Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2289/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2289/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 3446/208/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA CARANSEBES
JUDEȚUL C. S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2289/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 6 septembrie 2013
PREȘEDINTE: L. N.
GREFIER: V. T.
S-a luat în examinare cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta R. E. M. în contradictoriu cu pârâtul R. I..
Cererea a fost timbrata cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Dezbaterile pe fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 5 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea asupra cauzei fiind amânată pentru azi, 6 septembrie 2013.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la această instanță sub nr._ din 22 august 2013, reclamanta R. E. M. a chemat în judecată pârâtul R. I., solicitând instanței să dispună de urgență și fără trecerea unui termen, fără citarea părților conform art. 998 alin. 2 Cod procedură civilă, provizoriu și până la soluționarea dosarului de divorț, stabilirea locuinței minorilor R. G. M. născută la data de 24.09.2009 și R. I. născut la data de 6.04.2013 la reclamantă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul și din căsătorie au rezultat 2 copii minori, domiciliul comun avându-l în casa soțului, în prezent locuind la casa părinților ei în aceeași localitate. În data de 19.08.2013, în urma unui scandal provocat de soțul ei, deoarece ea i-a reproșat că are o relație extraconjugală, acesta a scos-o afară din casă, doar cu hainele de pe ea și i-a spus să nu mai vină niciodată în casa lui. Atunci ea a luat-o în brațe pe fiica lor cei îi este foarte atașată și a vrut să o ia cu ea, însă în prezența părinților ei, pârâtul a amenințat-o și a împins-o luându-i din brațe fata în mod brutal, spunându-i să vină a doua zi dimineață să-și ia copiii. A doua zi dimineața s-a întors însoțită de părinții ei pentru a-și lua copiii acasă, însă nu le-a deschis poarta deși a auzit-o pe fiica ei strigând și plângând după ea, iar ulterior a depus plângere la poliție împotriva soțului ei. A mai susținut că soțul ei era tot timpul plecat de acasă, lipsind câte o săptămână, iar copiii nu sunt atașați de el, iar ea nu lucrează dar de câte ori mergea cu soacra ei la muncile câmpului, copiii rămâneau în grija mamei ei, unde aveau un climat liniști, spre deosebire de casa pârâtului unde în fiecare zi auzeau doar certuri.
Reclamanta a arătat că urgența este pe deplin dovedită, deoarece copiii suferă după lipsa ei, mai ales minora, în cauză nerezolvându-se fondul prin pronunțarea unei măsuri provizorii, demersurile pentru acțiunea de divorț fiind începute.
În drept a invocat disp. art. 400 cod civil și art. 996 Cod procedură civilă.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare (filele 31-32) prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială susținând că acțiunea a fost formulată de reclamantă pentru a-i șicana familia care a crescut copiii de la naștere, reclamanta înțelegând astfel o nouă posibilitate de a strânge probe în acțiunea de divorț pe care a introdus-o. A susținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale, iar divorțul cerut de reclamantă este nemotivat, el nefiind de acord cu divorțul și dorind să crească copiii împreună.
La termenul de judecată din data de 26 august 2013, în baza art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a constatat că este competentă în soluționarea cauzei conform art. 94 rap. la art. 996 din Noul Cod de procedură civilă și a dispus citarea părților, efectuarea anchetei psiho-sociale pentru stabilirea provizorie a domiciliului minorilor, iar în raport de disp. art. 264 Cod civil a dispus audierea minorului R. I. născut la data de 6.04.2003.
La dosar s-au depus înscrisuri, s-au efectuat anchete sociale la domiciliile părților, s-au audiat martorii Ș. I. și J. F., s-a audiat minorul R. I. în camera de consiliu.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța reține următoarele:
Reclamanta R. E. M. și pârâtul R. I. s-au căsătorit la data de 21 mai 2013 la Primăria Luncavița, actul de căsătorie având nr. 10/2003.
Conform certificatelor de naștere de la filele 11-12 dosar, din relațiile părților anterioare căsătoriei și din căsătoria acestora, s-au născut la data de 6.04.2003, respectiv la data de 24.09. 2009 copiii R. I. și R. G. M..
Domiciliul comun al soților și al celor doi copii a fost la locuința pârâtului și a părinților acestuia în Verendin, nr. 243 până în seara de 19.08.2013 când cei doi soți s-au separat în fapt, iar reclamanta s-a stabilit la locuința părinților în Verendin, nr. 233.
Deși în motivarea prezentei cereri, reclamanta a susținut că a fost scoasă din casă de pârât, din adresa nr. RS 13/1.09.2013 emisă de Postul de Poliție Luncavița rezultă că din verificările efectuate ca urmare a reclamației reclamantei că aceasta s-a despărțit de pârât de comun acord și pe cale amiabilă, neexistând situația alungării din locuința comună.
La data de 20.08.2013, prin apărătorii săi aleși, reclamanta a invitat pârâtul la data de 2.09.2013 ora 18, la sediul biroului de avocați în vederea informării și acceptării medierii cu privire la divorț și stabilire locuință minor. Pârâtul nu s-a prezentat, iar la termenul de judecată din data de 5.09.2013 pârâtului i-a fost comunicată o nouă invitație în acest sens.
În conformitate cu prevederile art. 996 Cod procedură civilă, procedura ordonanței președințiale este o procedură specială și simplificată instituită de legiuitor pentru a se da posibilitatea ca, în situațiile cu caracter urgent, cei ce apelează la această procedură să poată obține luarea unor măsuri de natură a permite fie conservarea dreptului amenințat, fie prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea eventualelor obstacole la executare.
Din textul citat rezultă că pentru încuviințarea unei cereri de ordonanță președințială este necesară întrunirea cumulativă a trei condiții, și anume urgența - impusă de păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări, vremelnicia - măsurile luate pe această cale având un caracter provizoriu, nedefinitiv precum și neprejudecarea fondului.
Totodată, instanța reține că pe tot timpul procesului de divorț, în conformitate cu dispozițiile art. 919 Cod procedură civilă, pot fi luate măsuri vremelnice cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației pentru copii și la folosirea locuinței.
Examinând prezenta cerere prin prisma dispozițiilor art. 996 Cod procedură civilă și constatând că dispozițiile art. 919 Cod procedură civilă sunt aplicabile doar în procedura divorțului, instanța reține că în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile ordonanței președințiale (urgență, neprejudecarea fondului cauzei, măsuri vremelnice).
Instanța va avea în vedere că regula instituită de Noul Cod Civil este aceea a exercitării autorității părintești în comun, de către ambii părinți, aceștia hotărând de comun în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor.
Din probele administrate în cauză rezultă că domiciliul obișnuit al celor doi copii minori este în localitatea Verendin, nr. 243 unde aceștia au condiții bune pentru creștere și educare, împrejurarea că ocazional, în anumite situații, aceștia au mers și la domiciliul bunicilor materni, neechivalând cu o „obișnuință” a acestora la respectiva locuință.
Audiat în camera de consiliu minorul R. I. a arătat că dorește să locuiască împreună cu sora lui, tatăl și bunicii paterni, unde a locuit de la separarea părinților săi. A arătat că nu a fost sunat de către mama sa de când aceasta a plecat și că nu știe ca aceasta să-i fi căutat.
Raportat la această situație și la frecvența cu care mama a încercat să ia și să păstreze legătura cu cei doi copii, instanța va avea în vedere că martora J. F. a arătat că nu știe dacă copiii au fost sau nu căutați de mama lor, deși această martoră a frecventat domiciliul copiilor, iar martorul Ș. N. a declarat că „a auzit” că reclamanta a mers în două rânduri să-și vadă copiii și ar fi fot refuzată.
În raport de probele administrate în cauză, instanța va constata că reclamanta nu a dovedit urgența acestei măsuri, în condițiile în care la dosar nu există nici o dovadă din care să rezulte că rămânerea minorilor la domiciliul lor obișnuit ar pune în pericol integritatea fizică a acestora sau dezvoltarea lor ulterioară.
Fără a analiza condițiile materiale pe care fiecare dintre părți le poate oferi copiilor sau starea conflictuală dintre aceștia, instanța va avea în vedere interesul superior al copiilor, singurul criteriu ce trebuie să primeze în luarea unei măsuri ce privește copiii, și va reține că aceștia au locuit în mod stabil la actualul domiciliu, iar modificarea condițiilor lor de viață ar putea avea consecințe negative.
Stabilirea domiciliilor copiilor sau doar a minorei la reclamantă, printr-o măsură vremelnică, a cărei durată este determinată de soluționarea fondului cauzei, termen incert în eventualitatea promovării acțiunii propriu zise de divorț și a căilor legale de atac de oricare dintre părți, nu ar face decât să perturbe activitatea și modul de viață al copiilor și să ducă la separarea celor doi frați contrar principiilor instituite de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor.
Față de aceste considerente, apreciind că este în interesul copiilor să beneficieze neîntrerupt de aceleași condiții în care au crescut, constatând neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă, instanța va dispune respingerea acesteia, însă ambii părinți vor avea în vedere că, dincolo de relațiile personale dintre ei, copiii au dreptul de a beneficia de afecțiunea și prezența părinților, iar părinții au dreptul și obligația corelativă de a crește copiii, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lor fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională, în egală măsură.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și faptul că la dosar nu s-a depus chitanța reprezentând onorariul apărătorului pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta R. E. M. CNP_ cu domiciliul în Verendin, nr. 233, jud. C.-S. împotriva pârâtului R. I. CNP_ cu domiciliul în Verendin, nr. 243, jud. C.-S..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. N. V. T.
Red.col.NL
Tehnored. TV
Ex.2-6.09.2013
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 97/2013.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
