Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 3819/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3819/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 3819/2015
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3819/2015
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant C. P. CU D.. ALES LA C.. AV. P. C. și pe pârât U. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la data de 30.09.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru delibera a amânat pronunțarea pentru azi 21.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._, reclamantul C. P. a chemat în judecată pe pârâta O. M. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună ieșirea din indiviziune prin partajarea bunurilor dobândite în timpul concubinajului, respectiv imobilul teren și construcție situat în comuna Glina, ., jud. Ilfov, atribuirea imobilului în natură pârâtei și obligarea acesteia la plata unei sulte compensatorii în cuantum de 26.000 Euro, sultă ce reprezintă contribuția materială și aportul în natură al reclamantului la edificarea construcției.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, în esență, reclamantul a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâta din anul 2010 până în anul 2013. În acest interval de timp, părțile au cumpărat împreună un teren situat în comuna Glina, ., jud. Ilfov, pe care au edificat o construcție, pe numele pârâtei.
Întrucât terenul a fost achiziționat pe numele pârâtei, reclamantul nutrind sincere sentimente de afecțiune pentru aceasta, ulterior și autorizația de construcție și procesul-verbal de terminare a lucrărilor au fost emise pe numele acesteia.
Arată că, pe fondul despărțirii dintre părți, au survenit nenumărate neînțelegeri, pârâta recunoscând un aport al reclamantului la achiziționarea terenului și edificarea construcției în cuantum de 18.000 Euro, deși în realitatea aportul acestuia este în cuantum de 26.000 Euro.
Susține că pârâta a solicitat evacuarea sa din imobil, depunând și plângere penală în acest sens.
Menționează că a contribuit cu suma de 26.000 Euro la dobândirea bunurilor indicate, prin plata materialelor achiziționate, efectuarea lucrărilor etc. Prețul terenului a fost de 5500 Euro, iar construcția a fost ridicată cu aproximativ 33.000 Euro.
În aceste condiții, solicită instanței să constate că a contribuit cu o cotă de 70% la construirea casei și să o oblige pe aceasta la plata sumei de 26.000 Euro.
Consideră că întocmirea actelor de vânzare-cumpărarea exclusiv pe numele pârâtei nu poate constitui per se motiv de respingere a acțiunii, având în vedere practica constantă în domeniu, precum și faptul că va dovedi intenția părților de a dobândi împreună.
Susține că în timpul relației părțile s-au purtat ca doi soți, relația acestora fiind de notorietate.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Nu au fost depuse înscrisuri în probațiune.
Reclamantul a formulat cerere de acordarea a ajutorului public judiciar pentru scutirea de la plata taxei judiciare de timbru. Cererea a fost admisă, în reexaminare. Ulterior, prin încheierea din 01.07.2015, instanța a constatat că reclamantul a formulat cererea de acordare a ajutorului public judiciar cu rea-credință (fila 264, vol. II), motiv pentru care l-a obligat pe reclamant la restituirea taxei judiciare de timbru și achitarea sumei de_ lei cu titlu de amendă. Reclamantul a formulat cerere de reexaminare, nesoluționată până la data pronunțării prezentei hotărâri.
La data de 28.01.2014, reclamantul a depus cerere precizatoare prin care a indicat că solicită: să se constate calitatea de bun comun a imobilului compus din teren și construcție P+1, situat în ., jud. Ilfov; să se constate cota de contribuție a reclamantului de 70% la dobândirea bunurilor – cuantificată la suma de_ Euro, respectiv achiziționarea terenului și edificarea construcției, iar pentru pârâtă o cotă de contribuție de 30%; să se dispună sistarea stării de indiviziune; imobilul să fie atribuit în întregime pârâtei, iar această să fie obligată la plata unei sulte compensatorii în cuantum de_ Euro; pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a arătat cu titlu prealabil că în prezent o cheamă U.. A solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că a cumpărat la data de 22.09.2011, necăsătorită fiind, terenul intravilan în suprafață de 271 mp, situat în comuna Glina, ., jud. Ilfov, nr. cadastral_, intabulat în CF nr._ Glina prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1708/22.09.2011 de către BNP A. Liuba L..
Fondurile bănești pentru achiziționarea imobilului teren au provenit dintr-un credit de nevoi personale, contractat de la CEC, refinanțat ulterior printr-un credit contractat de la ING BANK, precum și din economii și venituri proprii, pârâta fiind profesor de matematică și având venituri din salarii, cursuri afterschool etc.
Arată astfel că a obținut de la CEC creditul în cuantum de_ lei la data de 21.09.2011 și a doua zi a achiziționat terenul.
Tot necăsătorită fiind, a edificat imobilul construcție, în regie proprie, conform Autorizației de construire nr. 86/04.10.2012, eliberată de Primăria Glina, și a Procesului-verbal de terminare a lucrărilor nr._/21.12.2012.
Pentru edificarea construcției a folosit fonduri provenite din trei credite, în sumă totală de 29.500 lei, venituri salariale (având un venit anual brut în cuantum de 29.025 lei), venituri din cursuri și economii.
Arată astfel că a contractat trei împrumuturi: 13.500 lei de la CEC, 24.000 lei de la ING BANK (refinanțare a creditului de la CEC), 2500 lei de la CAR G. conform Contractului de împrumut nr. 491/09.11.2012 și 3000 lei de la CAR G., conform Contractului de împrumut nr. 608/14.10.2013.
Menționează că a avut o relație de concubinaj cu reclamantul dar bunurile au fost dobândite prin contribuția exclusivă a pârâtei. Arată că reclamantul avea de plătit în perioada de referință o pensie de întreținere în beneficiul unui minor.
În drept, a arătat că bunurile dobândite în timpul concubinajului nu sunt bunuri comune, neputându-se aplica prezumțiile incidente în cazul soților. Pentru acest motiv, partea care solicită partajarea trebuie să dovedească efectiv contribuția, aspect care nu s-a realizat în prezentul litigiu.
Totodată, a solicitat respingerea probei cu martori ca inadmisibilă, invocând prevederile art. 309 alin. (2) C.pr.civ.
Pârâta a formulat totodată cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat comuna Glina, ., jud. Ilfov.
În motivare, în esență, a arătat că deși imobilul este proprietatea sa, la terminarea relației dintre părți, reclamantul-pârât a refuzat să părăsească locuința, motiv pentru care pârâta-reclamantă a fost nevoită să se mute cu chirie, începând cu data de 01.11.2013.
În drept a invocat prevederile art. 555, art. 1349 C.civ. A subliniat că reclamantul-pârât folosește imobilul proprietatea pârâtei-reclamante fără acordul acesteia, motiv pentru care trebuie să plătească prejudiciul cauzat prin imposibilitatea folosirii bunului propriu.
În probațiune a depus înscrisuri.
În etapa procedurii prealabile, reclamantul pârât a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională arătând, în esență, că valoarea însumată a creditelor indicate de pârâta-reclamată este n cuantum de circa 6700 Euro, ori imobilul are o valoare de 48.000 Euro. Arată că proiectul imobilului îi aparține și pârâta-reclamantă distorsionează realitatea.
Solicită respingerea cererii reconvenționale motivând că pârâta-reclamantă mai deține un imobil în București și nu era nevoită să se mute cu chirie.
Menționează că în realitate pârâta-reclamantă s-a mutat pentru că are o altă relație, fiind de altfel și căsătorită în prezent.
Apreciază suma de_ lei ca fiind nejustificată, mai ales în contextul în care mansarda a fost edificată exclusiv de către reclamantul-pârât.
Cererea reconvențională este legal timbrată dovada fiind atașată la fila 171, vol. I din dosar.
La termenul de judecată din 10.12.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu câte doi martori și interogatoriile părților.
Probatoriile încuviințate au fost administrate la termenul de judecată din 11.02.2015, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. (f. 209-218, vol.II).
La același termen de judecată, pârâta-reclamantă a arătat că înțelege să se înscrie în fals cu privire la înscrisurile depuse la filele 1-98 din vol. II din dosar.
La termenul de judecată din 25 martie 2015, reclamantul-pârât a menționat că renunță să se folosească de contractul de împrumut și de avizele de însoțire aflate la filele 1-98. Nu a renunțat însă la facturi. Pârâta-reclamantă a arătat că renunță să se mai înscrie în fals cu privire la facturile depuse de reclamantul-pârât.
La același termen, instanța a încuviințat pentru pârât efectuarea unei expertize tehnice evaluatorii a imobilului construcție, iar pentru pârâta-reclamantă proba cu expertiza contabilă pentru stabilirea contravalorii lipsei de folosință a imobilului.
Raportul de expertiză contabilă a fost depus la data de 08.05.2015, fiind atașat la dosar (f. 233-245, vol. II).
Raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară a fost depus la data de 04.08.2015, fiind atașat la dosar (f. 265-281).
La termenul de judecată din 30.09.2015, instanța a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă ca neîntemeiate, a luat act de faptul că reclamantul-pârât solicită obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 20.000 Euro, reprezentând contribuția sa la dobândirea bunurilor, a acordat cuvântul pe fond și a reținut cauza spre soluționare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile din prezenta cauză au avut o relație de concubinaj în perioada 2010 – 2013.
În acest interval de timp, a fost achiziționat imobilul terenul intravilan în suprafață de 271 mp, situat în ., jud. Ilfov, nr. cadastral_, intabulat în CF nr._ Glina prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1708/22.09.2011 de către BNP A. Liuba L.. Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat pe numele pârâtei-reclamante, prețul vânzării fiind în cuantum de 5300 Euro.
Ulterior, pe acest teren a fost edificată o construcție P+1, identificată prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Se mai reține că pârâta-reclamantă a fost lipsită de folosința imobilului în perioada 01.11._14, interval în care imobilul a fost folosit exclusiv de către reclamantul-pârât, acesta refuzând să părăsească imobilul.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamantul-pârât, instanța arată în primul rând că în cauză nu se aplică prezumțiile incidente în materia raporturilor de familie, părțile nefiind căsătorite.
Astfel, părțile sunt ținute să dovedească contribuția lor efectivă la dobândirea fiecărui bun în parte și, prin urmare, dobândirea unui drept de proprietate comună pe cote-părți. Așadar, în raporturile patrimoniale dintre concubini se aplică dispozițiile dreptului comun cuprinse în art. 645 și art. 686 C. civ., atât cu privire la dobândirea proprietății pe cote-părți, cât și la sistarea coproprietății pentru fiecare bun în parte.
Esențial în cazul unui asemenea partaj este stabilirea, prin probe, care este contribuția fiecărui concubin la achiziționarea bunurilor, indiferent de cel pe numele căruia s-a întocmit actul de achiziție. Fiind în domeniul împrejurărilor de fapt, sunt admisibile orice mijloace de probă, inclusiv proba testimonială. Proba cu martori nu poate fi înlăturată ca inadmisibilă pe motiv că se încalcă regulile probațiunii prevăzute de art. 309 C.pr.civ. înscrisul respectiv, în cauza de față, nu dovedește decât că un anumit bun imobil sau mobil a fost achiziționat de unul dintre concubini cu bani plătiți de către acesta.
Prin proba testimonială se tinde a se stabili de unde proveneau sumele de bani cu care s-au achiziționat bunurile, adică din sume obținute prin muncă sau orice alt mod legal de către concubinul care a făcut plata sau din sume de bani obținute de celălalt concubin. Așadar, proba cu martori este admisibilă pentru a se dovedi contribuția fiecărui concubin la achiziționarea bunurilor.
Pe de altă parte, în prezentul litigiu oricum administrarea probei cu martori era discutabilă doar sub aspectul existenței unui titlu de proprietate asupra imobilului teren, pe numele pârâtei-reclamante. Instanța atrage astfel atenția că autorizația de construire și procesul-verbal de recepție nu valorează titlu de proprietate.
Analizând în continuare relația dintre părți și contribuția efectivă a acestora la dobândirea bunurilor, instanța constată că relația părților a fost de notorietate. Astfel, din declarația martorilor A. O. F., C. I. și M. M. rezultă fără echivoc faptul că părțile s-au purtat ca un cuplu, martorii cunoscând că părțile construiau casa pentru a-și întemeia un cămin. De asemenea, din declarațiile martorilor rezultă faptul că reclamantul-pârât a muncit efectiv la edificarea construcției, respectiv că părțile mergeau împreună pentru a efectua cumpărături, plăți etc. În aceste condiții, instanța apreciază ca fiind dovedită intenția dobândirii cel puțin a construcției în comun.
În ceea ce privește cotele de contribuție, instanța observă că reclamantul-pârât a afirmat în etapa dezbaterilor că solicită instanței să oblige pârâta să îi plătească suma de 20.000 Euro, aceasta fiind creanța datorată. Pe de altă parte, pârâta-reclamantă a susținut că doar această parte a contribuit financiar la dobândirea bunurilor, banii provenind din credite și surse proprii.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că valoarea imobilului construcție este în cuantum de_ Euro – echivalent în lei –_ lei, imobilul teren fiind achiziționat contra prețului anterior menționat – 5300 Euro.
Analizând probele administrate în dovedirea proveninței fondurilor, instanța observă că pârâta-reclamantă a arătat că a avut bani din creditele contractate și din surse proprii, nedovedite, în timp ce reclamantul-pârât a arătat că a avut bani din activitatea societății al cărei administrator este.
În fapt însă, pârâta-reclamantă a împrumutat 13.500 lei de la CEC, 24.000 lei de la ING BANK (refinanțare a creditului de la CEC), 2500 lei de la CAR G. conform Contractului de împrumut nr. 491/09.11.2012 și 3000 lei de la CAR G., conform Contractului de împrumut nr. 608/14.10.2013 și a arătat că a folosit aceste sume atât pentru achiziționarea terenului cât și pentru edificarea construcției. Instanța observă însă că sumele împrumutate adunate sunt semnificativ mai mici decât sumele necesare pentru dobândirea bunurilor.
În aceste condiții, față de datele contractelor de împrumut, data achiziționării imobilului teren, achiziționarea acestuia prin act autentic, instanța va considera că pârâta-reclamantă a achiziționat exclusiv din fondurile sale proprii imobilul teren și va respinge cererea reclamantului-pârât referitoare la acest petit.
În ceea ce privește însă edificarea construcției, față de probele administrate în cauză, declarațiile martorilor, interogatorii, facturile și contractele depuse la dosar, instanța va constata că reclamantul-pârât a contribuit cu o cotă de 50% la dobândirea acestui bun, motiv pentru care o va obliga pe pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât, cu titlu de sultă, în urma sistării stării de indiviziune, suma de_ Euro, prin echivalent în moneda națională, respectiv_ lei. Instanța nu poate primi susținerile pârâtei-reclamantei referitoare la lipsa fondurilor reclamantului-pârât, cauzate de obligația acestuia de a plăti pensie de întreținere, în condițiile în care cuantumul pensiei de întreținere este foarte mic, față de valoarea imobilului, nici pârâta-reclamantă nefăcând dovada provenienței fondurilor exclusive din care afirmă că s-ar fi edificat construcția.
Referitor la cererea reconvențională, instanța observă că din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc faptul că pârâta-reclamantă a fost lipsită de folosința proprietății sale, aceasta locuind cu chirie în București în intervalul 01.11._14.
În drept, conform art. 636 C.civ.„cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari, exercită în mod exclusiv folosința bunului comun, poate fi obligat la despăgubiri”.
În prezentul litigiu reclamantul-pârât nu a negat că ar fi exercitat exclusiv folosința bunului, rezumându-se doar la a afirma că pârâta-reclamantă nu era nevoită să stea cu chirie întrucât aceasta mai deținea și alt imobil. Or o asemenea apărare nu poate fi primită ca fiind pertinentă, deținerea unor alte proprietăți neconferind nimănui dreptul de a limita dreptul de proprietate, prin utilizarea exclusivă a unui bun comun. Pentru aceste considerente, instanța apreciază cererea pârâtei-reclamante ca fiind întemeiată.
În ceea ce privește suma ce se va acorda, instanța va ține cont de cuantumul indicat în raportul de expertiză contabilă prin raportare la destinația pe care au stabilit-o părțile la edificare, - imobil pentru locuit, nu imobil pentru prestări servicii, motiv pentru care va obliga reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamantei suma de 1605 Euro, echivalent în lei – 7150 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru perioada 01.11._14.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 453 C.pr.civ., având în vedere soluțiile ce urmează a se pronunța, instanța va obliga pe reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 6073 lei, din care 773 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, 800 lei reprezintă onorariu de expert și 4500 lei reprezintă onorariu de avocat, iar pe pârâta-reclamanta o va obliga să plătească reclamantului-pârât suma de 3000 lei, din care 1000 lei reprezintă onorariu de expert și 2000 lei reprezintă onorariu de avocat. Totodată, compensând cheltuielile de judecată, va obliga pe reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 3073 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea principală precizată și cererea reconvențională formulate de reclamantul-pârât C. P., CU D.. ALES LA C.. AV. P. C. în sector 3, București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă U. M., domiciliată în sector 3, București, ., ., ...
Respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea unei contribuții la achiziționarea imobilului teren situat în comuna Glina, ., jud. Ilfov, nr. cadastral_, CF nr._ Glina, atribuirea imobilului pârâtei-reclamante și obligarea acesteia la plata unei sulte ca neîntemeiat.
Constată că reclamantul-pârât a contribuit cu o cotă de 50% la dobândirea imobilului-construcție situat în comuna Glina, ., jud. Ilfov, nr. cadastral_, intabulat în CF nr._ Glina. Sistează starea de indiviziune cu privire la acest imobil și atribuie bunul în întregime pârâtei-reclamante.
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de_ Euro, echivalent în lei – 80.783 lei, cu titlu de sultă.
Obligă pe reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 1605 Euro, echivalent în lei – 7150 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru perioada 01.11._14.
Obligă pe reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 6073 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 773 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, 800 lei reprezintă onorariu de expert și 4500 lei reprezintă onorariu de avocat.
Obligă pe pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1000 lei reprezintă onorariu de expert și 2000 lei reprezintă onorariu de avocat. Compensând cheltuielile de judecată, obligă pe reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 3073 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cornetu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
E.D. 22 Decembrie 2015
Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex
30.12.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2828/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
