Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 33907/215/2014
DOSAR NR. 33._ - Modificare măsuri stabilire locuință minor–
ROMANIA
JUDECATORIA C. - JUDETUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 NOIEMBRIE 2014
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER – L. N. N.
Pe rol, soluționarea, acțiunii civile, având ca obiect modificare măsuri stabilire locuință minor, formulată de reclamantul G. M., împotriva pârâtei P. C. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și martorul P. Ș. D., propus de reclamant, lipsind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul Registratură, referatul de anchetă psihosocială nr._/18.11.2014, efectuat in cauză la domiciliul reclamantului de Primăria C.- Serviciul Autoritate Tutelară, precum și referatul de anchetă psihosocială efectuat in cauză la domiciliul paratei de primăria comunei Murgași, județul D..
Reclamantul prezent, a depus la dosar precizare de acțiune prin care solicită reîncredințarea minorei G. A. V., în sensul stabilirii locuinței minorei la tatăl reclamant și exercitării autorității părintești asupra minorei exclusiv de către tatăl reclamant.
S-a solicitat în scop probatoriu de către reclamant, pentru dovedirea acțiunii, încuviințarea probei testimoniale cu martorul prezent, P. Ș. D., după care, instanța, constatând ca proba testimonială solicitată de reclamant, pentru dovedirea motivelor temeinice de divort, este admisibilă si poate sa ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 Cod proc.civ., a încuviintat proba testimonială și în temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. a procedat la ascultarea martorului prezent, sub prestare de juramânt, conform dispozitiilor art.319 Cod proc.civ., declaratia acestuia fiind consemnată si atasată la dosar .
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fond .
Reclamantul, având cuvântul pe fondul cauzei, a solicitat instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, modificarea măsurilor de stabilire a locuinței minorei G. A. V., născută la data de 1 noiembrie 2002( măsură instituită prin sentința civilă nr. 2311/18 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 18._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare), în sensul stabilirii locuinței minorei la tatăl reclamant, exercitarea autorității părintești asupra minorei, în mod exclusiv de către tatăl reclamant, obligarea pârâtei la pensie de întreținere in favoarea minorei, raportat la venitul minim pe economia națională, fără cheltuieli de judecată.
INSTANTA
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată la data de 12.09.2014, sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., având ca obiect ordonanță președințială, reclamantul G. M., a chemat în judecată pe pârâta P. C. P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pe calea ordonanței președințiale, stabilirea locuinței minorei G. A. V., născută la data de 01.11.2002, la tatăl reclamant, sistarea pensiei la care a fost obligat reclamantul în favoarea minorei, exercitarea autorității părintești asupra minorei, exclusiv de către tatăl reclamant, obligarea pârâtei la pensie de întreținere in favoarea minorei, raportat la venitul minim pe economia națională .
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 2311/18.02.2008, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2007, s-a dispus încredințarea către mama pârâtă spre creștere și educare a minorei G. A. V., născută la data de 01.11.2002, obligarea reclamantului către mama pârâtă, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 114 lei lunar, începând cu data promovării cererii (06.09.2007) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
A mai menționat reclamantul că în prezent minora se află în întreținerea sa, pentru că pârâta suferă de o boală psihică, are un comportament necorespunzător, astfel încât este în imposibilitatea de a-i asigura minorei condiții de îngrijire și întreținere corespunzătoare, iar dorința minorei este de a locui împreună cu reclamantul.
Reclamantul a precizat că oferă condiții morale și materiale corespunzătoare pentru a asigura minorei o dezvoltare psihică și fizică armonioasă.
A mai învederat reclamantul că a formulat prezenta cererea pe calea ordonanței președințiale, întrucât minora trebuie transferată în cel mai scurt timp, de la școala din . instituție școlară din C..
La dosar s-au depus xerocopii de pe următoarele acte: sentința civilă nr. 2311/18.02.2008, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, certificatul de naștere al minorei, cartea de identitate a reclamantului.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 5 alin 2 din Legea 27 și art. 996 C.pr.civ, art. 400, 397, 483, 504, 525 Cod Civil.
La data de 06.10.2014, s-a depus la dosar de către reclamant o precizare de acțiune, prin care și-a menținut solicitările din cuprinsul acțiunii și a solicitat judecarea prezentei cauze pe calea dreptului comun.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 400, 504, 525 C.civil.
La termenul de judecată din data de 18.11.2015, s-a depus la dosar de către reclamant precizare de acțiune, prin care solicită modificarea măsurilor de stabilire a locuinței minorei G. A. V., născută la data de 1 noiembrie 2002, în sensul stabilirii locuinței minorei la tatăl reclamant precum și exercitarea autorității părintești asupra minorei în mod exclusiv de către acesta.
Pârâta, deși legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a solicita probe în apărare și nici nu a depus întâmpinare.
La termenul din 14.10.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 264 din Codul civil, art. 226 c.proc.civ. și art. 29 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată ), a fost audiată în Camera de Consiliu minora G. A. V., născută la data de 01.11.2002, care a învederat că are vârsta de 12 ani, este in clasa a 6-a, iar de 2 luni locuiește cu tatăl său, care a luat-o la el.
A mai precizat minora că tatăl îi face menajul, o ajută la lecții, o plimbă, se poartă frumos cu aceasta.
Totodată minora a mai declarat că mama sa o lovea des, o certa deseori, o bătea zilnic pentru motive minore, de exemplu pentru că stătea până seara afară, de asemenea mama pârâtă nu îi vorbea frumos minorei; în schimb, tatăl reclamant, nu a lovit-o niciodată, cu acesta iși face lecțiile și apoi se joacă pe afară.
Minora crede că mama sa nu o iubește, pentru că o ceartă mereu și o lovește.
A mai menționat minora că dorește să locuiască pe viitor la tată, acesta să exercite exclusiv autoritatea părintească asupra sa și nu mai vrea niciodată să mai comunice cu mama sa, pentru că se poartă foarte urât cu ea, tatăl fiind sigurul care întotdeauna a apărat-o.
În ședința publică de la 18.11.2014, la solicitarea reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 311 și urm. c.cproc.civ., instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, fiind audiat, la același termen de judecată martorul P. Ș. D., propus de reclamant, a cărui declarație a fost consemnată și depusă la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că prin sentința civilă nr. 2311/18.02.2008, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți și înregistrată in Registrul de Stare Civilă al Primăriei C., județul D., la nr. 366 din 12.05.2002, din culpa comună a soților, s-a dispus încredințarea către mama pârâtă spre creștere și educare a minorei G. A. V., născută la data de 01.11.2002, obligarea reclamantului către pârâtă, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 114 lei lunar, începând cu data promovării cererii(06.09.2007) și pană la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Prin prezenta cerere precizată, reclamantul a solicitat să se dispună modificarea măsurilor de stabilire a locuinței minorei G. A. V., născută la data de 1 noiembrie 2002, la tată, în sensul stabilirii locuinței la tatăl reclamant, invocându-se de către aceasta schimbarea împrejurărilor care au determinat instanța anterioară să încredințeze minorul mamei pârâte.
Conform rezultatelor anchetei psihosociale efectuate, din luna septembrie 2014, reclamantul, cu sprijinul autorităților, respectiv, poliție, Primăria comunei Murgași, DGASPC D., a luat minora din domiciliul mamei, datorită pericolului permanent la care aceasta era expusă, având in vedere problemele grave de sănătate ale mamei, care sunt un factor de risc pentru sănătatea fizică și psihică a minorei.
Martorul P. Ș. D., propus de reclamant și audiat la termenul de judecată din 18.11.2014, a declarat că este vecin cu reclamantul și știe că în luna februarie 2008, s-a pronunțat divorțul dintre părți, și s-a încredințat minora G. A. V., la mama pârâtă.
Personal martorul a constatat că după pronunțarea hotărârii, comportamentul pârâtei față de minoră s-a deteriorat, în sensul că o certa din ce în ce mai des, o lovea, nu avea răbdare cu ea, nu o ajuta la lecții și o gonea de lângă ea, toate acestea fără motiv, întrucât minora era cuminte.
În urmă cu un an, pârâta i-a dat minora tatălui reclamant, iar acesta o îngrijește foarte bine, se poartă frumos cu ea, o ajută la lecții, are răbdare.
A declarat martorul că personal a constatat că minora este foarte atașată de tatăl reclamant, martorul învederând că nu crede că minora mai ține la mama ei, care se poartă foarte rău cu ea.
Martorul consideră că s-au schimbat împrejurările avute in vedere de instanța de divorț, când a încredințat minora pârâtei, în sensul că reclamantul oferă în prezent, condiții superioare de creștere și educare minorei, din toate punctele de vedere.
Din cuprinsul referatului de anchetă socială întocmit în cauză, rezultă că tatăl reclamant are condiții materiale bune de întreținere și îngrijire a minorei, tatăl reclamant o susține financiar, se ocupă corespunzător de creșterea și îngrijirea sa, minora este foarte atașată de tatăl său, cât și de bunica paterni, minora nu dorește să mai locuiască împreună cu mama, având in vedere problemele grave de sănătate ale acesteia; minora și-a exprimat opțiunea de a locui împreună cu tatăl său, în prezenta căruia se simte in siguranță, este foarte atașată de tată, care îi acordă grija și afecțiunea părintească de care are nevoie și este are tot sprijinul tatălui său pentru a depăși starea de dezechilibru emoțional la care a fost supusă în ultimii ani.
Așadar, această stare de fapt a fost confirmată și de rezultatele anchetei sociale efectuată la domiciliul reclamantului, prin care s-au dovedit condițiile afective, locative și materiale bune pe care tatăl reclamant le oferă minorei, toate acestea fiind confirmate și de depoziția martorului audiat.
Conform prevederilor art. 403 din codul civil, „ În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului ”.
În conformitate cu prevederile art. 263 alin. 1 din codul civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului ”, iar în art. 496 alin. 1, 2, 3 și 4 din codul civil se menționează: „ Copilul minor locuiește la părinții săi.
Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord, locuința copilului.
În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile expres prevăzute de lege”.
Potrivit dispozițiilor art. 6 litera i din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, unul din principiile prin care se realizează respectarea și garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copiilor.
În vederea asigurării unei continuități în mediul familial și a unui climat familial stabil, instanța apreciază că se impune ca minora să fie crescută de către tatăl reclamant, care s-a ocupat foarte bine de creșterea și îngrijirea ei, așa cum rezultă din proba testimonială administrată în cauză și cuprinsul referatului de anchetă psihosocială, măsura venind în întâmpinarea principiilor stabilite în legislația privind protecția minorilor, iar despărțirea de tatăl său se constituie într-o gravă încălcare a drepturilor copilului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta, nu se mai poate ocupa personal de creșterea și îngrijirea minorei, deoarece aceasta suferă de o boală psihică, iar minora a declarat că vrea să locuiască cu tatăl său.
Astfel, după cum rezultă din probele administrate, de la data pronunțării sentinței civile nr. 2311/18.02.2008, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, minora a rămas în îngrijirea mamei pârâte până în luna septembrie 2014, dată de la care a reclamantul a luat minora din domiciliul pârâtei, datorită pericolului permanent la care minora era expusă, având în vedere problemele grave de sănătate ale mamei; de altfel pârâta a fost de acord ca minora să se mute la tatăl său.
De când minora se află la tatăl său se simte foarte bine, el îi oferă condiții bune de creștere și educare, sub toate aspectele, fapt confirmat și de rezultatele anchetei psihosociale și cu ocazia audierii sale de către instanță în Camera de Consiliu, cu acest prilej ea exprimându-și dorința de a locui pe viitor la tatăl său, astfel încât instanța, în temeiul prevederilor art. 396, art. 397, art. 400 alin. 1 și 2, art. 496 alin. 1 și 4, din codul civil, apreciază că este în interesul superior al minorei să locuiască în continuare alături de tatăl său, având în vedere faptul că părinții minorei nu mai locuiesc împreună, iar ea locuiește în prezent cu tatăl său, de care este puternic atașată, având mai multă nevoie de îngrijirea lui în ceea ce privește creșterea sa și formarea caracterului.
Schimbarea împrejurărilor ce au determinat luarea măsurii încredințării sale, impune fără nici o restricție reaprecierea tuturor condițiilor, în această materie – a modificării măsurilor de stabilire a locuinței minorilor – neoperând excepția autorității de lucru judecat, copilul urmând să beneficieze de orice schimbare care este în avantajul său.
Modificarea măsurilor de stabilire a locuinței minorilor de la un părinte la celălalt urmează a se dispune numai atunci când se constată că părintele în a cărui îngrijire se află nu le mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
În consecință, instanța consideră că interesul superior al copilului impune, în prezent, ca minora să rămână în locuința actuală a tatălui reclamant, el oferindu-i un climat de stabilitate afectivă, locativă și materială de care are nevoie pentru o bună creștere și dezvoltare, tatăl răspunzând cel mai bine cerințelor de siguranță, bunăstare, echilibru pentru o bună dezvoltare și educare a acestuia.
De asemenea instanța constată că, după cum rezultă din probele administrate, pârâta are grave probleme de sănătate, fiind în imposibilitatea de a se îngriji de minoră, problemele grave de sănătate ale pârâtei fiind un factor de risc pentru starea de sănătate fizică și psihică minorei, astfel încât instanța consideră că starea de sănătate a mamei pârâte, constituie un motiv întemeiat, în sensul prevederilor art. 398 alin. 1 din codul civil, ca autoritatea părintească asupra minorei G. A. V., născută la data de 1 noiembrie 2002, să fie exercitată numai de către tatăl reclamant, acesta fiind de altfel părintele cu care copilul locuiește în mod statornic( în sensul dispozițiilor art. 400 alin. 1 și 2 din codul civil); se apreciază deci că este în interesul superior al minorei să locuiască în continuare alături de tatăl său, de care este puternic atașată.
De altfel din probele administrate în cauză rezultă că pârâta în ultima perioadă a început să aibă un comportament tot mai agresiv verbal față de minoră, perpetuând starea conflictuală dintre ea și copil.
În conformitate cu dispozițiile art. 499 alin. 1 și 2 din codul civil, „ Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională ”.
Aceste dispoziții legale sunt completate cu prevederile art. 524 din codul civil, în care se menționează că „ Are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale” și cu art. 525 alin. 1 cod civil potrivit cu care „ Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri”.
Obligația de a contribui la cheltuielile privind întreținerea copilului minor reprezintă, așadar, aspectul patrimonial al îndatoririlor părintești legate de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia.
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel cum statuează dispozițiile art. 529 alin 1 din codul civil.
Având în vedere că din probele administrate în cauză, respectiv referatul de anchetă psihosocială și înscrisuri, rezultă că s-au modificat împrejurările care au determinat instanța care a pronunțat hotărârea de divorț, să stabilească locuința minorei la mama pârâtă, în sensul prevederilor art. 403 c.civil, instanța urmează ca în temeiul acestui text de lege să admită acțiunea precizată a reclamantului ca fiind întemeiată și să dispună modificarea măsurilor de stabilire a locuinței minorei G. A. V., născută la data de 1 noiembrie 2002( măsuri instituite prin sentința civilă nr. 2311/18 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 18._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare), în sensul stabilirii locuinței minorei la tatăl reclamant, exercitarea autorității părintești asupra minorei în mod exclusiv de către tatăl reclamant, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 499, art. 524, art. 525 alin. 1, art. 529, art. 530 alin. 2, art. 532, art. 533 alin. 1 din codul civil, pârâta să fie obligată către reclamant, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 189 lei lunar, începând cu data promovării acțiunii( 12.09.2014) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Faptul că pârâta nu are venituri nu o exonerează de obligația de a contribui la întreținerea minorei, obligația de întreținere fiind prevăzută de lege.
Se prezumă existența unor venituri din muncă ale pârâtei, deoarece altfel nu s-ar explica cum acesta își asigură ea însuși existența. Prin noțiunea de mijloace la care se referă Codul Civil( în art. 527) se înțeleg atât mijloacele materiale, cât și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere salariul de bază minim pe țară garantat în plată, prevăzut de dispozițiile art. 1, alin. 1 din HG nr. 871/14.11.2013, pentru stabilirea salariului minim brut pe țară, garantat în plată, potrivit practicii judecătorești precum și criteriile oferite de prevederile art. 529 alin. 2 din codul civil.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată, formulată de reclamantul G. M., domiciliat în C., ., .. 1, apt. 3, județul D., împotriva pârâtei P. C. P., cu domiciliul în ., .. 56, județul D..
Dispune modificarea măsurilor de stabilire a locuinței minorei G. A. V., născută la data de 1 noiembrie 2002( măsuri instituite prin sentința civilă nr. 2311/18 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 18._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare), în sensul stabilirii locuinței minorei la tatăl reclamant, exercitarea autorității părintești asupra minorei în mod exclusiv de către tatăl reclamant precum și obligarea pârâtei către reclamant, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 189 lei lunar, începând cu data promovării cererii ( 12.09.2014 ) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 noiembrie 2014.
PreședinteGrefier
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Teh./L.N.-4 ex.
27.01.2015
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 14/2014.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 6956/2014.... → |
|---|
