Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6996/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6996/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 6996/2015
-ordonanță președințială-
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6996
Ședința publică de la data de 22.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte-L. Moțîrlichie-Judecător
Grefier-L. M.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta S. I. D., în contradictoriu cu pârâtul S. C. S., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru când, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 396 NCPC, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22.05.2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2015 sub nr._, reclamanta S. I. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. C. S. ,să se dispună pe calea unei ordonanțe președințiale stabilirea domiciliului minorului S. D. G., născut la data de 19.08.2011, la mama reclamantă, în Spania, Calle Monte 0009 P.: PO3 Pta.B, Colindre, Cantabria și stabilirea în sarcina pârâtului a obligației de întreținere, în raport de venitul pe economie națională.
În motivare, a arătat reclamanta faptul că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 19.10.2010, iar din relația lor a rezultat minorul S. D. G., care a locuit cu aceștia la domiciliul lor din Spania. În prezent, părțile se află în proces de divorț în dosarul nr._ .
Arată reclamanta faptul că a lucrat în permanență, spre deosebire de pârât, iar minorul, în vârstă de 3 ani, a fost îngrijit numai de aceasta, stabilindu-se astfel un sentiment foarte puternic, reciproc.
De asemenea, se arată că minorul a avut un program organizat, în senul că a fost înscris în programul școlar 2014-2015 la OEIP Pedro del Hogi din Colindres, unde a frecventat cursurile școlare corespunzătoare vârstei sale, până la data de 12.01.2015 când a fost luat, fără consimțământul și în lipsa sa din domiciliu, de către pârât și dus în România, unde acesta nu poate să îi ofere nici afecțiune și nici condiții materiale, nefiind încadrat în muncă și locuind în apartamentul mamei sale.
Apreciază reclamanta faptul că minorul suferă, fiind smuls din brațele sale, ca mamă, are nevoia de aceasta, fiind singura care se poate ocupa de minor.
Mai arată reclamanta faptul că pârâtul este violent, fiind cercetat conform sentinței nr.291/2014, de maltratare împotriva sa, amenințări, injurii, plângere la care însă a renunțat pentru că părțile aveau un copil împreună. De asemenea, pârâtul este un împătimit al jocurilor de noroc și un consumator de cocaină.
Prin procedura de prezentare-proces-verbal nr.2015-_-_ se arată că reclamanta s-a prezentat în fața organului de instrucție, în calitate de parte vătămată, întrucât pârâtul l-a luat pe copil în lipsa sa, din domiciliul din Spania, unde locuia și fratele reclamantei și l-a dus în România, ocazie cu care a luat din casă toate documentele.
Astfel, se impune, pe cale de ordonanță președințială, admiterea celor două petite, având în vedere că minorul este mic, are 3 ani, a fost crescut în permanență de către reclamantă, a fost angajată în muncă, locuiește în Spania și are condiții optime pentru creșterea minorului.
În drept, au fost invocate disp.art.919 Cod proc.civ.
În susținere, au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv copie pașaport minor, actul nr._, certificat de căsătorie, certificat de naștere, sentința nr.291/2014, procedura de prezentare-proces-verbal nr.2015-_-_, raport medico-legal, procedura de deschidere a procesului-verbal, certificat de recensământ.
La data de 07.05.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamantă.
În motivarea întâmpinării, arată pârâtul faptul că starea de fapt expusă de către reclamantă nu corespunde realității . Astfel, se arată că pârâtul nu este consumator de cocaină și nici nu a lovit-o pe aceasta, din cuprinsul sentinței nr.291/2014 rezulând faptul că reclamanta nu a dovedit faptele pentru care a fost acuzat, iar din raportul medical nu rezultă că ar fi avut vreo leziune care să necesite îngrijiri medicale.
Arată pârâtul că desele escapade ale reclamantei și nestatornicia ei în viața de familie fac imposibilă desfășurarea unei relații normale cu copilul, iar relațiile cu diverși bărbați și mutatul dintr-o țară în alta nu sunt în interesul superior al copilului, care este foarte mic.
Precizează pârâtul că, pe parcursul căsătoriei, au fost despărțiri în fapt în numeroase rânduri, ultima despărțire fiind în luna ianuarie 2015
Mai arată pârâtul faptul că, anterior căsătoriei, când minorul avea 4 luni, reclamanta a plecat în Spania pentru a munci, iar acesta a rămas în țară cu minorul în domiciliul părinților săi, urmând-o pe reclamantă după 3 luni în Spani, unde au rămas până la vârsta de 1 an a minorului.
Părțile s-au întors în țară, sau căsătorit la data de 19.10.2012, iar în luna decembrie 2012 reclamanta a plecat în Spania pentru două luni, minorul rămânând în grija sa .
Ulterior, pârâtul împreună cu minorul au urmat-o pe reclamantă în Spania în luna februarie 2014 și revenind în țară în luna mai 2014, și, de asemenea în luna octombrie 2014, revenind în țară în luna ianuarie 2015, după ce reclamant, în data de 07.01.2015 a plecat în Franța pentru a munci.
Mai arată pârâtul faptul că reclamanta a venit în țară în luna februarie 2015, când a vizitat copilul, iar de la această dată nu are cunoștință dacă a mai revenit, primind câte un telefon de la aceasta la intervale de aproximativ 10 zile pentru a se interesa de copil.
Învederează pârâtul că minorul locuiește cu el și părinții săi care âl ajută efectiv în procesul de creștere și educare a copilului, acesta frecventează grădinița este atașat de tată și de familia acestuia, este bine îngrijit și supravegheat corespunzător și consideră că este în interesul superior al copilului de a avea un domiciliu stabil, alături de pârât.
Au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv contract de vânzare-cumpărare, contract deconstruire, certificat de naștere minor, certificat de căsătorie, adeverință emisă de Grădinița cu PP Phoenix C..
A fost încuviințată părților și administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii Bancă M.-I. și I. I. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, instanța constată că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 919 C.proc.civ., conform cărora: „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.”
Spre deosebire de ordonanța președințială reglementată de art. 996 C.proc.civ., în cadrul procedurii prevăzute de art. 919 C.proc.civ., instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate: vremelnicia și neprejudecarea fondului, condiția urgenței fiind prezumată de legiuitor.
Așa cum rezultă din textul legal, măsurile pot fi luate în condiții derogatorii de la dreptul comun în materia ordonanței președințiale, numai în timpul procesului de divorț. Aceasta presupune că, spre deosebire de dreptul comun, unde cererea de ordonanță președințială nu este condiționată de existența unui proces asupra fondului, norma specială impune ca procesul de divorț să fie declanșat. Numai în aceste condiții, nu este necesară dovedirea urgenței, ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Examinând admisibilitatea cererii de ordonanță președințială prin prisma condițiilor restrictive enunțate de textul menționat, instanța trebuie sa stabilească dacă, într-adevăr, în raport cu circumstanțele cauzei și cu natura dreptului substanțial dedus judecății, măsura a cărei luare se solicită produce efectele vremelnice și nu prejudecă fondul cauzei.
Având în vedere faptul că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat stabilirea locuinței minorei la domiciliul său, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț, ce face obiectul dosarului nr._, instanța constată faptul că în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 919 C.proc.civ., reclamanta făcând dovada existenței unui proces de divorț, în cadrul căruia a fost solicitată și stabilirea locuinței minorului, capăt de cerere pe care instanța învestită cu fondul cauzei urmează să o soluționeze în mod definitiv.
Pe fondul cererii formulate, urmărind valorificarea deplină a intereselor superioare ale minorului, instanța apreciază că stabilirea locuinței acestuia în mod provizoriu la mamă, în Spania, până la soluționarea definitivă a cererii de fond, nu este soluția cea mai potrivită pentru dezvoltarea în condiții normale a minorului.
Raportat la obiectul acțiunii și la vremelnicia măsurilor ce se pot lua, instanța apreciază că trebuie să analizeze pe de o parte climatul familial și emoțional în care locuiește minorul la acest moment, și pe de altă parte dacă este justificată schimbarea acestui climat până la soluționarea dosarului de divorț, astfel încât schimbarea să nu fie de natură a avea repercusiuni negative asupra dezvoltării sale viitoare.
Astfel, din susținerile părților probele administrate rezultă că din relația părților anterioară căsătorie încheiată la data de 19.10.2012, la data de 19.08.2011, s-a născut minorul S. D. G..
Ulterior nașterii minorului, părțile au locuit periodic în Spania, unde reclamanta realiza venituri, de îngrijirea copilului ocupându-se reclamanta și pârâtul. Ulterior, în perioada când doar reclamanta s-a aflat în străinătate, minorul s-a aflat în grija pârâtului, care nu a realizat venituri și a bunicii paterne.
Din susținerile părților, declarația martorului Bancă M. I., și înscrisurile depuse la dosar, respectiv procedura de prezentare-proces-verbal nr.2015-_-_, se reține că, în data de 12.01.2015, perioadă când reclamanta se afla în Franța pentru a realiza venituri, pârâtul a revenit definitiv în țară cu minorul, locuind în fostul domiciliu comun al soților, proprietatea bunicilor paterni.
De asemenea, din probele administrate în cauză, instanța reține faptul că minorul beneficiază la momentul actual de condiții corespunzătoare pentru dezvoltarea fizică și psihică specifică vârstei. În acest sens, instanța reține și că tatăl său are un loc de muncă stabil, astfel cum rezultă din adeverința nr.12/18.05.2015 depusă la dosar, timp în care minorul este îngrijit de bunicii paterni și uneori de sora tatălui, copilul frecventând cursurile Grădiniței cu program prelungit " Phoenix" C.
În susținerea acțiunii formulate, reclamanta a arătat în principal că pârâtul nu îi permite să ia contact cu minorul, că este violent, consumator de cocaină, precum și faptul că familia acestuia nu prezintă un mediu corespunzător pentru minor.
Instanța nu va reține susținerile reclamantei în sensul că pârâtul este violent și consumator de cocaină, având în vedere că, deși reclamanta invocă faptul că din sentința nr.291/2014 rezultă faptul că pârâtul a exercitat acte de violență asupra sa și i-au fost adresate injurii, în considerentele respectivei sentințe s-a reținut faptul că nu s-a probat faptul că pârâtul i-a adresat cuvinte urâte, că a amenințat-o, că a lovit-o cu telefonul mobil în cap, că i-a sucit brațul sau că a lovit-o cu pumnii în spate.
S-a mai reținut în cuprinsul sentinței menționate de către reclamantă, faptul că, deși este cert faptul că victima a fost examinată de medicul legist și a prezentat leziuni, acest lucru nu certifică faptul că leziunile au fost produse în forma în care se regăsesc în plângerea reclamantei, cu atât mai mult, dacă se ține cont de faptul că agentul_, care a sosit la locuința părților după terminarea episodului, nu a recunoscut că victima avea vreun semn atunci când el și colegul său au sosit la domiciliul familial.
S-a mai reținut că nici faptele constând în amenințări și injurii adresate reclamantei nu au fost probate, iar victima, reclamanta, din prezenta cauză, a renunțat la acuzarea particulară și nu a ratificat plângerea.
Ca observație generală, instanța reține că între părți există la acest moment o stare conflictuală, care a dus și la separarea în fapt și la introducerea acțiunii de divorț, prin probele administrate în cauză acestea încercând să se acuze și să se denigreze reciproc, însă instanța apreciază că pentru soluționarea cauzei trebuie avută în vedere situația copilului și comportarea părinților față de acesta,iar din probele administrate în cauză nu rezultă starea de pericol invocată de către reclamantă în ceea ce îl privește pe minor la locuința tatălui și nici dezinteresul său față de copil.
Interesul minorului la momentul actual, având în vedere tensiunile existente între soți, indiferent de persoana căreia îi aparține culpa pentru generarea sau dezvoltarea conflictului, este de a avea asigurat un climat familial liniștit, care să îi confere sentimentul de protecție și siguranță.
Climatul familial și afectiv în care a locuit până în prezent, în perioada când acesta s-a aflat în țară, anterior despărțirii părților, precum și din luna ianuarie 2015, creează la acest moment minorului stabilitate emoțională, iar această stare de fapt nu trebuie schimbată prin luarea unei măsuri provizorii, de natură a avea repercusiuni negative asupra dezvoltării sale viitoare.
Vârsta minorului și stadiul dezvoltării sale fizice si psihice recomandă, înainte de toate, o continuitate a mediului în care se află, cel puțin în mod provizoriu, până când se va stabili cu caracter definitiv părintele cu care va locui.
Instanța va avea în vedere și faptul că, astfel cum rezultă și din declarația dată de către reclamantă în fața organului de instrucție, agent al Gărzii Civile din Laredo-Cantabria, aceasta a fost permanent angajată în muncă, fiind însă nevoită să se deplaseze și în alte orașe din Spania, respectiv Barcelona și chiar țări, respectiv Franța pentru a presta activitate, lipsind astfel din domiciliu.
Prin urmare, instanța apreciază că soluția oportună în această cauză este de menținere a climatului familial și afectiv actual, în care minorul este integrată în mod stabil și în care se simte în siguranță.
Totodată, instanța reține că nu s-a dovedit prin probele administrate că pârâtul sau părinții acestuia nu sunt persoane responsabile în raport cu minorul sau că aceștia au manifestări necorespunzătoare față de copil.
În ceea ce privește declarația martorului I. I. V., care a arătat faptul că l-a văzut pe pârât într-un Cafe- bar din zona Gării din C. împreună u minorul, instanța reține că perioada la care face referire martorul este luna septembrie a anului trecut, iar în luna octombrie, în urma reconcilierii părților, pârâtul împreună cu minorul au mers în Spania pentru a încerca continuarea căsătoriei.
Nu în ultimul rând, instanța va avea în vedere și faptul că în conformitate cu prevederile art.. 503 alin. 1 C.civil părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, astfel că până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să prevadă contrariul, reclamanta are dreptul legal de a-și exercita autoritatea părintească asupra minorului.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată ,cererea de chemare în judecată formulată, pe cale de ordonanță președințială, de către reclamanta S. I.-D., cu domiciliul în Spania, Localitatea Calle Monte, NR KM 9, P. 3, Puerta B, Colindres, Cantabria și cu domiciliul procesual ales în C., . Patria ., . în contradictoriu cu pârâtul S. C.-Ș. cu domiciliul în C., . 1, ., ..
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată azi, 22.05.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE GREFIER
L. Moțîrlichie L. M.
L.M. 26 Mai 2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 27/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
