Uzucapiune. Sentința nr. 3202/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3202/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 3202/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3202
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25 OCTOMBRIE 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ș. M. A.
GREFIER: NIȚEANU V. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanții C. P. și C. E. în contradictoriu cu pârâții ȘOVĂIALA M., Ș. I., B. L., M. V. I., E. E., D. E., M. E. și M. I. E..
Acțiune timbrată legal cu suma de 1043 lei potrivit chitanței nr. 2470/22.05.2014 (f. 4).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții reprezentați de av. T. E., pârâtul Ș. I. personal și asistat, și pârâții Ș. M. și B. L. reprezentați de av. B. C., lipsind ceilalți pârâți.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de grefierul de ședință care învederează că s-a depus raportul de expertiză tehnică judiciară completare – răspuns obiecțiuni, după care:
Instanța pune în discuția părților raportul de expertiză tehnică judiciară completare – răspuns obiecțiuni întocmit de expert M. I..
Av. T. E. având cuvântul pentru reclamanți arată că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză completare.
Av. B. C. având cuvântul pentru pârâții Ș. I., Ș. M. și B. L., învederează că înțelege să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză completare întrucât expertul nu a răspuns obiecțiunilor încuviințate. Astfel din schița contractului de vânzare-cumpărare rezultă alte dimensiuni ale terenului, iar expertul nu a explicat diferența rezultată în urma măsurătorilor efectuate și această schiță.
Av. T. E. având cuvântul pe obiecțiunile formulate de pârâți, solicită respingerea acestora, întrucât nu sunt susținute de nici un înscris, iar faptul în contractul de vânzare-cumpărare se menționează o suprafață nu înseamnă că așa a fost folosit terenul. De altfel nu suntem într-un dosar de grănițuire. Față de concluziile raportului de expertiză își mărește câtimea obiectului la suprafață rezultă în urma măsurătorilor efectuate de d-nul expert. Depune la dosar certificatul de deces al pârâtului M. I. și precizează că singurul moștenitor al acestuia este pârâta E. E., astfel că nu este necesară amânarea cauzei.
Av. B. C. având cuvântul pentru pârâții arată că aceștia formulează obiecțiuni și la raportul de expertiză inițial în sensul că dimensiunile dintre punctele 37-25, 11-28 și 7-31 nu sunt corect măsurate.
Av. T. E. pentru reclamanți solicită respingerea acestor obiecțiuni ca tardiv formulate.
Instanța întreabă pârâții prin apărător dacă au alte acte de proprietate pentru terenul lor, în afara certificatului de moștenitor depus la dosar.
Av. B. C. având cuvântul pentru pârâții Ș. I., Ș. M. și B. L., arată că nu au decât certificatul de moștenitor depus la dosar.
Instanța respinge ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de pârâții la raportul de expertiză completare, justificat de faptul că pârâții nu au putut prezenta expertului un alt act de proprietate, singurul act fiind, astfel cum s-a și confirmat de pârâți, certificatul de moștenitor nr. 808/1977 ce face referire la o suprafață de teren fără indicarea dimensiunilor acestora. În aceste condiții este evident că d-nul expert nu a putut răspunde obiecțiunilor pârâților.
Cu privire la obiecțiunile formulat la raportul inițial de expertiză, instanța față de disp. art. 338 alin. 2 C. pr. civ. constată decăderea pârâților din dreptul de a le formula la acest moment.
Părțile prin apărători având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C. pr. civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C. pr. civ.
Av. T. E. având cuvântul pentru reclamanți, solicită admiterea acțiunii astfel cum a precizat-o la acest termen și a se constata dobândirea de către aceștia, prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 868 mp, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 ani. A se avea în vedere și declarația notarială prin care 2 dintre pârâți au recunoscut că la prima vânzare s-a înstrăinat o suprafață mai mare. În posesia terenului s-a intrat de la momentul încheierii contractului nr. 1495 și a fost folosit în forma actuală până în prezent. Din depozițiile martorilor rezultă împrejurarea că terenul a fost folosit în mod continuu și netulburat, iar sentința penală, la care fac referire pârâții, vizează un alt teren. De altfel chiar și martorul propus de pârâți a confirmat situația de fapt a terenului în litigiu. Cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată a pârâților care s-au opus admiterii acțiunii.
Av. B. C. având cuvântul pentru pârâții Ș. I., Ș. M. și B. L., solicită respingerea acțiunii întrucât în contractul de vânzare-cumpărare se menționează clar suprafața de teren și nu a existat nicio înțelegere cu privire la întregul teren. De altfel au făcut dovada că reclamanții nu au avut o posesie pașnică, o posesie utilă, iar un martor a arătat că pârâta Ș. M. se plângea de faptul că se mută continuu gardul. Și din adeverința de la Primărie rezultă alte dimensiuni la stradă. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și conform art. 394 alin. 1 C. pr. civ. o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 25.06.2014, reclamanții C. P. și C. E., au chemat în judecată pârâții Ș. M., Ș. I., BOCIOCĂ L., M. V. I., E. E., D. E., M. E. și M. I. E. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că sunt proprietarii suprafeței de aproximativ 750 mp, teren situat în ., ., .. 115, jud. Prahova, ca urmare a prescripției achizitive de lungă durată.
În motivarea cererii reclamanții arată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1495/12.04.1978 pârâta D. E., împreună cu frații săi Ș. I. și M. P., au vândut numiților M. C. I. și M. E., imobilul construcție situat în ., ., .. 115, jud. Prahova, locuință situată pe un teren în suprafață de cca. 1000 mp. În cuprinsul contractului s-a făcut precizarea că această construcție se află pe un teren de 250 mp care a trecut în proprietatea statului, însă prețul încasat de vânzători a fost stabilit pentru întreaga suprafață de teren, așa cum rezultă din declarația notarială autentificată sub nr. 1447/13.05.2014.
Arată că după încheierea contractului cei doi cumpărători au intra în posesia imobilului, terenul de 1000 mp fiind împrejmuit cu gard, gard al cărui aliniament nu s-a modificat până în prezent și de la acel moment vânzătorii nu au mai venit la terenul vândut.
Mai arată reclamanții că vânzătorul Ș. I. este decedat, iar moștenitorii acestuia sunt pârâții Ș. M., soție supraviețuitoare, Ș. I. I. și B. E., în calitate de fii, și vânzătoarea M. P. este decedată, moștenitorii acesteia fiind M. V. I., soț, și E. E. – fiică.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3985/07.09.1981 M. I. și M. E. (care se numea D. E.), le-a vândut lor imobilul teren și construcție și, în realitate, au plătit prețul pentru întreaga suprafață de cca. 1000 mp. De la acel moment au intrat în posesia terenului pe care l-au stăpânit până în prezent continuu, public, netulburat și sub nume de proprietar.
Întrucât dețin titlul de proprietate numai pentru 250 mp solicită admiterea acțiunii pentru a se constatat dreptul lor de proprietate și pentru diferența de teren.
În drept s-au invocat disp. art. 35 N.C. pr. civ., art. 6 N.C. civ. rap. la art. 1847 și urm. V. C. civ.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus la dosar: acte identitate reclamanți, certificat atestare fiscală nr. 1879/15.05.2014, certificat emis de O.C.P.I. Prahova, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1495/12.04.1978, declarație autentificată sub nr. 1447/13.05.2014 și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3085/07.09.1981 (f. 8-13).
Prin rezoluția din 26.06.2014 s-a dispus comunicarea acțiunii și înscrisurilor către pârâții în baza disp. art. 201 alin. 1 C. pr. civ.
La 23.07.2014 pârâții Ș. M., B. L. și Ș. I. au formulat întâmpinare (f. 37,38) prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că Legea nr.18/1991 ca lege specială reparatorie, statuează în art. 35 alin. 2 cazurile și împrejurările în care se poate promova o acțiune în realizarea dreptului de proprietate, prin aceea că oferă deținătorilor de construcții posibilitatea de a obține titlu de proprietate atât pentru suprafața aferentă construcțiilor, cât și cea împrejmuitoare.
Conform Deciziei de îndrumare nr. 1/1997 a Curții Supreme de Justiție, persoanele aflate în această situație puteau dobândi întreaga suprafața de teren, cu condiția să fi făcut obiectul real al unei convenții de vânzare-cumpărare.
Din conținutul înscrisurilor prezentate, rezultă că prin cele două acte de vânzare cumpărare (nr. 1495/12.04.1978 în care el, Șovăiala I., a fost mandatarul tatălui său Șovăiala Gh. I. și nr. 3085/07.096.1981), s-a înstrăinat "una casa de locuit construită din lemn, acoperita cu tabla, compusă din două camere, hol, prispă și o anexă din lemn acoperită cu carton și tablă, compusă din două magazii" imobile situate pe un teren aferent în suprafața de 250 mp, care nu face obiectul vânzării, întrucât in temeiul disp. art. 30 din Legea nr. 58/1974 a trecut în proprietatea statului.
Se mai arată de pârâți că însăși autorizația de înstrăinare nr. 471/07.04.1978 emisă de Consiliul Popular al comunei Provița de Jos menționează la pct. 5 ca "terenul aferent construcției nu formează obiectul înstrăinării trecând în proprietatea statului", iar în autorizația nr. 1105/04.09.1981 se precizează la pct. 5 că "terenul aferent construcției este proprietatea statului în suprafață de 250 mp... și atribuit prin Decizia nr. 47/14.07.1978 numiților M. I. și M. E.".
Reclamanții pretind - fără a prezenta înscrisul - că dețin un titlu de proprietate pentru suprafața de 250 mp aferentă construcțiilor, dar nu au făcut în nici un fel dovada existenței unei convenții secrete de înstrăinare a întregului trup de teren aflat la acel punct.
Dacă reclamanții ar fi deținut un astfel de înscris (convenția de vânzare a întregului teren), se puteau prevala de dispozițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, obținând titlul de proprietate pentru întreaga suprafața de teren și neprocedând în acest mod, rezultă că înscrisul nu există.
Declarațiile autentice date de cei doi pârâți D. E. și M. I. ca la înstrăinarea imobilelor construcții care a avut loc in anul 1981 s-a vândut întreg terenul, nesusținută de un act doveditor, are valoarea unui document întocmit pro-cauza, constituie o proba extrajudiciara și urmează a fi înlăturată ca nelegală și nepertinentă.
Menționează pârâtul Ș. I. că nici el și nici tatăl său nu au fost contactați de nici de primii cumpărători (soții M.), nici de reclamanți cu privire la pretinsa vânzare a întregului teren și nu au primit un preț în plus față de cel cuvenit prin vânzarea cotei părți din construcțiile ce au făcut obiectul celor 2 acte de înstrăinare menționate mai sus.
Pe fond, referindu-se la acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, solicită pârâții respingerea acesteia, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 și următorii cod civil anterior, posesia nefiind pașnică, utilă, continuă.
In realitate, după decesul soțului, respectiv tatălui lor Șovăiala I., survenit în anul 1986, reclamanții și-au extins folosința terenului în partea de sud, pe o lungime de 30 ml și o lățime de 3 ml prin mutarea gardului, urmare căreia în prezent deschiderea la . circa 11,50 ml și nu de 8,50 cum este menționată în schițele de plan anexe celor două contracte de vânzare cumpărare.
De asemeni, în partea din spate a imobilului cumpărat, pe terenul din litigiu, în mod abuziv și fără a avea acordul lor, reclamanții au construit după anul 1990 un gard și o anexă gospodărească, ocupând astfel partea din proprietatea lor.
Această acaparare violentă a dat naștere unor litigii între ei, soluționate prin sentința penala nr. 105/25.02.1991 pronunțată de Judecătoria Câmpina, din considerentele căreia rezultă că "la 21.09.1990, a avut loc un conflict între părți, cauzat de neînțelegerile referitoare la un teren, Șovăiala M. interzicând lui C. E. și C. N. să intre cu căruța pe acest teren. In urma acestei dispute, părțile s-au lovit reciproc cauzându-și leziuni corporale".
In acea perioada, reclamantul C. P. 1-a amenințat cu toporul pe soțul pârâtei B. L., fiind necesară intervenția organelor de poliție, aspecte față de care pretinsa posesie asupra terenului nu îndeplinește caracterul unei folosințe netulburate și pașnice, astfel încât nu poate fi invocată prescripția achizitivă de 30 de ani, termenul de prescripție fiind întrerupt în 1990 de incidente violente dintre părți.
De altfel, în timpul vieții soțului și tatălui lor, reclamanții nu aveau acces în curtea lor și pentru a pătrunde în partea din spate a locuinței lor cereau permisiunea acestuia.
În drept a invocat disp. art. 205 și art. 209 C. pr. civ. și în susținerea întâmpinării s-au depus la dosar:procură autentificată sub nr. 1390/10.07.2014, acte identitate și stare civilă pârâți, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1495/1978, autorizație nr. 471/1978, procură de vânzare, plan de situație, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3085/1981, certificat nr._, autorizația nr. 1105, sentința penală nr. 105/1991 a Judecătoriei Câmpina (f. 39-52).
Pârâtele M. E. și M. I. E. nu au formulat întâmpinare, însă s-au prezentat după strigarea cauzei la 16.10.2014 și au învederat că sunt de acord cu cererea de chemare în judecată și renunță în favoarea reclamanților (f. 88).
Pârâtul M. V. I. a formulat o cerere (f. 135) prin care a arătat că nu se poate prezenta la proces din cauza vârstei și bolii de care suferă, dar nu are nici un fel de pretenții.
Și pârâta E. E. a depus note scrise (f. 161) menționând că nu are cunoștință despre obiectul vânzării, dar nu are nicio pretenții cu privire la terenul în litigiu și lasă la aprecierea instanței soluția asupra cererii reclamanților.
La termenul de judecată din 26.02.2015 s-au încuviințat părților probe cu înscrisuri, interogatorii, martori și expertiză topografică.
Astfel s-au luat interogatorii părților (f. 168-177), au fost audiați martorii C. N. M. și V. L. (f.184, 185) propuși de pârâți, și P. M. și M. I. (f. 186, 187) propuși de reclamanți.
La data de 07.05.2015 d-nul expert M. I. a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară topografică (f. 198,199), iar la 26.06.2015 un răspuns la obiecțiunile încuviințate pârâților (f. 216).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1495/12.04.1978 (f. 11) numiții Ș. I., M. P. și D. E. au vândut soților M. I. și M. E. o casă de locuit și o anexă gospodărească, situate pe un teren în suprafață de 250 mp, teren care a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, situat în ., .. Prahova.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3085/07.09.1981 (f. 13) M. I. și D. (fostă M.) E. au vândut la rândul lor către soții C. P. și C. E., casa de locuit și anexa gospodărească, mai sus menționate.
Și în acest contract există mențiunea că terenul pe care sunt situate cele 2 construcții nu face obiectul vânzării.
Din declarațiile martorilor P. M. și M., propuși de reclamanți (f. 186, 187), rezultă că terenul în litigiu în suprafață de cca. 1000 mp este împrejmuit încă din anul 1977, pe toate laturile, și de la data cumpărării terenului de către reclamanții C. P. și E., hotarul nu s-a modificat, aceștia fiind cunoscuți ca proprietari ai terenului.
Chiar martorul propus de pârâți, numitul C. N. M. (f.184) a relatat că terenul era folosit de C. P., linia de hotar a proprietății reclamanților nu s-a modificat de când au cumpărat proprietatea, dar nici familia care a deținut înainte proprietatea nu a modificat gardurile.
Cea de-a doua martoră propusă de pârâți, V. L. (f.185) a arătat că nu poate preciza ce suprafață are terenul, dar era împrejmuit pe toate laturile.
Prin raportul de expertiză s-a identificat terenul în litigiu (f.189, 199), constatându-se că de fapt are o suprafață de 868 mp și este împrejmuit pe toate laturile, neexistând însă linie de demarcație față de terenul deținut de reclamanți în baza titlului de proprietate nr._/11.04.1997.
Prin titlul de proprietate nr._/11.04.1997 (f.138, 139) reclamanților li s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 mp, suprafață care a fost trecută la stat, în conformitate cu prev. art. 30 din Legea nr. 58/1974, la momentul încheierii primului contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1495/12.04.1978.
Prin întâmpinarea formulată pârâții Ș. I., Ș. M. și B. L. învederează că reclamanții nu dețin nici un act doveditor al faptului că li s-a vândut întregul teren, însă instanța reține în primul rând că prin prezenta acțiune reclamanții invocă dobândirea dreptului de proprietate în temeiul posesiei de fapt, respectiv al uzucapiunii, astfel că nu este necesară deținerea vreunui înscris probator, aceasta constituind o situație de fapt ce poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.
În consecință din declarațiile martorilor rezultă fără putință de tăgadă, faptul că reclamanții folosesc întregul teren de la adresa lor de domiciliu, teren clar delimitat, inclusiv față de proprietatea pârâților, ce se învecinează cu terenul în litigiu.
Față de acest teren reclamanții s-au comportat ca adevărați proprietari, astfel cum au relatat martorii, aceștia fiind cunoscuți ca proprietari ai terenului, cu atât mai mult cu cât pe teren reclamanți și-au edificat și anexe, aspect recunoscut de pârâții prin răspunsul la întrebarea nr. 6 din interogatoriu (f. 176, 177).
De asemenea susținerea pârâților potrivit căreia reclamanții și-ar fi extins folosința terenului prin mutarea gardului și mărirea în acest fel a deschiderii la stradă, precum și ocuparea unei părți din proprietatea lor, nu este dovedită.
Este adevărat că martora V. L. a relatat că numita Ș. M. îi povestea „despre un gard care se muta întruna”, însă martora a adăugat și faptul că ea nu avea cunoștință despre aceste împrejurări și nu a auzit ceartă.
Pârâții nu au formulat nici cerere în revendicare pentru pretinsa ocupare a propriului teren, iar dimensiunea deschiderii la stradă ce nu corespunde cu schițele contractelor de înstrăinare, nu are relevanță în prezenta cauză, în condițiile în care, astfel cum mai sus s-a reținut, se solicită dobândirea dreptului de proprietate în temeiul unei posesii utile, posesie ce reprezintă un fapt juridic, o stare de fapt.
Nu în ultimul rând instanța reține și faptul că pârâții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate, drept ce pretind că li s-ar fi încălcat de reclamanți.
Singurul act depus de aceștia este certificatul de moștenitor nr. 28/12.03.2012 (f.110) din care reiese că defunctul Ș. I., autorul celor 3 vânzători, din primul contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1495/12.04.1978, a lăsat ca moștenire un teren în suprafață de 2400 mp, situat în ., jud. Prahova.
Așa fiind nu rezultă care este suprafața de teren rămasă în stăpânirea celor 3 moștenitorii și cum a fost aceasta împărțită între ei.
Cert este faptul că la momentul înstrăinării casei de locuit și a anexei gospodărești a fost predat în posesie și proprietate și terenul aferent acestor construcții, teren împrejmuit pe toate laturile și stăpânit sub nume de proprietari de către cumpărători, astfel cum a rezultat din probele administrate.
Se constată și faptul că prin declarația notarială autentificată sub nr. 1447/13.05.2014 (f.12), vânzătoarea D. E. și soțul vânzătoarei M. P. (M. I.) au recunoscut faptul că au încasat prețul pentru întreaga suprafață de teren care exista în jurul casei.
Referitor la susținerea pârâților în sensul că reclamanții se puteau prevala de disp. art. 35 alin. 2 din Legea nr.18/1991 și puteau obține titlul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren, instanța reține că potrivit art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea titularilor dreptului de folosință ai terenului, proprietari ai locuințelor.
Cum însă în proprietatea statului a trecut numai suprafața de teren de 250 mp, reclamanții nu se puteau prevala de aceste dispoziții legale, diferența de teren nefiind preluată la stat și nu a avut loc o atribuire în folosință a acestei suprafețe, astfel că în mod corect a fost eliberat titlu de proprietate reclamanților numai pentru suprafața de 250 mp, diferența rămasă nefăcând obiectul legii fondului funciar.
Instanța nu poate reține nici susținerea pârâților cu privire la faptul că reclamanții nu ar fi exercitat o posesie pașnică, aspect ce ar rezulta din sentința penală nr. 105/25.02.1991, ce ar face dovada unui conflict între pârâți și reclamanți, cauzat de neînțelegerile în legătură cu terenul în litigiu.
În sentința penală nr. 105/25.02.1991 (f. 50-52) se face referire la un conflict între reclamanta C. E. și numita C. N., și pârâta Ș. M., cauzat de neînțelegerile referitoare la un teren, fără însă a se identifica despre ce teren se află în divergență.
În aceste condiții, faptul că între părți a avut loc un litigiu de natură penală, prin care ambele părți au fost condamnate pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, nu presupune exercitarea unei posesii prin violență.
Și de asemenea pârâții nu au făcut nici dovada faptului că reclamanții nu ar fi avut acces la partea din spate a propriei locuințe, și deci la o anume parte din terenul în litigiu, deși potrivit art. 249 C. pr. civ. cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
În consecință, din analiza probelor administrate, rezultă că pentru suprafața identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară, suprafață de 868 mp, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru aplicarea instituției juridice a uzucapiunii de 30 ani și anume existența unei posesii utile, neviciate și exercitarea neîntreruptă a acestei posesii timp de peste 30 de ani de către reclamanții, fiind aplicabile în cauză și disp. art. 1847 Cod civil.
Față de prev. art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind noul cod civil, instanța are în vedere dispozițiile vechiului cod civil.
Așadar potrivit art. 645 Cod civil proprietatea se dobândește prin prescripție, iar potrivit art. 1837 Cod civil „Prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea.”
De asemenea instanța are în vedere și disp. art. 1847 Cod civil „Ca să se poată prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.”, și ale art. 1890 Cod civil „Toate acțiunile reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care nu a defip un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.”
Așa fiind, instanța urmează să admită acțiunea reclamanților și să constate dobândirea dreptul de proprietate de către aceștia prin uzucapiune, asupra terenului în suprafață de în suprafață de 868 mp situat în ., ., .. 115, jud. Prahova, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expert M. I. în perimetrul punctelor 1, 2, 3, ……11, 12, 12, 37, 19, 20, 21, ……….34, 35, 36, 1 (f. 198, 199).
În baza disp. art. 29 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, un exemplar de pe aceasta se va comunica Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina.
De asemenea în temeiul art. 771 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, un exemplar de pe aceasta se va comunica și organului fiscal din cadrul Primăriei comunei Provița de Jos, jud. Prahova.
Văzând și disp. art. 453 și 454 C. pr. civ. pârâții care s-au opus acțiunii, respectiv Șovăiala M., Ș. I. și B. L., vor fi obligați să plătească reclamanților cheltuielile de judecată în sumă de 3043 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocat (f. 4, 5, 142).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanți C. P., CNP_, și C. E., CNP_, domiciliați în ., ., .. 115, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâții ȘOVĂIALA M., CNP_, domiciliată în ., ., județul Prahova, Ș. I., CNP_, domiciliat în municipiul București, .-95, ., ., B. L., CNP_, domiciliată în ., ., nr. 52, județul Prahova, M. V. I., CNP_, domiciliat în mun. Câmpina, .. 208, jud. Prahova, decedat, E. E., CNP_, domiciliată în orașul S., Calea Moroieni, nr. 26, ., ., D. E., CNP_, domiciliată în .. Prahova, M. E., CNP_, domiciliată în ., ., nr. 30, județul Prahova, și M. I. E., CNP_, domiciliată în ., ., nr. 30, județul Prahova, și în consecință:
Constată dobândirea dreptul de proprietate prin uzucapiune de către reclamanți, asupra terenului în suprafață de 868 mp situat în ., ., .. 115, jud. Prahova, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmita de expert M. I. în perimetrul punctelor 1, 2, 3, ……11, 12, 12, 37, 19, 20, 21, ……….34, 35, 36, 1 (f. 198, 199).
După rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri un exemplar va fi înaintat Oficiului Național de Cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina și un exemplar organului fiscal din cadrul Primăriei comunei Provița de Jos, jud. Prahova.
Obligă pârâții ȘOVĂIALA M., Ș. I. și B. L. să plătească reclamanților suma de 3043 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanță, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.09.2015.
Judecător, Grefier,
Red. ȘMA
10 ex./09.10.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4113/2015. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
