Plângere contravenţională. Sentința nr. 5339/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 5339/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 2264/211/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal 3185

Dosar nr._

SENTINTA CIVILA NR. 5339/2015

Ședința publică din data de 27 mai 2015

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR: N. F. B.

GREFIER: A. ȘEROMOV

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta C. DE TRANSPOT PUBLIC CLUJ N. SA in contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, având ca obiect plângere contravenționala.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si la a doua strigare, se constata lipsa parților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se constata că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, instanța, pentru a da posibilitate petentei sa depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 27.05.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 10.02.2015, sub nr. de mai sus, formulată de petenta C. DE T. PUBLIC CLUJ-N. SA în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR – I. TERITORIAL 4 s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 29.01.2015, exonerarea de la plata amenzii iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea plângerii, petenta a susținut că, intimatul nu avea competenta de a constata si sancționa fapta reținuta in sarcina sa întrucât ea este operator de transport public local de persoane si este supus autorizării, controlului si sancțiunilor prevăzute de Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local. Așa cum reiese din procesul verbal contestat, acesta a fost încheiat de un agent din cadrul ISCTR iar nu de persoanele prevăzute de art. 45(8) din legea nr. 92/2007. De asemenea, procesul verbal a fost încheiat in mod abuziv in lipsa sa, fara a avea posibilitatea de a formula obiecțiuni iar procesul verbal nu are semnătura unui martor.

In drept s-au invocat dispozițiile art. 15(1), 16(7), 17 si art. 19 din OG nr.2/2001, art. 45(8) din Legea nr. 92/2007 si art. 2 din OG nr. 27/2011.

Petenta, în conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a anexat o copie de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 5).

Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Intimatul, I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, a depus la data de 03.03.2015 întâmpinare (f.15-22) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr.2/2001 iar pe fond arata ca petenta a fost sancționata in calitate de operator de transport, detinator al licenței de transport emisa in baza OG nr.27/2011 a căror dispoziții trebuie respectate de către aceasta, abaterile constatate la momentul controlului fiind incriminate si sancționate prin HG nr. 69/2012.

Petenta a formulat si înregistrat răspuns la întâmpinare la data de 18.03.2015.

La data de 17.04.2015 petenta a solicitat si restituirea sumelor achitate in 48 de ore privind amenda aplicata (f.48).

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.

Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 29.01.2015 de I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, petenta a fost sancționata cu amendă contravențională în cuantum de 9000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 3 pct.4 respectiv 6 alin.1 din HG nr. 69/2012 cu modificările si completările ulterioare, reținându-se în sarcina acesteia că la de 29.01.2015, ora 10,50, pe . f.n ( in dreptul localului Sun) a efectuat transport rutier cu un vehicul_ pentru care in momentul controlului operatorul de transport rutier nu deține copia conforma a licenței de transport.

Procesul verbal a fost încheiat in lipsa petentei, precizându-se la in momentul întocmirii procesului verbal nu s-a putut identifica nici un martor la fata locului decât un alt agent constatator care nu poate semna in calitate de martor.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 29.01.2015, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

In ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia intimatul nu avea competenta de a constata si sancționa fapta reținuta in sarcina sa instanța apreciază aceasta apărare ca neîntemeiata din următoarele considerente.

Legea nr. 92/2007 reprezintă cadrul general de reglementare avand ca obiect “stabilirea cadrului juridic privind înființarea, autorizarea, organizarea, exploatarea, gestionarea, finanțarea și controlul funcționării serviciilor de transport public în comune, orașe, municipii, județe și în zonele asociațiilor de dezvoltare comunitară”.

In acest sens, in cadrul Legii nr. 92/2007, art. 4 alin.2 lit. c reglementează

(2) Conducătorul mijlocului de transport în comun este obligat să prezinte la controlul în trafic următoarele documente, după caz:

c) copia conformă a licenței de transport, în cazul autobuzelor;

Totodată, la art. 20 alin.2 lit. a din Legea nr. 92/2007 se prevede ca „(2) A.R.R. are, în principal, următoarele atribuții: a) acordă operatorilor de transport rutier licențe de transport, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 102/2006, cu modificările ulterioare;”

In raport de aceasta lege, OUG nr.109/2005 abrogata de OG nr.27/2011 privind transporturile rutiere precum si Ordinul nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activitatilor conexe acestora stabilite prin Ordonanta Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere reprezintă norme speciale.

Dar, Legea nr. 92/2007 nu prevede sancțiuni pentru lipsa copiei conforme a licenței de transport ceea ce înseamnă nu faptul ca nu ar fi sancționata o asemenea abatere ci ca ea este sancționata printr-o norma speciala, care in cazul de fata este HG nr. 69/2012 privind stabilirea incalcarilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind conditiile care trebuie indeplinite pentru exercitarea ocupatiei de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata transportului rutier international de marfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata internationala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul si de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 si ale Ordonantei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum si a sanctiunilor si masurilor aplicabile in cazul constatarii acestor incalcari

Astfel, art. 3 pct. 4 stabileste „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:

4. efectuarea transportului rutier cu un vehicul pentru care operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu nu deține copia conformă a licenței de transport, copia conformă a licenței comunitare sau copia conformă a certificatului de transport în cont propriu, după caz;

Conform art. 10 din HG nr. 69/2012 „Inspecția, controlul și supravegherea modului de respectare a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 se efectuează în trafic și la sediul operatorilor de transport rutier/întreprinderilor de transport rutier în cont propriu/operatorilor economici care desfășoară activități conexe transportului rutier/furnizorilor și beneficiarilor de bunuri divizibile/centrelor de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere/școlilor de conducători auto/instructorilor auto autorizați de către inspectorii din cadrul I.S.C.T.R., denumiți în continuare inspectori.”

Rezulta asadar, ca intimatul, prin inspectorii sai, are competenta de a verifica, constata si sanctiona fapta retinuta in sarcina petentei.

In ceea ce priveste incheierea procesului verbal in absenta petentei, instanta arata ca in cauza poate fi vorba de cel mult o nulitate relativa si nu absoluta cu conditia dovedirii vatamarii provocate astfel incat sa nu existe un alt remediu decat anularea procesului verbal. Or, petenta nu a invocat si dovedit nici o asemenea vatamare, cu atat mai mult cu cat obiectiunile au facut obiectul prezentei plangeri iar ele se refera strict la competenta intimatului de a constata si sanctiona fapta contraventionala. “Vatamarea” invocata doar in cadrul raspunsului la intampinare, respectiv faptul ca s-au retinut placutele de inmatriculare nu poate fi luata in considerare intrucat cu privire la acest aspect petenta avea o cu totul alta cale de atac, specifica, astfel incat nu o poate invoca in cadrul prezentei plangeri.

In fine, lipsa martorului de la incheierea procesului verbal, CARE SA CONFIRME D. LIPSA PETENTEI LA INCHEIEREA PROCESULUI VERBAL, aspect necontestat de catre petenta, este justificata in cadrul procesului verbal, in mod legal.

Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile HG nr. 69/2012 privesc stabilirea incalcarilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind conditiile care trebuie indeplinite pentru exercitarea ocupatiei de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata transportului rutier international de marfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata internationala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul si de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 si ale Ordonantei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum si a sanctiunilor si masurilor aplicabile in cazul constatarii acestor incalcari

Instanța reține că petenta nu a contestat starea de fapt astfel incat a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.

Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.

În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 9000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 6 alin.1 din HG nr. 69/2012 sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând cont ca pe de o parte gravitatea este stabilita de legiuitor iar pe de alta parte sancțiunea a fost aplicata la minimul legal, neimpunându-se înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta C. DE T. PUBLIC CLUJ-N. SA împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 29.01.2015 de către organul constatator I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravenționala formulata de C. DE T. PUBLIC CLUJ-N. SA, J_, CUI RO_, cu sediul in Cluj-N., .-130 împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR cu sediul procesual ales in Cluj-N., . nr. 63.

Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Cluj-N..

Pronunțata in ședința publica din 27.05.2015.

JUDECATOR: GREFIER:

N.-F. B. A. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 5339/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA