Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 12950/2015
Dosar nr._ - ordonanță președințială -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 27.10.2015
Complet pentru minori și familie constituit din:
Președinte – A. M. V. - Judecător
Grefier – L. A. C.
Pe rol, soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul G. V.-L.-Leornard, împotriva pârâtei G. A.-L. și a cererii reconvenționale formulate de pârâtă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns părțile, asistate de av. N. B. și av. O. B., precum și martorii T. L. și G. R..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, s-a luat un interogatoriu părților, la solicitarea acestora, s-a procedat la audierea, sub prestare de jurământ, a martorilor prezenți, s-a depus la dosar de reclamant, prin apărător, copie sentința civilă nr._/2015 a Judecătoriei C., iar, de pârâtă certificat O.R.C., certificat de înregistrare firmă și planșe foto, după care, constatând cauza în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul la dezbateri asupra cererilor deduse judecății.
Av. N. B., pentru reclamant a solicitat respingerea cererii reconvenționale, dat fiind faptul că, în cauză, nu este îndeplinită condiția urgenței, fără cheltuieli de judecată.
Av. O. B., pentru pârâtă, a solicitat a se lua act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii principale, pe cererea reconvențională urmând a se pronunța soluția admiterii ei, cu consecința stabilirii locuinței minorei în cauză la mamă, exercitării în comun a autorității părintești asupra acesteia, fără cheltuieli de judecată. În subsidiar, în situația în care se va respinge cererea de stabilire locuință, s-a solicitat a i se încuviința pârâtei legăturile personale cu minorul în modalitatea arătată în cerere.
INSTANȚA
Asupra cererilor de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. _, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâcea, reclamantul G. V.-L.-Leornard a chemat în judecată pe pârâta G. A.-L. solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să dispună obligarea pârâtei să-l aducă pe minorul părților G. M.-A., născut la data de 17.02.2012 în domiciliul acestuia.
În motivare, reclamantul a arătat că minorul este rezultat din căsătoria părților având locuința la domiciliul părinților săi, în dimineața zilei de 07.05.2015 fiind luat de pârâtă și dus la o adresă necunoscută, fără acordul său și deși a făcut demersuri la organele judiciare pentru a afla locuința pârâtei, acestea au rămas fără rezultat, prin fapta sa pârâta punând în pericol viața, sănătatea și dezvoltarea minorului, care este obișnuit cu fosta locuință, fiind atașat de tată și bunicii paterni, în ultima perioadă, pârâta manifestând unele tulburări psihice ce pot afecta evoluția firească a minorului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 483, 484, 486, 488, 496-497 C.civ.
La dosar, reclamantul a depus următoarele înscrisuri, în copie: certificat de naștere minor, plângere dispariție, plângere penală, sesizare către Instituția Protecției Copilului V.,.
La data de 09.06.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu V. în soluționarea cauzei, dat fiind faptul că pe rolul Judecătoriei C. se află înregistrată cererea de divorț dintre părți, în cadrul căreia s-au formulat și cererii accesorii cu privire la minor, pe cale reconvențională, solicitând stabilirea locuinței minorului la mamă, exercitarea autorității părintești asupra acestuia de ambii părinți, provizoriu, până la soluționarea dosarului de divorț dintre părți.
În motivare, pârâta a arătat că minorul este atașat de mamă, reclamantul nedându-i o educație corespunzătoare, învățându-l un limbaj greu de reprodus pentru un minor, acesta nesocializând nici cu ceilalți copii de vârsta lui, nici cu adulții, întrucât, jignește la orice frază spusă, tatăl și bunicii paterni neîncercând să-l tempereze, ci, dimpotrivă, încurajându-i comportamentul, pârâtul având chiar obiceiul să-l pună la volanul mașinii în mers, copilul neavând reprezentarea pericolului în care se află.
S-a mai arătat de pârâtă că minorul a asistat în luna mai, înainte de a pleca din domiciliul comun, la ultimul act de violență exercitat de reclamant asupra sa, acesta amenințând-o cu cuțitul și spunându-i că o va omorî în situația în care va încerca să-l părăsească și să ia copilul, de atunci, minorul întrebând-o frecvent "de ce a vrut tati să te taie cu cuțitul ?", după acest episod, minorul fiind dus la psiholog care i-a spus că acesta are probleme de comportament datorită influenței nefaste a pârâtului și a familiei acestuia.
Susține pârâta că de când a plecat din domiciliul comun a fost urmărită de reclamant, în seara zilei de 06.06.2015 apărând în fața sa și luându-l pe copil pe care l-a dus în Râmnicu V., minorul fiind practic manipulat de reclamant în dorința acestuia de a o determina să se întoarcă în domiciliul comun, lucru cu care nu este de acord, pârâtul fiind un real pericol pentru minor și un exemplu negativ.
Pârâta a depus la dosar, în copie: certificat medico-legal, declarație extrajudiciară, extras din sistemul informațional ecris.
Prin sentința civilă nr. 4642/2015 Judecătoria Râmnicu V. a admis excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei, declinând competența în favoarea Judecătoriei C. și reținând că în procesele privitoare la persoane competența teritorială este exclusivă conform art. 107 C.p.c., domiciliul minorului fiind la mamă la momentul sesizării instanței, aceasta locuind în C., motiv pentru care, văzând și disp. art. 114 C.p.c. s-a reținut că instanța competentă este Judecătoria C..
Pe rolul Judecătoriei C. cauza a fost înregistrată la data de 04.08.2015.
În ședința publică din 08.09.2015, reclamantul prezent în instanță a învederat că renunță la judecata cererii sale, fiindu-i luată o declarație scrisă în acest sens, atașată la dosar.
În suplimentarea probatoriilor, pe cererea reconvențională, instanța a încuviințat, la cererea părților, proba testimonială cu câte doi martori de fiecare, în cauză, fiind audiați D. N. și Naghibaur L., pentru pârâtă, iar pentru reclamant, T. L. și G. R..
La solicitarea părților, instanța a luat acestora interogatorii.
S-au mai depus la dosar de pârâtă, contract de comodat, certificat O.R.C., certificat de înregistrare firmă și planșe foto, iar, de reclamant, copie sentința civilă nr._/2015 a Judecătoriei C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Minorul G. M.-A. s-a născut la data de 17.02.2012, din căsătoria părților, pe rolul Judecătoriei C. fiind înregistrat dosarul de divorț privind părțile din prezenta cauză cu nr._/215/2015, în cadrul căruia s-a solicitat și stabilirea locuinței minorului și exercitarea autorității părintești asupra acestuia, potrivit extrasului din sistemul informațional ecris depus la dosar de pârâtă.
Potrivit disp. art. 919 C.p.civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Potrivit art. 996 alin. 1 C.p.civ. ”instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență.
Ținând seama de actele existente la dosarul cauzei, precum și de declarațiile martorilor audiați, instanța constată că între părți există neînțelegeri grave cauzate de comportamentul violent și imoral al reclamantului, neînțelegeri ce pot avea repercursiuni asupra evoluției normale a minorului, din probe reieșind că tatăl nu are un comportament adecvat nici față de minor, inducându-i un limbaj suburban, potrivit declarației martorului D. N., actele de violență asupra pârâtei fiind exercitate în prezența minorului care a rămas marcat de ele.
Față de circumstanțele cauzei, instanța apreciază că ceea ce este esențial a se avea în vedere la stabilirea, provizorie, a locuinței minorului este vârsta acestuia și necesitatea asigurării unui climat afectiv stabil, de liniște și protecție familială, lipsit de tensiuni, interesul minorului fiind lezat de tensiunile ivite între părinți și de comportamentul nepotrivit al tatălui, condiția urgenței impuse de art. 996 C.p.civ. pentru admisibilitatea măsurii solicitate fiind pe deplin satisfăcută, măsura având un caracter provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de divorț dintre părți, neprejudecând fondul litigiului cu privire la stabilirea locuinței minorului, schimbarea locuinței lui urmând a se face prin aprecierea comparativă a condițiilor de trai, de creștere și educare oferite de ambii părinți, de gradul de afecțiune pe care a dovedit-o fiecare dintre ei față de copil, de vârsta acestuia, precum și de orice alte elemente legate de interesul minorului, în cadrul procesului de divorț.
Față de considerentele expuse, instanța va pronunța soluția admiterii acțiunii și, pe cale de consecință, va stabili locuința minorului la mamă, provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de divorț dintre părți, cu nr._/215/2015, aflat pe rolul acestei instanțe.
Tot pentru aceeași perioadă, instanța va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată de ambii părinți, potrivit solicitărilor reclamantei.
Potrivit art. 996 alin. 2 C.proc.civ., măsura este provizorie și executorie.
Instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act că reclamantul G. V.-L.-Leornard, domiciliat în Râmnicu V., . A, jud. V., CNP_ a renunțat la judecata cererii principale îndreptate împotriva pârâtei G. A.-L., cu domiciliul în C., .. 92, .. 1, ., CNP_.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Stabilește locuința minorului G. M.-A., născut la data de 17.02.2012, la mamă, provizoriu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/215/2015, având ca obiect divorț, aflat pe rolul acestei instanțe.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului să se exercite de ambii părinți, tot pentru aceeași perioadă.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Măsura este provizorie și executorie.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.A.M.V.
4 ex./28.10.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 13/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6996/2015.... → |
|---|
