila, prin respingerea apelului prin decizia nr.121/14.10.2009 a Curtii de apel Ploiesti parata a fost obligata sa-i furnizeze reclamantului in regim reglementat gratuit (prin facturarea in minus) a cantității de 2.282 mc de gaze.
Prin adresa aflata la fila 5 dosar reclamantul a fost l-a înștiințat de catre parata că la data de 12.12.2011 a fost deconectat de la rețeaua de distribuire a gazului metan, pentru neplata a consumului de gaze aferent, cu privire la motivul acestei deconectari parata prin intampinarea depusa la dosar precizand că a fost vorba despre o programare a sistemului informativ cu care lucrează societatea, respectiv Sistemul SEAP, fapt ce a generat, din eroare atât comanda de deconectare ca si transmiterea către o societate de recuperări de creanțe a presupusei datorii.
Conform Buletinului de reluare furnizare gaze naturale din data de 23.02.2012 (f.40) la aceasta data a fost reluata furnizarea catre reclamant a gazelor naturale de la indexul corectat de 1922 mc, prin adresa nr.2098/28.02.2012 (f.25) parata confirmand reclamantului ca pana la aceasta data in baza sentintei nr.86/25.02.2009 au fost compensati 1922 mc, cantitate consumata de reclamant.
Astfel in perioada 12.12._12 reclamantul si familia sa a fost lipsit de furnizare de gaze naturale fiind nevoit sa foloseasca circa 3 butelii pe luna pentru alimentarea aragazului utilizat pentru prepararea hranei si incalzire, pentru care era folosit si un resou electric imprejurare ce rezulta din declaratia martorei G. R. E. (f.86), persoana ce locuieste in gazda la reclamant.
Aceeasi martora a mai aratat ca in aceea perioada pentru igiena corporala apa se incalzea cu un boiler electric si intrucat incalzirea in acea perioada se facea foarte greu s-au limitat in cea ce priveste numarul de camere folosite, folosind in fapt doar bucataria si o camera.
De asemenea instanta retine ca desi parata prin sentința civila nr. 86/25.02.2009 pronunțata de Tribunalul Prahova era obligata sa-i furnizeze reclamantului in regim reglementat gratuit (prin facturarea in minus) a cantității de 2.282 mc de gaze, urmare a deconectarii pentru neplata a reclamantului, s-a produs si transmiterea către o societate de recuperări de creanțe a presupusei datorii acesta fiind somat sa plateasca suma de 2.592,71 lei astfel cum rezulta din Ordonanța de plata nr_/12.04.2012 si somația de plata nr_/16.02.2012 emise de Coface Credit Management Service precum si înștiințarea de plata nr_/28.03.2012 emisa de parata (f.21-24).
Potrivit art.1349 alin.1 cod civil „Orice persoană are indatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că “Cel care, avand discernămant, incalcă această indatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”
Totodată, din economia dispozițiilor art.1357 Cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Din probele administrate in cauza instanța reține că, în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de 1357 alin. 1 și 2 din codul civil privind existența prejudiciului ce constă în contravaloarea a 8 butelii de gaz consumate de reclamant pe perioada 12.12._12 in care a fost deconectat de la rețeaua de distribuire a gazului metan ca urmare a faptei ilicite săvârșită de către pârâta care l-a deconectat la un consum de 1922 mc de gaze desi prin sentința civila nr. 86/25.02.2009 pronunțata de Tribunalul Prahova, rămasa definitiva si irevocabila parata fusese obligata sa-i furnizeze reclamantului in regim reglementat gratuit (prin facturarea in minus) a cantității de 2.282 mc de gaze precum și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită săvârșită cu vinovăție de către pârâta și prejudiciul produs reclamantului.
Astfel din declaratia martorei G. R. E. (f.86) rezulta ca reclamantul pe perioada cat a fost lipsit de furnizare de gaze naturale a fost nevoit sa foloseasca circa 3 butelii pe luna pentru alimentarea aragazului si retinand perioada in care acesta a fost deconectat de la de la rețeaua de distribuire a gazului metan respectiv aproximativ doua luni si jumatate instanta apreciaza prejudiciul material suferit de reclamant ca fiind in suma de 528 lei reprezentand contravaloarea a 8 butelii cu gaz conform chitanței nr. 189/13.12.2011 și facturii nr. 267/13.12.2011 (f.10).
Referitor la daunele morale solicitate de reclamant in sumă de 10.000 euro instanța reține că în practica judiciară s-a conturat, în ceea ce privește proba prejudiciului moral, opinia apreciată a fi și în acord cu practica CEDO, în sensul că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.
Cât privește întinderea prejudiciului solicitat de reclamant instanța raportat împrejurările concrete ale speței astfel cum au fost analizate mai sus, statuând în echitate, urmează să acorde acestuia daune morale in sumă de 2.500 lei, despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă.
Sub acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
În considerarea celor analizate se constată întrunite condițiile răspunderii civile delictuale stipulate în art. 1357 alin. 1 și 2 C. civ., potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, și autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Astfel fiind instanța va admite in parte acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 528 lei reprezentând daune materiale precum și suma de 2.500 lei reprezentând daune morale retinand ca aspectul invocat de parata prin intampinare in sensul ca reclamantul a stat in pasivitate desi avea posibilitatea de a înștiința furnizorul cu privire la cele întâmplate nu este in masura sa inlature obligatia acesteia de reparare a prejudiciului suferit de reclamant in perioada 12.12._12.
In cauza urmeaza sa se ia act de declarația reclamantului in sensul că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte acțiunea formulată de reclamantul B. G., CNP_ domiciliat in mun.Câmpina, ., jud. Prahova în contradictoriu cu pârâta S.C. GDF S. ENERGY S.A. cu sediul in București, .-6, sector 4, C. RO13093222, înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J405447/_
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 528 lei reprezentând daune materiale precum și suma de 2.500 lei reprezentând daune morale.
Ia act de declarația reclamantului in sensul că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, ce se depune la Judecătoria Câmpina, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 5.05.2015.
Președinte, Grefier,
M. J. B. M. C.
Red. MJ/BMC
4 ex./3.06.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
