Plângere contravenţională. Sentința nr. 6168/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6168/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 5562/211/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6168/2015
Ședința publică din data de 18.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L.
Grefier :A.-M. F.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe petentul A. R. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în cuprinsul încheierii ședinței publice din data de 12.06.2015, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, 18.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 24 martie 2015 sub nr._, petentul A. R. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.03.2015 și, pe cale de consecință, anularea amenzii în cuantum de 390 lei și a măsurii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivare, petentul a arătat în esență că, în data de 10.03.2015, în jurul orei 12.00, conducea autoturismul marca HONDA în C.-N., pe . direcția străzii 21 Decembrie 1989. Ajuns la sensul giratoriu din cartierul Mărăști, la intersecția străzilor A. V., Fabricii de Zahăr și 21 Decembrie 1989, a intrat regulamentar în sensul giratoriu pe direcția străzii A. V. spre 21 Decembrie iar la trecerea de pietoni amplasată la ieșirea din sensul giratoriu a oprit mașina pentru a acorda prioritate unei persoane care intenționa să traverseze drumul public. După ce persoana a trecut prin fața autoturismului său, nemaifiind altele care să traverseze, s-a pus în mișcare însă a fost oprit imediat de un echipaj al poliției. Deși a comunicat agentului faptul că pietonul trecuse deja de autoturismul său când și-a continuat deplasarea, a fost sancționat contravențional.
A susținut că actul constatator nu este temeinic deoarece a oprit în fața trecerii pentru pietoni pentru a permite persoanei să traverseze . ce aceasta a trecut de mașina sa, și-a continuat deplasarea fără să îi pună în pericol viața sau integritatea fizică și fără ca pe trecere să se fi aflat un alt pieton.
În considerarea circumstanțelor concrete ale săvârșirii contravenției, a solicitat reconsiderarea gradului de pericol social al faptei comise atât timp cât nu a pus și nici nu putea să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice. În consecință, sancțiunea avertismentului este pe deplin suficientă. În plus, a avut întotdeauna un comportament ireproșabil, fără antecedente contravenționale.
În continuare, a învederat că procesul verbal nu respectă nici condițiile de formă impuse de lege deoarece lipsesc mențiunile privitoare la descrierea amănunțită a faptei constatate ceea ce împiedică o corectă individualizare a sancțiunii sau constatare a mijloacelor concrete în care s-a comis presupusa contravenție și atrage nulitatea absolută a actului.
A subliniat că lipsa unei suficiente descrieri a faptei înlătură posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare în fața instanței, prin invocarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie a procesului verbal contestat.
A menționat și că nu îi incumbă sarcina dovezii celor constatate întrucât beneficiază de prezumția de nevinovăție iar procesul verbal nu face, prin el însuși, dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției. A invocat, în apărare, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții E.D.O.
În fine, în subsidiar, a reiterat solicitarea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.
În drept, a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, R.O.U.G. nr. 195/2002 și dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, efectuarea unei adrese către Municipiul C.-N., Direcția Tehnică pentru a depune la dosar înregistrările video de pe camerele instalate în sensul giratoriu Mărăști, interval orar 12.00 – 12.30 din data de 10.03.2015.
A anexat la cerere înscrisuri (f. 6-7).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 8.
La data de 06 aprilie 2015, Municipiul C.-N., Direcția tehnică a comunicat instanței prin adresă (f. 16) faptul că nu mai deține înregistrările de la camerele de supraveghere video din data de 10.03.2015 din intersecția . – Fabricii deoarece sistemul de monitorizare permite păstrarea lor maxim 15 zile după care se șterg automat. A precizat că nu a avut o solicitare pentru stocarea imaginilor.
La data de 09 aprilie 2015, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 18) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările in care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 315 alin. (1) C.pr.civ., care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acesta nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
A arătat că, în fapt, în data de 10.03.2015, agentul de poliție a constatat că autoturismul marca HONDA cu nr. de înmatriculare CJ_ care circula pe . centru, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locul special amenajat și semnalizat, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
A susținut că agentul constatator a realizat o descriere suficientă a faptei reținute în sarcina contravenientului și a indicat în mod corect actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Fapta petentului a fost constatată cu propriile simțuri de agentul constatator astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei revine petiționarului și nu intimatului.
Ca urmare, întrucât dispozițiile O.U.G nr. 195/2002 au drept scop și asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, dreptul de apărare al persoanei sancționate nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1) din C. pr. civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, a depus copia procesului verbal contestat (f. 19).
La termenul de judecată din data de 03 aprilie 2015, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți, respectiv procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.03.2015 (f. 7, f. 19), cererea de stocare a imaginilor video înregistrată de Municipiul C.-N. sub nr._/446/25.03.2015 (f. 28), adresa Municipiul C.-N. nr._/446/30.03.2015 (f. 29).
Pentru termenul de judecată din data de 12 iunie 2015, Primăria Municipiului C.-N., Direcția tehnică – Serviciul Siguranța Circulației Urbane a comunicat instanței prin adresă (f. 33-34) faptul că sistemul de stocare a informațiilor video înregistrate de sistemul de camere funcționează pe principiul FIFO (first in first out) adică prima imagine stocată se șterge după un interval de 15 zile. O imagine înregistrată la ora 08.00 a.m. se șterge după 15 zile la ora 08.00 a.m, procesul este continuu, nu există un moment anume în care se șterg imaginile stocate. A precizat că cererea din partea avocatului d-lui A. R. s-a înregistrat la primărie în data de 25.03.2015 ora 11.28 moment în care erau deja expirate cele 15 zile.
A anexat adresa de solicitare stocare imagini, răspunsul la adresă și extrasul din programul de urmărire a documentelor (f. 33-35).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție seria_ încheiat la data de 10.03.2015, ora 12.15 (f. 19), petentului A. R. i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei, echivalentul valoric a 4 puncte amendă, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile și măsura reținerii permisului de conducere pentru aceea că în data de 10.03.2015, ora 12.10, ar fi condus autoturismul marca HONDA cu nr. de înmatriculare CJ-_ în C.-N., pe . cu direcția spre centru iar la trecerea pentru pietoni situată la ieșirea din sensul giratoriu Mărăști nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii, pe sensul său de mers, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, din dreapta spre stânga de mers, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Totodată, agentul constatator a consemnat faptul că petentul se afla singur în autoturism.
Petentul a semnat procesul-verbal, agentul constatator consemnând ca și obiecțiuni următoarele: „Nu era pe trecerea pentru pietoni doamna.”
Municipiul C.-N., Direcția tehnică a comunicat, la solicitarea instanței, prin adresa din 06 aprilie 2015 (f. 16) faptul că nu mai deține înregistrările de la camerele de supraveghere video din data de 10.03.2015 din intersecția str. A. V. – . – Fabricii deoarece sistemul de monitorizare realizat permite păstrarea lor maxim 15 zile după care se șterg automat. A precizat că nu a avut o solicitare pentru stocarea imaginilor.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la data de 25 martie 2015, petentul, prin reprezentantul său convențional, a adresat Primăriei Municipiului C.-N., Direcția Tehnică, o cerere de stocare a înregistrările de la camerele de supraveghere video din data de 10.03.2015 din intersecția str. A. V. – . – Fabricii, înregistrată sub nr._/446/25.03.2015.
Cererea anterior menționată a fost înregistrată la registratura Primăriei și înaintată Direcției Tehnice la data de 25.03.2015, ora 11.28 iar la ora 14.33 atribuită spre soluționare Serviciului Siguranța Circulației Urbane, potrivit programului de urmărire a documentelor (f. 35).
Municipiul C.-N., Direcția Tehnică, Serviciul Siguranța Circulației Urbane a răspuns solicitării petentului de stocare a imaginilor prin adresa nr._/446/30.03.2015 expediată la data de 02.04.2015 (f. 33), comunicându-i faptul că nu mai deține înregistrările de la camerele de supraveghere video din data de 10.03.2015 din locația menționată deoarece sistemul de monitorizare realizat permite păstrarea acestora maxim 15 zile după care se șterg automat.
Totodată, din adresa depusă de Primăria Municipiului C.-N.. Direcția Tehnică din data de 12 iunie 2015, instanța reține că sistemul de stocare a informațiilor video înregistrate de sistemul de camere funcționează pe principiul FIFO (first in first out) adică prima imagine stocată se șterge după un interval de 15 zile. O imagine înregistrată la ora 08.00 a.m. se șterge după 15 zile la ora 08.00 a.m. Procesul fiind continuu, nu există un moment anume în care se șterg imaginile stocate. A precizat că cererea din partea avocatului d-lui A. R. s-a înregistrat la primărie în data de 25.03.2015 ora 11.28 moment în care erau deja expirate cele 15 zile.
În drept, potrivit art. 100 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța observă, totodată, că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Contrar susținerilor petentului, fapta contravențională imputată a fost în mod exhaustiv descrisă prin indicarea tuturor împrejurărilor concrete ale presupusei sale săvârșiri de natură a conduce la o analiză a corespondenței cu elementele constitutive ale contravenției, referitoare la data și ora, locul, marca și numărul autovehiculului condus pe drumul public, direcția acestuia de deplasare, amplasamentul și demarcarea trecerii pentru pietoni, direcția de traversare a pietonilor raportat la sensul de mers al autoturismului, inclusiv obiecțiunile petentului.
Instanța reține și că singurul element divergent invocat de petent prin prezenta plângere față de starea de fapt consemnată în procesul verbal rezidă în împrejurarea inexistenței pietonilor pe trecere în momentul deplasării cu autoturismul peste trecerea pentru pietoni. Astfel, motivele de netemeinicie învederate reprezintă în sine o dovadă că petentul a înțeles acuzația formulată împotriva sa prin actul constatator, combătând-o prin solicitări în probațiune ceea ce constituie o exercitare a dreptului la apărare conformă atât dreptului intern cât și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin urmare, alegațiile petentului privind insuficienta descriere a faptei sunt neîntemeiate.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține faptul că petentul nu a invocat vicii de nulitate relativă care să afecteze valabilitatea actului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează unor categorii generale de participanți la trafic); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ/cumulativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petentul nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Astfel, instanța constată că petentul a recunoscut aspectul că în data și ora menționate în procesul verbal contestat a condus autoturismul marca Honda în C.-N., pe . .>
A susținut că la ieșirea din intersecția cu sens giratoriu a străzilor A. V., Fabricii de Zahăr și 21 Decembrie 1989, aflându-se pe prima bandă de la stânga la dreapta a sensului unic de mers, a oprit autoturismul pentru a da prioritate unei persoane care intenționa să traverseze . la dreapta sensului său de mers. După ce această persoană a trecut de mașina sa, s-a pus din nou în mișcare.
Instanța constată că aceste afirmații sunt în dezacord cu obiecțiunile formulate la momentul constatării faptei, astfel cum au fost consemnate de agentul de poliție, respectiv „nu era pe trecere doamna”. Petentul nu a contestat veridicitatea acestor critici menționate cu titlu de obiecțiuni și nu a furnizat probe utile și concludente în sprijinul niciuneia dintre versiunile sale de desfășurare a faptei.
În ce privește pretinsa rea-credință sau neglijență a Municipiului C.-N., Direcția Tehnică în a soluționa pozitiv cererea sa de stocare a imaginilor camerelor de supraveghere video din data, ora și locul săvârșirii faptei contravenționale lipsindu-l astfel de singura probă în dovedirea susținerilor sale, instanța reține, prin prisma înscrisurilor depuse de această instituție, faptul că petentul a înregistrat cererea la data de 25.03.2015, ora 11.28. Raportând această dată, pe de o parte, la data și ora săvârșirii faptei contravenționale, 10.03.2015, ora 12.10 și de asemenea, la modalitatea de funcționare a sistemului de monitorizare astfel cum a fost explicat prin adresa din data de 12.06.2015, rezultă că cererea petentului a fost depusă în mod tardiv, la o zi după expirarea termenului calendaristic de maxim 15 zile pentru păstrarea înregistrărilor video. Contrar propriilor susțineri, nu a depus cererea în ultima zi a termenului ci la o zi după împlinirea celor 15 zile.
Împrejurarea că avea reprezentarea unui termen de 30 de zile pentru stocarea imaginilor îi este exclusiv imputabilă și nu este de natură să probeze reaua credință sau grava neglijență a instituției publice depozitare dat fiind și circuitul rapid al documentului între registratură și serviciul competent să o soluționeze (f. 35). Prin urmare, culpa privind omisiunea conservării acestei probe considerate decisive îi incumbă petentului pentru că nu a formulat cererea de stocare în interiorul termenului de maxim 15 zile.
În sinteză, în lipsa oricăror probe contrare constatării nemijlocite privind săvârșirea faptei contravenționale de către agentul constatator, instanța apreciază că procesul verbal constituie o probă univocă de vinovăție a petentului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de gravitatea intrinsecă generată de valoarea socială protejată de norma încălcată (în special viața și integritatea corporală atât a pietonilor), având în vedere și faptul că i-a fost aplicat minimul punctelor amendă prevăzut de dispozițiile anterior redate. Astfel, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 C. pr.civ., instanța reține culpa procesuală exclusivă a petentului în ocazionarea prezentului litigiu astfel încât va respinge ca neîntemeiată solicitarea sa de obligare a intimatului la plata sumei de 20 de lei reprezentând taxa judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. R., C.N.P._, cu domiciliul procesual ales în C.-N., ., . la C.. Av. „Ceapa I.” în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C.-N., ., jud. C..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 18 Iunie 2015.
Președinte, Grefier,
A. LITEANADRIANA M. F.
Red. L.A./Dact. L.A./4 ex./26.06.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6619/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5650/2015.... → |
|---|
