Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 39199/215/2013
Dosar nr. 39._ - Partaj bunuri comune –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 14.569
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25 NOIEMBRIE 2014
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER: L. N. N.
Pe rol, judecarea cauzei civile, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul M. C. R., împotriva pârâtei D. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat T. G. pentru reclamant precum și avocat B. A. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a depus la dosar de către apărătorul reclamantului o precizare de acțiune referitoare la sumele exacte de bani solicitate la partaj, s-a învederat de către părți că nu solicită probe suplimentare, s-a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare, după care, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat T. G. pentru reclamantă, având cuvântul a solicitat instanței respingerea excepției autorității de lucru judecat, admiterea acțiunii, constatarea pasivului comunitar compus din suma de 48.323,73 euro, reprezentând contract de credit cu BRD Groupe Societe General SA, cu mențiunea că sumele de bani solicitate a fi reținute la partaj vizează perioada de după pronunțarea încheierii de admitere în principiu din data de 9.12.2010 în dosarul de partaj nr. 24._ al Judecătoriei C.; s-a mai menționat că totalul ratelor achitate exclusiv de reclamant după pronunțarea IAP în acel dosar anterior și până în prezent, respectiv în perioada 17.11.2010 – 24.11.2014 este de 14.150 euro; s-a mai solicitat ieșirea din indiviziune în cote de câte 1/2 pentru fiecare parte, cu privire la acest pasiv, să se constate că până în prezent reclamantul a achitat exclusiv suma de 14.150 euro precum și dreptul de creanță al reclamantului constând în jumătate din această sumă, cu cheltuieli de judecată.
Avocat B. A. pentru pârâtă, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea excepției autorității de lucru judecat pentru perioada 17.11.2010 – 23.02.2013, iar în ceea ce privește fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece nu există pasiv comunitar, atâta timp cât titularul contractului de credit ipotecar este doar reclamantul; într-o variantă subsidiară s-a solicitat admiterea în parte a acțiunii și împărțirea bunurilor comune în cote de 64% pentru reclamant și 36% pentru pârâtă, menținându-se cotele de participare a coproprietarilor codevălmași și a masei partajabile, stabilite prin hotărârea judecătorească anterioară, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2013, sub nr. 39._, pe rolul Judecătoriei C., reclamantul M. C. R., a chemat în judecată pe pârâta D. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea pasivului comunitar în cote egale pentru fiecare dintre cei doi foști soți, conform contractului de credit ipotecar nr._/16.11.2007, pasiv format din suma de 44.190 euro ce urmează a fi achitat către . GENERALE SA, conform graficului atașat și din suma de 18.942 euro, achitată exclusiv de către reclamant până în prezent, conform chitanțelor anexate, în total 63.132 euro, motiv pentru care s-a solicitat constatarea dreptului de creanță al reclamantului împotriva pârâtei, constând în cota de 1/2 din cuantumul sumelor ce alcătuiesc pasivul comunitar.
În motivarea acțiunii s-a arătat că părțile au fost căsătorite, iar în această perioadă ele au contractat un credit ipotecar înregistrat cu nr._/16.11.2007, în cuantum de 50.000 euro, în vederea achiziționării imobilului apartament ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2008, soluționat definitiv și irevocabil prin atribuirea imobilului apartament în lotul reclamantului și obligarea la plata sultei în favoarea pârâtei.
S-a mai menționat că în dosarul de partaj anterior menționat s-a partajat doar activul masei comunitare, din pasivul acesteia reținându-se doar suma de 459,09 euro, reprezentând cuantumul unui număr de 9 rate bancare achitate de părți în timpul căsătoriei, fără ca instanța să nominalizeze restul pasivului comunitar în cuantum de 49.541 euro( 50.000 euro-459,09 euro), respectiv a dobânzilor și comisioanelor aferente creditului contractat.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 9.12.2010 și prin sentința civilă nr. 12.029/7.07.2011 s-a constatat că reclamantul a achitat în mod exclusiv avansul de 20.000 euro pentru achiziționarea imobilului-apartament supus partajării, restul sumei provenind din contractul de credit ipotecar nr._/16.11.2007 încheiat cu BRD în cote egale pentru fiecare dintre părți.
Reclamantul a mai învederat că, având în vedere că întreaga sumă contractată a fost folosită pentru achiziționarea imobilului-apartament ce a făcut obiectul dosarului de partaj bunuri comune, se impune ca și pasivul comunitar să fie partajat în cote egale pentru fiecare dintre părți.
S-a mai precizat de asemenea că se impune constatarea dreptului de creanță al reclamantului împotriva pârâtei, constând în cota de 1/2 din cuantumul sumelor ce alcătuiesc pasivul comunitar, solicitându-se astfel lichidarea stării de indiviziune cu pârâta.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 669-686 din codul civil.
La dosar s-au depus xerocopii de pe următoarele înscrisuri: certificat de informare cu privire la avantajele medierii nr. 14/8.10.2013 emis de către Biroul de Mediator D. F. C., proces verbal privind prezența părților la ședința de mediere încheiat la data de 22.10.2013, respectiv 7.11.2013, adeverința nr. 108/18.11.2013 emisă de Ministerul Afacerilor Interne – Unitatea Militară nr. 0654 C., privind veniturile salariale ale reclamantului, carte de identitate a reclamantului, certificat de căsătorie nr. 1234/28.08.2010 înregistrat la SPCEP C., dintre reclamant și S. D. G., certificat de naștere al fiicei reclamantului, M. A. E., născută la data de 13 septembrie 2012, sentința civilă nr. 3239/28 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 32._, proces verbal încheiat la data de 19.11.2013 în cadrul dosarului de executare nr. 611/2013 al B. I. D. T.( fila 35 din dosar), doveditor al achitării integrale a sultei de către reclamant pârâtei, în cuantum de 60.435,47 lei, sultă stabilită prin hotărârea de partaj dintre părți, ordine de plată bancare, facturi fiscale, împuternicire avocațială, dispoziția de achitare a taxei de timbru.
La data de 10 aprilie 2014 pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii de partajare a pasivului comunitar.
Pe cale de excepție pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, conform art,. 430 c.proc.civ., având în vedere că prin decizia nr. 24/2013 dată de Tribunalul D. și rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 8281/2013 a Curții de Appel C., au fost menținute dispozițiile privitoare la cotele de participare a coproprietarilor codevălmași și a masei partajabile – activ și pasiv.
Instanța de recurs a stabilit că reclamantul nu a solicitat în timpul judecării fondului partajarea datoriei comune de 50.000 euro, lucru care ar fi presupus ca instanța de fond să stabilească mai întâi ca și pasiv această sumă de bani.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a solicitat de către pârâtă respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și nefondată, avându-se în vedere următoarele: Reclamantul a solicitat împărțirea unei sume de 63.132 euro, reprezentând diferența de bani ce urma să fie plătită pentru apartamentul cumpărat în timpul căsătoriei și care în urma partajului i-a revenit în proprietate exclusivă reclamantului.
În cazul în care instanța constată că s-a menținut starea de indiviziune a celor doi soți față de apartamentul cumpărat împreună, iar reclamantul dovedește că a despăgubit-o pe pârâtă și pentru cota parte din imobil( în afară de cota parte din avansul de 356 euro și din cuantumul celor 9 rate plătite împreună în timpul căsătoriei), aceasta poate fi obligată cel mult până la cuantumul acestei despăgubiri, având în vedere că beneficiarul acestui imobil este reclamantul, care se bucură de toate avantajele proprietății.
Pârâta a mai învederat că toate aceste sume – comisioane, etc. – trebuiau avute în vedere de reclamant la data la care a dorit apartamentul în lotul său, părțile având și posibilitatea de a vinde apartamentul, cu acordul băncii, pentru a pune capăt unei stări de indiviziune oneroase, bunurile împărțite devenind astfel proprii.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 357, 358, 672 c.civil, art. 979 și urm. c.proc.civ.
La data de 30 aprilie 2014 reclamantul a depus la dosar un răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea excepției autorității de lucru judecat, ca fiind neîntemeiată, deoarece instanța nu s-a pronunțat anterior prin hotărârea de partaj, cu privire la pasivul comunității de bunuri, compus din suma de 44.190 euro, ce urmează a fi achitată către . GENERALE SA, conform graficului atașat și din suma de 18.942 euro achitată exclusiv de către reclamant până în prezent, conform chitanțelor anexate, în total 63.132 euro.
Astfel nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la tripla identitate, obiect, cauză, părți, pentru a opera excepția autorității de lucru judecat.
A mai precizat reclamantul că, în ceea ce privește apărarea pârâtei cu privire la împărțirea în alte cote a pasivului comunitar, trebuie avut în vedere că prima instanță a stabilit o cotă mai mare în favoarea reclamantului numai pentru că avansul achitat pentru imobilul-apartament achiziționat în timpul căsătoriei cu pârâta a provenit din partea părinților reclamantului; prețul imobilului a fost compus din avansul achitat cu banii proveniți de la părinții acestuia și suma de bani provenită din creditul contractat, iar prima instanță a scăzut din prețul apartamentului avansul achitat, a împărțit în cote de 50% pentru reclamant contribuția la cumpărarea imobilului precum și 50% pentru pârâtă; astfel nu se poate reține că reclamantul a beneficiat de o cotă mai mare decât pârâta, motiv pentru care s-a cerut partajarea pasivului în cote egale.
În continuarea cererii sale reclamantul a mai învederat că pârâta a încasat sulta reprezentând partea ce îi revenea din imobilul apartament, pentru cumpărarea căruia s-a contractat creditul ce formează pasivul comunitar. Așadar, susținerea pârâtei echivalează cu obligarea reclamantului la plata de două ori a imobilului apartament: pe de o parte achitarea sultei, pe de altă parte plata creditului pentru imobilul apartament ce a fost supus partajării.
Ca orice universalitate, și cea post-matrimonială se compune din activ și din pasiv patrimonial. Cât privește datoriile comune, în raporturile dintre foștii soți, acestea nu se divid de plin drept, astfel că vor fi incluse în masa partajabilă.
La solicitarea reclamantului, în ședința publică de la 17.06.2014, instanța a încuviințat în scop probatoriu, pentru dovedirea cererii, administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale precum și proba cu interogatoriul reciproc al părților, fiind audiati la termenul din data 23 septembrie 2014, martorii B. E. L. și Ț. C., ale căror declarații a fost consemnate si depuse la dosar, instanța procedând de asemenea la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei luat de către reclamant, interogatoriu consemnat și atașat la dosar.
La acest termen reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a învederat instanței faptul că pasivul comunitar este compus din suma de 48.323,73 euro, în sensul că 50.000 euro reprezintă creditul total, 459,09 euro – echivalentul a 9 rate achitate în timpul căsătoriei până la despărțirea în fapt, iar suma de 1.217,18 euro reprezintă dreptul de creanță stabilit în favoarea reclamantului, aferent ratelor achitate în perioada 16.09.2008 – 16.11.2010.
S-a mai precizat de reclamant că suma de bani solicitată și achitată exclusiv de reclamant după pronunțarea IAP-ului în dosarul nr. 24._ al Judecătoriei C. și până la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj, respectiv 17.11.2010 – 22.02.2013 este de: 5 rate a câte 300 euro = 1.500 euro; 9 rate a câte 310 euro = 2.790 euro și 13 rate a câte 300 euro = 3.900 euro, în total 8.190 euro.
A mai menționat reclamantul că suma de bani solicitată și achitată exclusiv de acesta de la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj și până în prezent, respectiv 23.02.2013 – 25.11.2014, este de: 4 rate a câte 300 euro = 1.200 euro și 17 rate a câte 280 euro = 4.760 euro, în total 5.960 euro.
Totalul ratelor achitate exclusiv de reclamant după pronunțarea IAP în acel dosar anterior și până în prezent, respectiv în perioada 17.11.2010 – 24.11.2014 este de 14.150 euro.
S-a mai precizat de reclamant că toate aceste sume nu au fost reținute de către prima instanță de judecată prin IAP-ul pronunțat în dosarul nr. 24._ al Judecătoriei C. la data de 9.12.2010 și nici de către instanțele de control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că reclamantul și pârâta s-au căsătorit la data de 18 septembrie 2004, iar ulterior s-a dispus desfacerea acestei căsătorii, reluarea de către reclamanta-pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de D., încredințarea minorului M. A. E., născut la data de 27 mai 2007, spre creștere și educare, reclamantei-pârâte precum și obligarea pârâtului către reclamantă, în favoarea minorului, la plata unei pensii de întreținere lunare, în urma pronunțării sentinței civile nr. 16.807/10 noiembrie 2008 dată de Judecătoria C., rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin sentința civilă nr. 12.029/7.07.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 24._ *, rămasă definitivă și irevocabilă în urma schimbării în parte a sentinței, prin decizia civilă nr. 24/22.02.2013 a Tribunalului D. – Secția pentru Minori și Familie și prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 8281/17.09.2013 a Curții de Apel C. – Secția I Civilă, s-a dispus partajarea bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei, bunuri ce au fost reținute, în urma probelor administrate, prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 9 decembrie 2010, acestea fiind: imobilul-apartament situat în C., cartier Craiovița Nouă, ., . 1, apt. 9, județul D., compus din 4 camere și dependințe, din care suma de 20.000 euro reprezintă contribuția proprie a pârâtului-reclamant la achitarea unei părți din avansul prețului imobilului-apartament ; un pasiv comunitar compus din diferența de 356 euro din avansul prețului imobilului și suma de 459,09 euro reprezentând cuantumul unui număr de 9 rate bancare achitată în timpul căsătoriei de către reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant, până la despărțirea în fapt, la contractul de credit BRD nr._/16.11.2007( pentru perioada 16.12.2007 – august 2008) ; un drept de creanță de 1217,18 euro pentru pârâtul-reclamant, reprezentând ratele achitate de acesta la contractul de credit BRD după despărțirea în fapt și după desfacerea căsătoriei prin hotărâre irevocabilă, până la ieșirea din starea de codevălmășie( pentru perioada 16.09.2008 – 16.11.2010) ; un autoturism marca Dacia L., din care suma de 22.779 lei RON reprezintă contribuția proprie a pârâtului-reclamant la achitarea unei părți din prețul autoturismului achiziționat prin credit bancar; un pasiv comunitar de 2.221 lei RON, reprezentând diferența de preț a autoturismului achitată de reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant în timpul căsătoriei. Totodată, s-au reținut mai multe bunuri mobile cumpărate de foștii soți în apartamentul în litigiu.
Prin hotărârea sus menționată s-a stabilit ca imobilul apartament în litigiu să fie atribuit în lotul fizic al reclamantului M. C., care i-a achitat ulterior sultă pârâtei suma de 57.217 și suma de 1213,83 lei( această ultimă sumă reprezentând parte din contribuția comună a foștilor soți la achitarea unei părți din prețul imobilului până la data despărțirii în fapt a acestora).
Prin contractul de credit nr._/16.11.2007, reclamantul M. C. R., căsătorit fiind cu M. S., a împrumutat de la BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE SA, suma de 50.000 euro, pe o perioadă de 360 luni, începând cu data de 16.11.2007 și până la data de 16.11.2037, creditul având o dobândă fixă în primul an de creditare – 6 %, după care se aplică dobânda indexabilă, stabilită pe baza indicelui monetar EURIBOR la 3 luni + 2,75 pb, marjă fixă, fiind stabilite și procentele comisioanelor percepute de bancă pentru acest credit.
În cuprinsul acestui contract s-a menționat la pct. 2 că acest credit imobiliar se acordă numai pentru achiziționarea imobilului cu destinația de locuință situat în C., cartier Craiovița Nouă, Aleea Ghețișoarei, ., apt. 9, județul D., compus din apartament cu 4 camere și dependințe, împreună cu dreptul de coproprietate în indiviziune forțată și perpetuă asupra părților din imobil care prin natura sau destinația lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor din blocul de locuințe, cu o suprafață desfășurată totală de 74,14 mp, cu următoarele vecinătăți: la Nord – . Est – . Sud – proprietatea familiei N., la Vest – .> În același contract s-a mai stipulat faptul că imobilul este înscris în Cartea Funciară nr._ din data de 13.11.2007 emis de OCPI Biroul de cadastru și publicitate imobiliară C. și este proprietatea lui M. C. R. și a lui M. S., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 3259/16.11.2007 la BNP D. T. și A. T..
Conform contractului de vânzare-cumpărare sus menționat( depus la fila 79 din dosar), rezultă că prețul apartamentului în litigiu a fost de 70.356 euro, din care suma de 20.356 euro a fost achitată la data autentificării actului, iar diferența de 50.000 euro a fost plătită prin virament bancar de la BRD GSG SA – Sucursala C..
În ceea ce privește declarațiile martorilor audiați, instanța constată următoarele:
Martora B. E. L., propusă de reclamant și audiată la termenul din 23.09.2014, audiată fiind, în calitate de vară cu reclamantul, a declarat că cei doi foști soți au contractat în timpul căsătoriei, un credit bancar la BRD și după data despărțirii în fapt, respectiv luna august 2008, reclamantul i-a spus martorei că numai el a achitat ratele bancare; martora nu crede că reclamantul a reușit să termine de achitat dobânda la credit.
Martora a mai precizat că este convinsă că pârâta nu a contribuit la plata vreunei rate, a acestui credit, deoarece părțile nu au mai păstrat legătura între ele; reclamantul a achitat către pârâtă sulta din procesul anterior.
Martorul Ț. C. propus de reclamant și audiat în ședința publică de la 23.09.2014, în calitate de văr cu reclamantul, știe de la acesta că cei doi foști soți au contractat în timpul căsătoriei un credit bancar în cuantum de 50.000 euro la BRD și după data despărțirii în fapt, respectiv luna august 2008, reclamantul i-a spus martorului că numai el a pătit ratele bancare.
Martorul a precizat că este imposibil ca pârâta să fi plătit vreo rată bancară, deoarece nici înainte de despărțirea în fapt ea nu plătea ratele.
După data despărțirii în fapt a părților reclamantul a achitat circa 20.000 euro la bancă, el nu a terminat de achitat creditul; de asemenea reclamantul a achitat către pârâtă sulta înncuantum de circa 600 milioane lei, din procesul anterior.
Mai cunoaște martorul că în apartamentul părților locuiește reclamantul, părinții lui, actuala soție a reclamantului și copilul acestuia.
A mai declarat martorul că după despărțirea în fapt, reclamantul i-a cerut pârâtei să achite o parte din rate, însă aceasta a refuzat.
Martorul a considerat că fiecare dintre părți ar fi trebuit să achite în mod egal ratele la creditul contractat în timpul căsătoriei.
Potrivit dispozițiilor art. 351 din codul civil „ Soții răspund cu bunurile comune pentru:
a) obligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune;
b) obligațiile pe care le-au contractat împreună:
c) obligațiile asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin însușirea, de către unul din soți, a bunurilor aparținând unui terț, în măsura în care prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soților ”.
Datoriile comune sunt imperativ determinate de lege, iar toate celelalte datorii sunt personale fiecăruia dintre soți. Legea prezumă că datoriile soților sunt personale câtă vreme nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune.
Orice bun dobândit în timpul căsătoriei, devine comun, chiar dacă o parte din rate au fost achitate după despărțirea în fapt.
Obligațiile contractate de soți împreună reprezintă o datorie comună, conform art. 351 lit. b și c din codul civil, iar fiecare dintre foștii soți trebuie să contribuie la plata datoriilor comune în proporție cu partea din comunitate ce i se cuvine.
Lichidarea definitivă a contribuției soților la plata datoriilor comune se face numai cu ocazia împărțirii bunurilor comune, iar până la data despărțirii în fapt a părților, se prezumă că fiecare a contribuit în mod egal la plata datoriilor comune.
În cuprinsul dispozițiilor art. 357 din codul civil se prevede că în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota - parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
Se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 364 alin. 2, în care se prevede că soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor.
Plata ratelor la creditele contractate în timpul căsătoriei reprezintă plata unor datorii comune, iar ratele plătite numai de unul din soți după despărțirea în fapt și după divorț, reprezintă un drept de creanță .
În speța de față se constată că apartamentul bun comun al părților, situat în C., cartier Craiovița Nouă, ., apt. 9, județul D., compus din apartament cu 4 camere și dependințe, a fost atribuit prin hotărârea de partaj (sentința civilă nr. 12.029/7.07.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 24._ *, rămasă definitivă și irevocabilă în urma schimbării în parte a sentinței, prin decizia civilă nr. 24/22.02.2013 a Tribunalului D. – Secția pentru Minori și Familie și prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 8281/17.09.2013 a Curții de Apel C. – Secția I Civilă), în lotul fizic al reclamantului M. C. R., acesta achitând sulta corespunzătoare către pârâta D. S..
Prin hotărârea de partaj sus menționată s-a constatat un drept de creanță de 1217,18 euro pentru pârâtul-reclamant, reprezentând ratele achitate de acesta la contractul de credit nr._/16.11.2007 încheiat cu BRD– GROUPE SOCIETE GENERALE SA, după despărțirea în fapt și după desfacerea căsătoriei prin hotărâre irevocabilă, până la ieșirea din starea de codevălmășie( pentru perioada 16.09.2008 – 16.11.2010).
Suma totală a creditului a fost de 50.000 euro, iar prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat partajarea sumei de 14.150 euro, reprezentând suma de 8.190 euro - totalul ratelor achitate exclusiv de reclamant după pronunțarea IAP-ului în dosarul nr. 24._ al Judecătoriei C. și până la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj( sume aferente perioadei 17.11.2010 – 22.02.2013) și 5.960 euro reprezentând totalul sumelor de bani plătite ca rate de la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj și până în prezent, respectiv 23.02.2013 – 25.11.2014.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța urmează a o admite ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 430 alin. 1-4 c.proc.civ." Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.
Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie".
Dispozițiile art. 431 c.proc.civ. prevăd că " Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".
Puterea de lucru judecat – „res iudicata pro veritate habetur”, este reglementată în art. 429 – 435 c.proc.civ., ca o prezumție legală absolută irefragabilă și ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.
Așadar, pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate: de părți, de obiect și de cauză, caracterele acesteia fiind exclusivitatea( un nou proces între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză nu mai este posibil), incontestabilitatea( hotărârea irevocabilă nu mai poate fi atacată pe calea recursului), executorialitatea( hotărârea definitivă sau, după caz, irevocabilă, dacă este susceptibilă de executare silită, poate fi pusă în executare) și obligativitatea( părțile trebuie să se supună efectelor lucrului judecat, iar partea în favoarea căreia acționează nu poate renunța la dreptul de a o invoca).
Cât privește primul element – părțile, se are în vedere nu prezența lor fizică la proces, ci prezența juridică, adică participarea la proces în nume propriu sau în calitate de reprezentant.
Există posibilitatea ca în al doilea proces, oricare dintre părți să invoce drepturi proprii, ce nu au format obiectul primei judecăți, astfel încât nu mai există tripla identitate de elemente; însă există identitate de părți chiar dacă într-un proces o parte a figurat ca reclamantă și cealaltă ca pârâtă, iar în al doilea proces aceste calități sunt inversate.
În sfera noțiunii de obiect al cererii de chemare în judecată se include nu numai obiectul material, ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material, identitatea de obiect putând fi totală sau parțială.
Cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de instituția sau categoria juridică, ori de principiul de drept substanțial, pe care reclamantul își întemeiază pretenția sa, iar cum soluția se pronunță într-un caz determinat, interesează nu numai regula de drept, ci și împrejurările de fapt datorită cărora regula respectivă se aplică în acea speță.
Pentru a exista putere de lucru judecat, nu este necesar ca obiectul să fie formulat identic în ambele acțiuni, esențial fiind ca să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul ca drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărârea ulterioară; ceea ce trebuie să se verifice este dacă prin noua acțiune reclamantul nu urmărește același scop ca în primul proces.
Așadar, pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni și, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentală un drept invocat de o parte, soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o nouă acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
În prezenta speță instanța constată că prin sentința civilă nr. 12.029/7.07.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 24._ *, rămasă definitivă și irevocabilă în urma schimbării în parte a sentinței, prin decizia civilă nr. 24/22.02.2013 a Tribunalului D. – Secția pentru Minori și Familie și prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 8281/17.09.2013 a Curții de Apel C. – Secția I Civilă, având ca obiect partaj bunuri comune, s-a constatat un drept de creanță de 1217,18 euro pentru pârâtul-reclamant, reprezentând ratele achitate de acesta la contractul de credit nr._/16.11.2007 încheiat cu BRD– GROUPE SOCIETE GENERALE SA, după despărțirea în fapt și după desfacerea căsătoriei prin hotărâre irevocabilă, până la ieșirea din starea de codevălmășie.
Prin acțiunea actuală, reclamantul a solicitat partajarea pasivului comunitar constând în ratele bancare achitate după pronunțarea IAP-ului în dosarul nr. 24._ al Judecătoriei C. și până la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj( sume aferente perioadei 17.11.2010 – 22.02.2013), rate care au fost deja partajate prin hotărârea judecătorească sus menționată.
Așadar, instanța constată că există identitate de părți, obiect și cauză între prezenta acțiune și cea care a făcut obiectul dosarului nr. 24._ al Judecătoriei C., atâta timp cât același pasiv comunitar a fost deja partajat; deci există riscul pronunțării a două soluții contradictorii, în sensul prevederilor legale anterior enumerate, atâta timp cât prin prezenta cerere se solicită partajarea acelorași sume de bani reprezentând pasiv comunitar, pentru aceeași perioadă.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că în cauză operează autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește judecarea celor două cereri, motiv pentru care urmează a se admite excepția invocată de pârâtă ca fiind întemeiată și a se respinge în consecință cererea de partajare a pasivului comunitar dobândit pe perioada 9.12.2010, când s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu și până la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj( sume aferente perioadei 17.11.2010 – 22.02.2013).
Referitor la cererea reclamantului de partajare a diferenței ratelor bancare achitate pe perioada 23.02.2013 – data rămânerii definitive a hotărârii anterioare de partaj – 25.11.2014, sume în cuantum de 5.960 euro, instanța urmează a respinge și această cerere ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 12.029/7.07.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 24._ *, rămasă definitivă și irevocabilă în urma schimbării în parte a sentinței, prin decizia civilă nr. 24/22.02.2013 a Tribunalului D. – Secția pentru Minori și Familie și prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 8281/17.09.2013 a Curții de Apel C. – Secția I Civilă, având ca obiect partaj bunuri comune, s-a stabilit ca imobilul apartament în litigiu, situat în C., cartier Craiovița Nouă, Aleea Ghețișoarei, ., apt. 9, județul D., compus din apartament cu 4 camere și dependințe, să fie atribuit în lotul fizic al reclamantului M. C., care i-a achitat ulterior sultă pârâtei suma de 57.217 și suma de 1213,83 lei( această ultimă sumă reprezentând parte din contribuția comună a foștilor soți la achitarea unei părți din prețul imobilului până la data despărțirii în fapt a acestora).
Instanța apreciază că, în urma partajului realizat în baza art. 357 Noul Cod Civil, soțul care a primit bunul va fi responsabil și pentru achitarea ratelor aferente creditului ipotecar, avându-se în vedere faptul că până la finalizarea partajului( prin hotărârea judecătorească anterior menționată), comunitatea subzistă atât în privința bunurilor, cât și în privința obligațiilor.
Din punctul de vedere al regulilor ce guvernează materia partajului, în situația în care imobilul a fost atribuit unuia dintre soți, fie ca urmare a partajului voluntar, fie de către instanța de judecată ca urmare a partajului judiciar, acel bun a devenit bun propriu al soțului respectiv, acesta având toate drepturile și obligațiile legate de acesta, inclusiv datoria față de banca finanțatoare, situație în care, soțul care nu a primit bunul are dreptul la o compensație pentru partea din credit achitată în timpul căsătoriei, ținând cont de cota ce i se cuvine.
Mai trebuie precizat ca potrivit art. 357 alin. (2) noul cod civil, datoriile sunt comune numai în regimul matrimonial al comunității legale, rezultând că regularizarea datoriilor are loc doar la lichidarea comunității, situație care a fost deja tranșată prin sentința civilă sus menționată, motiv pentru care urmează a se respinge prezenta cerere de partajare a pasivului comunitar constând în ratele achitate de reclamant de la data rămânerii definitive a anterioarei hotărâri de partaj și până în prezent, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta D. S..
Respinge acțiunea civilă precizată, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul M. C. R., cu domiciliul ales la sediul SCA T. și ASOCIAȚII, cu sediul în C., .. 7, ., apt. 1, județul D., împotriva pârâtei D. S., domiciliată în C., ., .. 1, apt. 1, județul D..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Teh. L.N./4 ex.
05.01.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Alocatie copii. Sentința nr. 9500/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
