Plângere contravenţională. Sentința nr. 6959/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6959/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 22101/211/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6959/2014
Ședința publică din data de 01.07.2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de catre petentul H. V. G. împotriva intimatului IPJ CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezinta pentru petentul lipsa, av- Ieran D., cu imputernicire la dosar si martorul G. C., lipsa fiind partile si martorul T. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanta a procedat la audierea martorului prezent, a carui declaratie a fost atasata la dosarul cauzei.
La interpelarea instantei, reprezentantul petentului a aratat ca renunta la administrarea probei testimoniale constand in audierea martorului T. C., intrucat cunoaste aceleasi aspecte precum martorul audiat la acest termen de judecata.
Instanta ia act de renuntarea petentului la administrarea probei testimoniale cu audierea martorului T. C., ce nu s-ar mai putea dovedi utila solutionarii cauzei, din moment ce martorul cunoaste aceleasi aspecte precum cele invederate instantei de catre martorul audiat la acest termen de judecata.
În probațiune, instanța mai încuviințează si proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civila și de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul petentului isi sustine plangerea asa cum a fost formulata. Arata ca semaforul avea culoarea verde la momentul la care petentul s-a apropiat si, chiar daca si-ar fi schimbat culoarea intre timp, era necesar ca petentul sa treaca, pentru a nu impiedica siguranta circulatiei, printr-o oprire brusca. Nu solicita cheltuieli de judecata.
Instanta declara inchise dezbaterile si retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 19.09.2013, sub nr._, petentul H. V. G., prin avocat cu imputernicire la dosar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 08.09.2013, ca netemeinic si nelegal.
În esenta, in motivarea plângerii, petentul a invocat netemeinicia starii de fapt retinute de catre agentul constatator, deoarece culoarea semaforului era verde, la momentul la care a patruns in intersectie, insa, datorita circulatiei care tocmai s-a blocat, nu a putut rula mai departe si, in momentul in care masinile din fata sa au continuat deplasarea, si el si-a continuat drumul.
În probațiune, la dosarul cauzei, a fost depusa copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 08.09.2013 (fila 3).
Plangerea a fost legal timbrata (fila 6).
La data de 04.10.2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
A apreciat intimatul că, întrucât fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovadă până la proba contrară, sarcina probei revenind, conform art. 249 din Codul de Procedură Civilă, petiționarului și nu intimatului.
Raportat la scopul reglementării circulației pe drumurile publice, astfel cum este stabilit în cuprinsul dispozițiilor OUG nr. 195/2002, intimatul a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând întotdeauna dovada până la proba contrară. Ori, petentul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada contrară stării de fapt reținute prin actul de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, măsura aplicată de către agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 lit. e, art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
Fiindu-i legal comunicata intampinarea, petentul a inregistrat la dosar raspus la intampinare, invocand prezumtia de nevinovatie si aratand ca istoricul contraventional nu este de natura sa dovedeasca existenta faptei si vinovatia sa.
În probațiune, instanta a administrat proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu audierea martorului G. C. a carui declaratie a fost atasata la fila 53 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 08.09.2013, lucratorii de politie din cadrul Politiei Municipale Cluj-N., aflati in exercitarea atributiilor de serviciu, au depistat autoturismul marca Audi cu nr. de inmatriculare_, condus de catre petentul H. V. G., care se deplasa pe .-N. si, la intersectia cu . a respectat culoarea rosie a semaforului electric pietonal, continuandu-si deplasarea.
Aceasta stare de fapt a fost consemnata de agentul constatator in cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (fila 3) si a stat la baza aplicarii sanctionarii contravenționale, petentului fiindu-i aplicata sanctiunea amenzii în cuantum de 320 lei și sancțiunea complementara constând în suspendarea dreptului de a conduce un autoturism pentru o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției constând în încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002.
În drept, potrivit 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul a faptei de a nu respecta semnificatia culorii rosii a semaforului. Amenda ce se aplică pentru contravenția reținută în sarcina petentului se individualizează în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002.
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, petentul nici nu a invocat motive de nelegalitate in sustinerea plangerii contraventionale.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală.
Mijloacele de proba administrare in apararea contravenientului nu au dovedit sustinerile din cuprinsul plangerii, in sensul ca semaforul avea culoarea verde la momentul la care petentul a patruns in intersectie.
Instanta arata ca intersectia unde a fost retinuta savarsirea contraventiei este extrem de mica, fiind vorba despre un semafor pietonal amplasat in dreptul unei treceri de pietoni ingusta, avand doar doua benzi de circulatie, sens in care nu ar exista posibilitatea ca un autoturism sa fie blocat in intersectie, dupa cum alega petentul, intrucat, practic, ar stationa pe trecerea de pietoni. Ori, aceasta stationare este nepermisa si nejustificata fata de caracteristicile intersectiei, prezentate in cele ce preced, caracteristici ce permit oricarui conducator auto sa prevada imposibilitatea de a avansa si de a ramane blocat pe trecerea de pietoni si, ca atare, nu trebuie sa se angajeze in mers in ipoteza in care traficul este aglomerat si semaforul se pregateste sa indice oprirea, prin afisarea culorii rosie.
Apoi, instanta are in vedere si declaratia martorului audiat la solicitarea contravenientului, declaratie ce nu este de natura sa dovedeasca sustinerile sale cu privire la patrunderea in intersectie pe culoarea verde a semaforului. Arata martorul G. C. (fila 53) ca el se afla . circula pe cealalta banda de mers, paralel cu autoturismul condus de petent, insa, oblic, in fata autovehiculului condus de catre petent. Exista, deci, posibilitatea ca autoturismul in care se afla martorul sa treaca semaforul pe culoarea verde, insa culoarea semaforului s-a schimbat si petentul a trecut pe culoarea rosie, fapta prohibita de norma legala ce instituie contraventia retinuta in speta. De altfel, martorul nu a putut afirma cu certitudine ca semaforul afisa culoarea verde si la momentul la care petentul a trecut prin dreptul lui, intrucat masina in care el se afla circula in fata celei conduse de petent. A fost doar o apreciere personala a martorului imprejurarea ca semaforul afisa culoarea verde, insa agentul constatator a putut percepe cu certitudine si prin propriile simturi maniera in care petentul a patruns in intersectie, deoarece se afla in spatele masinii conduse de catre petent, dupa cum a invederat martorul audiat.
Avand in vedere consemnarile expuse in cele ce preced, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si, in temeiul art. 270 din Codul de Procedura Civila, instanța apreciazăcă situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este reală, fapta contraventionala fiind perceputa de agentul constatator prin propriile simturi si face deplina dovada, din moment ce petentul nu a reusit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului, amenda în cuantum de 320 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce un autoturism pentru o perioadă de 30 zile, instanța apreciază că au fost corect individualizate în temeiul prevederilor OUG nr. 195/2002. Mai mult, raportat la faptul că, prin acțiunile sale, petentul a creat o stare de pericol pentru circulația rutieră, încălcând flagrant scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OUG nr. 195/2002, anume asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, prin pătrunderea în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, sancțiunile aplicate acestuia prin procesul-verbal de contravenție sunt pe deplin justificate.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, plângerea și a menține în totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul H. V. G., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al av. Ieran D., din localitatea Oradea, ., nr. 7, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Mentine in totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 08.09.2013 de către Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj- Politia Municipiului Cluj-N..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 01.07.2014.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./04.07.2014
| ← Somaţie de plată. Încheierea nr. 4938/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8810/2014. Judecătoria... → |
|---|
