Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 17107/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. F.
GREFIER E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . cu sediul în Agigea, .. C. și pe intimat A. N. A VAMILOR DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE CONSTANTA cu sediul în C., . A, jud. C., având ca obiect plângere contraventionala ANV/200_.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.11.2013, 26.11.2013 și apoi la 03.12.2013, când:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.06.2013 sub nr._, petenta . a formulat plângere contravențională împotriva Procesului Verbal de Constatare si Sancționare a Contravențiilor nr. 88 din 07.06.2013 emis de către intimata A. N. A VAMILOR DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE CONSTANTA, solicitând instanței, în principal, anularea sa, cu exonerarea societății de la plata amenzii in cuantum de 20.000 lei precum și de sancțiunea complementara a confiscării sumei de 168.826, 08 lei.
În motivarea în fapt a cererii sale, petenta a arătat că, la data de 03.06.2013, o echipă de control aparținând Serviciului Supraveghere Fiscală și Coordonare Echipe Mobile din cadrul Direcției Regionale pentru Operațiuni Vamale C. a realizat un control tematic la sediul ., locație unde funcționează o stație de carburanți auto. Tematica controlului, prevăzută în cuprinsul Ordinului de Misiune nr. 382/03.06.2013, a fost cea privind „Verificarea privind respectarea prevederilor Titlului VII din Legea 571/2003, actualizata si a prevederilor din Legea 252/2003 privind Registrul Unic de Control”, aspecte evidențiate în cuprinsul Procesului verbal nr. 382/I/03.06.2013 încheiat la data efectuării controlului, la finalizarea faptică a acestuia. Urmare a controlului anterior menționat, s-a constatat că nu există niciun fel de diferențe de numerar fizic-faptic, că existau avizele de însoțire a mărfii necesare, precum și toate notele de intrare-recepție și buletinele de verificare metrologică, certificate de calibrare etc., societatea respectând întocmai prevederile legale. Din verificarea înregistrărilor video ale sistemului de supraveghere realizată pentru 20 de zile anterior datei controlului (14 mai – 02 iunie 2013) echipa de control a reținut că pentru perioada 14.05._13 nu existau stocate imagini video provenite din sistemul de supraveghere al stației de carburanți, fiind încălcate prevederile art. 20669 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu prevederile Ordinului ANAF nr. 2491/15.09.2010 pct. 6.3. lit. h, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 2213 alin. 3 lit. a din același act normativ. Astfel, societatea a fost amendată cu suma de_ lei, confiscându-se și suma de_,08 lei, sumă provenită din vânzarea combustibililor comercializați în perioada în care sistemul de supraveghere video s-a considerat că nu a funcționat.
Față de procesul verbal nr. 88/07.06.2013, petenta a formulat în esență următoarele critici:
- procesul verbal nu cuprinde ora săvârșirii faptei, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 17 din O.G. nr. 2/2001
Intimata a reținut și înscris în cuprinsul procesului verbal nr. 88/07.06.2013, precum și în cel încheiat la momentul controlului, respectiv nr. 382/1/03.06.2013, faptul că înregistrările video lipsesc pentru intervalul 14 mai-16 mai 2013, fără însă a preciza limita orară a zilei de 14 mai 2013 și respectiv limita orară a zilei de 16 mai 2013 între care lipsesc respectivele înregistrări. Evidențierea cu exactitate a orei sau a intervalului orar între care s-a săvârșit presupusa contravenție nu constituie doar o obligație legală imperativă în sarcina agentului constatator, dar constituie un element cheie, temeiul temporal avut în vedere la stabilirea intervalului de timp pentru care se aplică măsura complementară a confiscării sumelor provenite din vânzarea carburanților.
2. Procesul Verbal în cauză a fost întocmit cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 16 alin. 6 din OG 2/2001, respectiv intimata nu a menționat datele de identitate ale persoanei care reprezintă în mod legal interesele societății conform legii și actelor statutare ale acesteia
3. In conformitate cu prevederile an. 16 alin. 7 din OG 2/2001 coroborate cu cele ale art. 19 din același aci normativ, încălcarea abuziva a dreptului societății de a lua la cunoștință în momentul încheierii procesului verbal de dreptul său de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare si a insera aceste obiecțiuni la rubrica "Alte mențiuni" este sancționată de legiuitor cu nulitatea procesului verbal.
4. Solicitarea echipei de control a DRAOV Constanta de a i se prezenta înregistrările video ale sistemului de supraveghere a stației de alimentare cu carburanți pentru intervalul de 20 zile anterior datei efectuării controlului a fost netemeinică, cu încălcarea tematicii de control înscrise în Ordinul de Misiune nr. 382/03.06.2013.
În lumina probatoriul existent la dosarul cauzei, apreciază ca nu există un temei pentru ca agentul constatator să considere că societatea a încălcat prevederile art. 206 69 alin. 6 din Legea 571/2003, întrucât la momentul efectuării controlului au fost prezentate organului de control atestatele de înregistrare nr. RO92401DT004/06.01.2012 și atestatul RO 92401EN0002/06.01.2012, pentru comercializarea en detail si en gros de produse energetice, în termen de valabilitate. Or tocmai aceasta este obligația ce rezultă în sarcina societății din cuprinsul articolului în cauză, respectiv faptul de a se înregistra la autoritatea competentă. Faptul că societatea deține, în termen de valabilitate, atestatele în cauză, este o probă a faptului că aceasta a îndeplinit procedura și condițiile de înregistrare. Așa cum însăși textul de lege învederat prevede, stabilirea condițiilor și respectarea acestora de către operatorul înregistrat fac obiectul unui act normativ distinct de Titlul VII al Legii 571/2003, respectiv Ordinul 2491/15.09.2010, astfel încât eventuala nerespectare a acestor obligații de către un agent economic nu poate conduce la sancționarea sa în temeiul sancțiunilor prevăzute de Legea 571/2003 pentru nerespectarea obligației prevăzute la art. 20669 alin. 6. Această ultimă prevedere menționată este una imperativă, de strictă interpretare, astfel încât nu poate fi acceptată o interpretare extensivă a acesteia în sensul învederat de către agentul constatator prin Procesul Verbal de Constatare si Sancționare a Contravențiilor nr. 88/07.06.2013. Pe cale de consecință, apreciază petenta, daca fapta reținută de intimată nu se înscrie clar și fără echivoc în cuprinsul obligațiilor stabilite prin art. 20669 alin. 6 din Legea 571/2003, rezultă că nu există o contravenție în sensul învederat de art. 221 3 alin. 2 lit. ș.
În subsidiar, referitor la situația de fapt reținută de intimată prin Procesul Verbal nr. 382/1 din data de 03.06.2013 și Procesul Verbal de Constatare si Sancționare a Contravențiilor nr. 88/07.06.2013 și constatată efectiv la data de 03.07.2013, arată că, din motive ce exclud culpa societății ori a vreunui prepus al acesteia, sistemul de înregistrare a suprascris înregistrarea efectuată începând cu data de 17.05.2013, peste înregistrarea efectuată în intervalul 14.05._13. Astfel, s-a produs o lipsă fizică a intervalului de înregistrare cuprins între data de 14.05.2013 și 16.05.2013, interval ce a existat faptic în înregistrarea sistemului, dar care ulterior a fost suprascris de sistemul digital de înregistrare. Ulterior controlului efectuat de către agenții constatatori ai intimatei, petenta a solicitat Urmei . SRL C., societate autorizată special pentru instalarea, analiza și verificarea unor astfel de sisteme de supraveghere, realizarea unei verificări a sistemului de înregistrare pentru a identifica cauza ce a condus la producerea situației anterior evidențiate. Astfel, realizând analiza incidentului constatat la data de 03.06.2013, firma a emis la data de 05.06.2013 Procesul Verbal de Constare și Analiză Defecțiuni nr. 203/05.06.2013, prin care a stabilit faptul că suprascrierea produsă de către DVR-ul sistemului de supraveghere s-a produs automat, din cauza „unor șocuri de tensiune de la rețeaua electrica locala, care au afectat bateria de pe placa de baza a DVR-ului, baterie care gestionează ceasul intern al acestuia, fapt ce a dus la suprascrierea registrilor asociați perioadei mai sus menționate." Astfel, fără a lua în considerare faptul că situația produsă a fost generată, conform aprecierii specialiștilor firmei autorizate, de factori externi, ce exclud culpa societății, factori de natură fortuită, intimata, prin agenții constatatori, a angajat răspunderea societății, deși art. 71 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, prevede faptul că :"(1) Termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale, după caz, nu încep să curgă sau se suspendă în situația în care îndeplinirea acestor obligații a fost împiedicată de ivirea unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit.” Astfel, intervenția cazului fortuit suspendă curgerea termenul de 20 de zile privitor la obligația de a menține înregistrările sistemului de supraveghere. Totodată, societatea, deși a luat toate masurile tehnice și administrative necesare la care o obligă cadrul legal incident, sistemul informatic, respectivul DVR a suprascris în mod incidental, automat, fără intervenția societății ori a unui prepus al acesteia, data de 17.05.2013 peste data de 14.05.2013.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. 1 și art. 11 alin. 1 și art. 31 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, art. 1351 și art. 1357 C. civ., Codul fiscal și Codul de procedura fiscală.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivare, s-a arătat, în esență, că procesul verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. A mai arătat intimata că dotarea stației de carburanți cu sisteme de supraveghere video al zonelor de descărcare în rezervoare cu stocarea imaginilor înregistrate pe o perioadă de 20 de zile constituie obligații legale expres și limitativ statuate de pct. 6.3. lit. h din Anexa nr. 1 la Ordinul ANAF nr. 2491/2010. În raport de aceste dispoziții legale, nu pot fi reținute cauzele exoneratorii de răspundere invocate de către petentă, care a manifestat neglijență în respectarea îndatoririlor legale, câtă vreme sistemul de supraveghere trebuie să funcționeze permanent, chiar și în situații de întrerupere a furnizării energiei electrice.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, fiind de asemenea audiat în calitate de martor numitul D. V..
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța va reține următoarele considerente:
La data la data de 03.06.2013, a fost efectuat un control inopinat la sediul societății . iar din verificarea înregistrărilor video ale sistemului de supraveghere realizată pentru 20 de zile anterior datei controlului (14 mai – 02 iunie 2013) echipa de control a reținut că pentru perioada 14.05._13 nu existau stocate imagini video provenite din sistemul de supraveghere al stației de carburanți, fiind încălcate prevederile art. 20669 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu prevederile Ordinului ANAF nr. 2491/15.09.2010 pct. 6.3. lit. h, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 2213 alin. 3 lit. a din același act normativ. Astfel, societatea a fost amendată cu suma de_ lei, confiscându-se și suma de_,08 lei, sumă provenită din vânzarea combustibililor comercializați în perioada în care sistemul de supraveghere video s-a considerat că nu a funcționat.
În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 și 6 coroborat cu art. 17 din O.G. nr. 2/2001, acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 16 alin. 1 din acest act normativ „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”.
În speță, petentul invocă faptul că nu a fost indicată cu exactitate ora săvârșirii faptei, aspect de natură să îl prejudicieze întrucât în funcție de aceste repere temporare trebuia calculată și suma confiscată. Având în vedere că petenta nu a putut prezenta înregistrările video pentru întreaga perioadă, nefăcând dovada că doar pentru anumite intervale orare sistemul de supraveghere nu a funcționat, intimata în mod corect a confiscat sumele aferente celor trei zile.
Potrivit anexei la procesul verbal, conform evidențelor prezentate sub forma raport vânzări carburanți în perioada 14.05.2013 – 16.05.2013 inclusiv, prin pompele de distribuție ale stației de carburanți au fost comercializate următoarele cantități de carburanți – 5096,03 l benzină – valoarea_,1 lei;_,59 l motorina – valoarea_,90 lei; 1449,1 l gaz petrol lichefiat – valoare de 4638,08 lei.
Prin concluziile scrise depuse, petenta a mai invocat și nerespectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, arătând că intimata a folosit la încheierea procesului verbal atacat un martor asistent, respectiv dl. D. V., care a declarat în fața instanței faptul că nu avea cunoștință despre situația pentru care i s-a solicitat semnătura în calitate de martor.
Potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, „(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Din analiza dispozițiilor art. 19 alin. 2 teza a 2-a din O.G. nr. 2/2001 rezultă că martorul asistent nu atestă realitatea celor cuprinse în procesul-verbal, temeinicia acestuia, ci confirmă numai împrejurarea că cel sancționat contravențional nu se află de față, refuză să semneze sau nu poate să semneze.
Totodată, sancțiunea care poate interveni în cazul nerespectării disp. art. 19 din O.G. nr. 2/2001 este nulitatea relativă, cu condiția dovedirii unei vătămări, care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, vătămare care în speță nu a fost dovedită.
Pe de altă parte, legea nu prevede obligativitatea încheierii procesului verbal în prezența persoanei sancționate, tocmai de aceea fiind reglementată și noțiunea de „martor asistent”.
Petenta a mai invocat, în legătură cu acest aspect, și motivul de nulitate prevăzut la art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 coroborate cu cele ale art. 19 din același aci normativ, respectiv încălcarea dreptului societății de a lua la cunoștință în momentul încheierii procesului verbal de dreptul său de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare si a insera aceste obiecțiuni la rubrica "Alte mențiuni" este sancționată de legiuitor cu nulitatea procesului verbal.
În conformitate cu prevederile art. 16 al. 7 din același act normativ, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Din interpretarea literară a acestui text de lege, rezultă că agentul constatator are o astfel de îndatorire, numai în cazul în care contravenientul este prezent la momentul la care se constată contravenția. Or, în speță, în raport de specificul faptei contravenționale deduse judecății, contravenientul nu era prezent la momentul constatării contravenției.
Pe de altă parte, chiar acceptând că nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel. Or petenta nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, iar prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat.
În analiza acestor motive de nulitate ale procesului verbal de contravenție, instanța a avut în vedere și Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 22/2007 privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, referitor la consecintele nerespectarii cerintelor inscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr. 833 din 5 decembrie 2007), obligatorie pentru instanțe în temeiul art. 517 alin. 4 C. proc. civ.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 20669 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal „(6) Operatorii economici care intenționează să comercializeze în sistem en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat - sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă, conform procedurii și cu îndeplinirea condițiilor ce vor fi stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.
Procedura și condițiile de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. a)-e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost aprobată prin Ordinul nr. 2491/2010 pentru aprobarea Procedurii și condițiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. a)-e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M. Of. nr. 656 din 23.09.2010).
Petenta este un operator economic care comercializează și/sau depozitează ori intenționează să comercializeze și/sau să depoziteze în sistem angro produse energetice, astfel încât intră sub incidența acestor prevederi anterior menționate. Potrivit art. 6.2. din acest act „operatorii economici prevăzuți la pct. 2.1 care comercializează și/sau depozitează în sistem angro produse energetice sau intenționează să le comercializeze și să le depoziteze au obligația îndeplinirii următoarelor condiții, la data la care depun cererea și pe perioada comercializării sau a depozitării produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. a)-e) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare: (…) f) depozitul angro trebuie să fie dotat cu un sistem de supraveghere video a rezervoarelor și a zonelor de descărcare/încărcare prin dispozitive speciale, după caz. Stocarea imaginilor înregistrate se face pe o durată de minimum 20 de zile.”.
Ordinele sunt acte – emise de persoane oficiale – care conțin dispoziții cu caracter obligatoriu, ce trebuie să fie executate întocmai. Ordinul cuprins în procesul verbal a fost emis în vederea interpretării și punerii în executare a unor dispoziții din Titlul VII al Codului fiscal și fac corp comun cu acestea, deși ele nu au aceeași forță juridică precum Codul fiscal. Astfel, este eronată susținerea petentei potrivit căreia a fost încălcată tematica Ordinului de misiune nr. 382/2013 și că prevederile art. 221 alin. 2 lit. ș se referă doar la faptele prevăzute expres în Titlul VII din Codul fiscal..
Potrivit art. 221 alin. (2) lit. ș C. fisc. „ Următoarele fapte constituie contravenții: ș) desfășurarea activităților de comercializare în sistem angro și/sau en detail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat - cu nerespectarea obligațiilor prevăzute în acest sens în prezentul titlu;
(3) Contravențiile prevăzute la alin. (2) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu: „a)confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), c1), e), i), j), k), l), m), n), o), r), s), ș), t), ț), u) și w)”;
În ceea ce privește cazul fortuit invocat de către petentă, instanța constată că susținerile acesteia sunt nefondate în lumina reglementărilor legale referitoare la cazul fortuit.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 „Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită”. Cazul fortuit înlătură vinovăția celui care comite un act prevăzut de o normă contravențională, întrucât rezultatul acțiunilor acestuia se produce datorită intervenției unui eveniment exterior și imprevizibil. Potrivit procesului verbal de constatare și analiză defecțiuni nr. 203 /05.06.2013 (f. 23), defecțiunea s-a datorat unor „șocuri de tensiune de la rețeaua electrica locala, care au afectat bateria de pe placa de bază a DVR-ului, baterie care gestionează ceasul intern al acestuia, fapt ce a dus la suprascrierea registrilor asociați perioadei mai sus menționate."
Potrivit art. 1351 C. civ. invocat de către petentă „ (1) Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit”. În cazul de față, ne aflăm în ipoteza în care legea exclude înlăturarea răspunderii contravenționale în ipoteza invocată de către petentă. Astfel, potrivit art. 6.2. din Ordinul nr. 2491/2010, „Sistemul de supraveghere trebuie să funcționeze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncționare a depozitului angro, chiar și în condițiile întreruperii alimentării cu energie electrică de la rețeaua de distribuție”.
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.451 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, coroborat cu art.468 alin.1 C.proc.civ. și la art.471 alin.1 C.proc.civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în Agigea, .. C. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – A. Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. cu sediul în C., . A, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2013.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./ 16.05.2014
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9094/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 8513/2013. Judecătoria... → |
|---|
