Ordin de protecţie. Sentința nr. 3540/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3540/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 1888/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal-3185
SENTINTA CIVILA NR. 3540/2015/CC
Ședința Camerei de consiliu din data de 09 aprilie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: B. -T. G.
GREFIER: M. P.
Din partea Ministerului Public a participat d-na procuror T. F., din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-N.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe reclamanta T. M., in contradictoriu cu paratul T. S. F., având ca obiect ordin de protecție
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezintă reclamanta personal si asistata de avocat T. E., paratul personal asistat de avocat O. N. A. si d-na B. A. B., avocat din oficiu, martorul V. L..
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Instanța procedeaza la administrarea probei testimoniale cu martorul V. L., conform art. 318 si urm. Cod pr. civila, declaratia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei.
Reprezentanta paratului solicita depunerea procesului-verbal incheiat cu privire la evenimentele petrecute la data de 30.01.2015.
Reprezentantul reclamantei si reprezentanta Ministerului Public arata ca se opun, persoana care a incheiat procesul verbal in discutie a fost audiata si avand in vedere si caracterul urgent al cauzei.
Instanța, respinge ca nefiind utila cauzei solicitarea reprezentantei paratului, avand in vedere ca persoana care a intocmit procesul verbal a fost audiata, depozita acestuia fiind consemnata si atasata la dosar.
Reprezentantii partilor si reprezentanta Ministerului Public arata ca nu mai au alte cereri.
În temeiul art. 244 Cod pr.civila, instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 Cod pr.civila, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicita admiterea cererii si in consecinta evacuarea paratului din apartamentul comun pe o perioada de sase luni, obligarea paratului la a pastra o distanta de minim 200m de reclamanta. Arata ca din probele administrate in cauza rezulta ca exista un pericol mare in ceea ce priveste integritatea fizica si psihica a reclamantei. Din probele administrate rezulta ca paratul a exercitat acte de violenta asupra reclamantei.
Reprezentantul reclamantei arata ca nu solicita cheltuieli de judecata.
Reprezentanta paratului solicita respingerea cererii si obligarea reclamantei la plata cheltuieilor de judecata, constand in onorariu avocatial, conform chitantei pe care o depune la dosar. Arata ca din punctul sau de vedere cererea reclamantei nu este dovedita si nu se justifica emiterea unui ordin de protectie la acest moment, partile au divortat pe cale amiabila, starea conflictuala dintre acestea s-a rezolvat. Din probele administrarea in cauza, cu exceptia declaratie date de catre martorul audiat la termenul de astazi, nu rezulta cu certitudine ce s-a intamplat la data de 30.01.2015.
Reprezentanta Ministerului Public solicita admiterea cererii. Din porbele administrate in cauza rezulta ca paratul a exercitat acte de violenta asupra reclamantei.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod pr.civila, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._, la data de 05.02.2015 reclamanta T. M. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul T. S. F. emiterea unui ordin de protecție în baza art. 23 din Legea 217/2003 fără somație sau fără trecerea vreunui termen, în sensul luării următoarelor măsuri pe o perioadă de 6 luni: evacuarea pârâtului din locuința comună situată din punct de vedere administrativ în Cluj-N., . . (art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 217/2013); obligarea pârâtului de a păstra distanța minimă de 200m față de reclamantă și fată de domiciliul ei situat în Cluj-N., . . (art. 23 alin. 1 lit. d din Legea 217/2003; să se dispună comunicarea sentinței fără somație secției 4 Poliție Cluj-N., pentru a putea fi pusă în executare de îndată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în prezent este în proces de divorț cu soțul ei, pârâtul din prezenta cauză. Reclamanta menționează că împotriva pârâtului a formulat o plângere penală inregistrată sub nr._/12.01.2015. Reclamanta arată că pârâtul s-a manifestat violent fizic și verbal fată de ea și fată de fiica lor minoră, numita T. M. I.. Ultimul act de violență fizică datează din data de 30.01.2015.
În drept, s-au invocat prevederile Legii 217/2003.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f.8-20).
Pârâtul, legal citat a formulat întâmpinare la data de 05.03.2015 (f. 29) solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul arată că nu este o fire violentă, iar reclamanta a obținut certificatele medico-legale având in vedere calitatea ei de asistent medical. Pârâtul menționează că în data de 30.01.2015 el a fost agresat de reclamantă și fiica lor minoră la îndemnul mamei, el neexercitând niciun act de violentă asupra soției ori fiicei sale.
La termenul din data de 05.03.2015 (f.35) instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și martorii G. M. (f.49), R. F. (f.50).
La termenul din data de 19.03.2015 (f.51) instanta a încuviințat proba cu martorul V. C. (f.54).
La termenul din data de 02.04.2015 (f.57) instanta a încuviințat proba cu martorul V. L. (f.59).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, din ansamblul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține că reclamanta T. M. este căsătorită cu pârâtul T. S. F.având în vedere dispozițiile art. 382 alin. 1 C.civ. și potrivit certificatului de căsătorie nr. 887/13.09.1997 emis de Consiliul Local Huedin (f.45). Din căsătorie a rezultat minora T. M. I. născută la data de 08.12.2007 (f.19). La data de 23.03.2015 s-a pronunțat sentința civilă nr. 2956/2015 a Judecătoriei Cluj-N., în dos. nr._/211/2014, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei părților prin divorț pe baza acordului soților, reclamanta va reveni la numele anterior căsătoriei acela de „M.”, exercitarea autorității părintești asupra minorei T. M. I. născută la data de 08.12.2007 se va face în comun de către părinți, iar domiciliul minorei a fost stabilit la mamă; totodată s-a luat act că reclamanta a renunțat la cererea de evacuare a pârâtului. Această sentință nu este definitivă la data soluționării prezentei cauze. Părțile dețin în proprietate imobilul situat în Cluj-N., . . potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1444/22.08.2005 (f.10).
Instanța observă că ambele părți nu contestă faptul că între aceștia există o relație conflictuală determinată de procedura divorțului.
Instanța reține având în vedere declarația martorului V. L. (f.59), a martorului V. Lapusan C. (f.54), coroborate cu certificatul medico legal nr. 377/I/a/111 din 02.02.2015 și cu scrisoarea medicală nr._/30.01.2015 emisă de Secția Clinică Ortopedie și Traumatologie I Cluj-N. (f.12,41) că în data de 30.01.2015 între reclamanta T. M. și pârâtul T. S. F. a existat un conflict ce a degenerat, pârâtul exercitând acte de violență asupra reclamantei, acte de violență ce au fost comise în prezența minorei T. M. I..
Instanța va înlătura ca nesinceră declarația martorei G. M. (f.49) având în vedere că aceasta, deși a văzut-o personal pe reclamantă la un interval de doar două zile de la data agresiunii, nu se coroborează cu scrisoarea medicală ce a stat la baza emiterii certificatuli medico legal menționat anterior sub aspectul plasării actelor de violență pe corpul victimei (martora audiată menționând că mâna stângă era bandajată, iar ulterior după ce s-a uitat la reclamantă și avocata acesteia a revenit și a arătat că de fapt mâna dreaptă era bandajată). Totodată aspectele învederate de către acest martor sunt în esență cunoscute de la reclamantă.
Instanța va înlătura declarația martorului R. F. (f.50) acesta nefiind prezent personal la data evenimentelor, neluând contact direct cu reclamanta, iar aspectele menționate de către acestea nu au fost percepute în mod direct ci prin prisma celor povestite de către pârât.
În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național.
În raport de aceste principii concrete ce stau la baza instituției familiei, prevenirea și combaterea violenței în familie apare ca făcând parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.
În acest sens, potrivit Legii nr. 217/22.05.2003, victimei agresiunii în familie i s-au pus la dispoziție anumite mijloace de protecție împotriva agresorului membru de familie, precum și facilitatea de a accesa anumite programe speciale de consiliere sau cazarea în regim de urgență într-unul din centrele de primire în regim de urgență.
Art. 23-35 din actul normativ amintit reglementează condițiile și procedura în care se poate emite ordinul de protecție în favoarea victimei agresiunii în familie și prin care să fie pusă la adăpost temporar de pericolul unei agresiuni repetate.
Astfel, art. 23 din Legea nr. 217/2003, stabilește că „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre măsurile - obligații sau interdicții prevăzute la lit. a-h. (3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. Conform art. 3 din același act normativ în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate; (2) constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale; (art. 4) violența în familie se manifestă sub următoarele forme: a) violența verbală - b) violența psihologică - c) violența fizică - d) violența sexuală - e) violența economică - f) violența socială - g) violența spirituală.
Prin urmare, ținând seama de ansamblul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că, în speță, reclamanta este victima violenței în familiei, violență de natură fizică manifestată de către pârât.
Instanța consideră necesară emiterea unui ordin de protecție în favoarea reclamantei, întrucât, actele de violență și intensitatea acestora având în vedere modul descris în certificatul medico legal (f.12), tind să creeze indicii serioase asupra unui pericol iminent la care ar fi expusă reclamanta, având în vedere și existența unui certificat medico legal din data de 29.09.2014 (f.11), în privința căruia, deși nu se poate stabili cu exactitate că autor al presupuselor violențe menționate, ar fi pârâtul, poate naște o prezumție suficientă asupra unei posibile recidive a pârâtului, în contextul numeroaselor leziuni evidențiate în certificatul medico legal nr. 377/I/a/111 din 02.02.2015, al procedurii divorțului în curs, al existenței unui proces penal în care pârâtul este suspect (dos. nr. 1204/P/06.02.2015 f.43), presupunere ce rezultă dintr-o anumită stare de tensiune, tensiune care transpare din atitudinea părților care nu reușesc să depășească până în prezent dificultățile inerente unei relații eșuate.
Față de cele expuse, instanța, reținând calitatea de victimă a violenței în familie a reclamantei, în baza art. 23 și urm. din Legea nr. 217/2003, va admite în parte cererea acesteia și va dispune instituirea unui ordin de protecție în favoarea sa și față de pârâtul T. S. F., în calitate de agresor.
În aplicarea acestui ordin de protecție, va dispune evacuarea temporară a pârâtului din imobilul – apartament, locuința comună a părților, situat în mun. Cluj-N., . ., si va obliga pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanta T. M..
Conform art. 24 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, măsurile de mai sus se vor institui pentru un termen de 5 luni. De asemenea, în baza art. 29 alin. 2, la cererea victimei, instanța va dispune ca prezentul ordin să se execute fără somație și fără trecerea vreunui termen.
Prezenta hotărâre se va comunica structurilor teritoriale ale Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului, respectiv Secției 4 Poliție Cluj-N..
În conformitate cu art. 31 alin. 3 din Legea nr. 271/2003, pentru punerea în executare a acestui ordin, polițistul poate intra în locuința familiei și în orice anexă a acesteia, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
În baza art. 32 din Legea nr. 271/2003, va atrage atenția pârâtului agresor asupra consecințelor nerespectării prezentei hotărâri, în sensul că încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an; împăcarea părților înlătură răspunderea penală; în caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Având în vedere limitele admiterii acțiunii mai sus arătate, instanța va respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor, apreciind că durata pentru care s-au dispus măsurile menționate constituie un serios semnal de alarmă pe care pârâtul îl va conștientiza și își va revizui comportamentul față de reclamantă.
Instanța atrage atenția părților să limiteze discuțiile privind procesul în care sunt antrenate și să ia măsuri ca elemente din cadrul acestuia să nu ajungă la cunoștința minorului, acesta nefiind suficient de matur pentru a înțelege aceste aspecte, neputându-le conștientiza și analiza în mod independent, aspect ce va avea cu siguranță repercursiuni în ceea ce privește dezvoltarea sa emoțională. Important însă fiind pentru copil ca relația de rudenie să nu sufere modificări și să nu fie influențat în vreun fel de părinții săi în raport de celălalt părinte având în vedere vârsta fragedă a minorului și faptul că acesta este în plin proces de dezvoltare, un astfel de tratament ar fi total inadecvat și condamnabil, minorul este și trebuie să rămână prioritatea părinților și în niciun caz nu trebuie transformat într-un mijloc de șicanare a părților.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Având în vedere dispozițiile art. 27 alin. 4 din Legea 217/2003, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din FMJ d-nei av B. A. B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta T. M., în calitate de victimă, domiciliată în Cluj-N., . ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat T. E. situat în Cluj-N., .. 1, . în contradictoriu cu pârâtul T. S. F., în calitate de agresor, cu domiciliul în Cluj-N., . ., identificat cu CNP_, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., . . și, în consecință:
În temeiul art. 23 și urm. din Legea nr. 217/2003, dispune instituirea unui ordin de protecție în favoarea reclamantei T. M., în calitate de victimă, față de pârâtul T. S. F., în calitate de agresor, după cum urmează:
Dispune evacuarea temporară a pârâtului din imobilul – apartament, locuința comună a părților, situat în mun. Cluj-N., . ..
Obligă pe pârâtul T. S. F. să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanta T. M..
Durata prezentelor măsuri de protecție se instituie pentru un termen de 5 luni.
Executarea ordinului de protecție se face fără somație și fără trecerea vreunui termen.
Prezenta hotărâre se comunică structurilor teritoriale ale Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului, respectiv Secției 4 Poliție Cluj-N..
În conformitate cu art. 31 alin. 3 din Legea nr. 271/2003, pentru punerea în executare a acestui ordin, polițistul poate intra în locuința familiei și în orice anexă a acesteia, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
În baza art. 32 din Legea nr. 271/2003, atrage atenția pârâtului agresor asupra consecințelor nerespectării prezentei hotărâri, în sensul că încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an; împăcarea părților înlătură răspunderea penală; în caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Respinge restul pretențiilor din cererea reclamantei ca neîntemeiate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din FMJ d-nei av B. A. B..
Cu drept de apel la Tribunalul Cluj în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4498/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 5110/2015. Judecătoria... → |
|---|
