Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-12-2015 în dosarul nr. 15863/2015
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2015:028._
Dosar nr._ -ordonanță președințială –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 Decembrie 2015
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: L. P. - Judecător
GREFIER: V. P.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în cauza civilă privind pe reclamanta V. G.-A.-A. și pe pârâtul F. A., având ca obiect ordonanță președințială .
Dezbaterile ce au avut loc, au fost consemnate în încheierea din data de 29 decembrie 2015, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 30 decembrie 2015 .
INSTANȚA
Asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ /10.12.2015, pe rolul Judecătoriei C., reclamanta V. G.-A.-A. a chemat în judecată pe pârâtul F. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa să dispună pe cale de ordonanța președințiala, fără trecerea vreunui termen si fără vreo somație, suplinirea consimțământului paratului F. A. pentru eliberarea pașaportului către minorul F. D. I. M. născut la data de 27.06.2011, CNP_ si pentru deplasarea minorului in străinătate la reședința acesteia.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în dosar nr._/215/2015 la Judecătoria C., pârâtul a investit instanța cu o cerere prin care solicita sa fie modificate masurile luate prin sentința civila nr. 7644/27.05.2014 pronunțata în dosarul nr._/215/2013 a Judecătoriei C., în sensul de a stabili domiciliul minorului F. D. I. M. la acesta, în C., ., .. 1, ..
A mai arătat, că prin sentința civila nr. 7644/27.05.2014, pronunțata în dosarul nr._/215/2013 a Judecătoriei C. s-a pronunțat divorțul și în același timp cu privire la minor s-a dispus excitarea autorității părintești în comun, însă prin acordul părților, locuința minorului a fost stabilita la mama, respectiv în Italia, unde aceasta locuiește si muncește.
De asemenea, a arătat că pârâtul nu a solicitat legături personale cu minorul, însă cu atitudine duplicitara, i-a cerut acesteia să-i dea posibilitatea de a calatori cu minorul în România și fiind de buna credința și crezând ca este vorba doar de o excursie, a dat o declarație la data de 11.08.2015, prin care și-a exprimat consimțământul ca minorul sa călătorească din Italia spre România si retur, din România spre Italia, în perioada 15.08._15, însa la expirarea acestei perioade, pârâtul a înțeles sa nu mai aducă minorul la domiciliul stabilit de instanța, în Italia, înțelegând sa promoveze acțiunea din dosarul_/215/2015 la Judecătoria C., ce are ca prim termen de judecata data de 14.01.2016.
Totodată, a arătat că a înțeles reaua intenția a pârâtului imediat ce a refuzat legătura telefonica a acesteia cu minorul, a interzis mamei sale să-l vadă, ba mai mult, refuză sa se conformeze dispozițiilor instanței care au fost stabilite în cadrul sentinței de divorț și deși a încercat de nenumărate ori să-l convingă sa trimită minorul în domiciliul acesteia, pârâtul refuza sistematic, și cum plecarea din tara este condiționata de existenta pașaportului si de consimțământul ambilor părinți, aceasta a fost nevoită să introducă prezenta acțiune, pârâtul susținând că data fiind promovarea acțiunii de modificare a masurilor cu privire la minor nu-si va da niciodată acceptul fata de solicitarea sa de a deplasa minorul la domiciliul său din Italia.
A precizat că aceasta a promovat si un denunț internațional, a făcut o plângere la procuratura de pe lângă Tribunalul din regiunea Calabria, Italia, fiind vorba de un denunț de răpire si nerespectarea hotărârii judecătorești, începând cu 17.09.2015, iar în prezent se fac cercetări în vederea restabilirii domiciliului minorului.
Cu privire la condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, art. 996,997 C.proc.civ., stabilește ca in anumite cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, se pot dispune masuri provizorii.
Reclamanta a mai precizat că în speța de față, toate aceste condiții sunt îndeplinite deoarece, contrar unui titlu executor emis de instanța, respectiv sentința de divorț cu nr. 7644/2014, pârâtul refuza să-și dea consimțământul privind deplasarea minorului în străinătate la domiciliul său si obținerea pașaportului, ori cu ocazia executării silite, privind reîncredințarea minorului, este evident ca obținerea acordului pârâtului fără o dispoziție stabilita prin hotărâre judecătoreasca, nu se poate realiza si deplasarea minorului la aceasta.
De asemenea, a mai precizat că aceasta este salariată în străinătate, minorul este înscris la o grădinița din Italia, iar daca aceasta nu se poate deplasa cu el în străinătate, cu siguranța își poate pierde locul de munca si mai mult decât atât, minorul este văduvit de condițiile socio-umane cu care a fost obișnuit.
In conformitate cu legea nr. 272/2004 modificata prin legea nr. 257/2013 stabilește ca deplasarea în străinătate a copiilor se realizează potrivit dispozițiilor legii nr. 248/2015, lege care condiționează aceasta deplasare de acordul părinților, ori în situația de față este evident ca aceasta nu se poate deplasa cu minorul, fără pașaport și fără acordul pârâtului.
La dosar, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, taxa de timbru, extras din sistemul ECRIS, comunicare, copie de pe acțiunea de modificarea măsurilor cu privire la minor, copie de pe sentința civilă nr. 7644/27.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., notificare din partea Cabinetului de Avocat "M. M.", copie de pe certificatul de naștere al minorului, copie de pe plângerea formulată la procuratura de pe lângă Tribunalul din regiunea Calabria, Italia, adresă către Poliția din Reggio Calabria,Italia, adresă din partea Primăria din Reggio Calabria, Italia, adresă din partea Dr. D. Capomolla, Italia, în limba italiană și traduse în limba română de către un traducător autorizat de Ministerul Justiției și dovada reședinței în Italia.
La data de 23.12.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 Cod proc.civ., întrucât pe rolul instanței nu există un dosar de fond care să aibă același obiect, iar în dosarul nr._/215/2015, acesta a solicitat în temeiul art. 304 Cod civ., modificarea măsurilor luate cu privire la minor, măsuri ce au fost dispuse în cadrul dosarului de divorț nr._/2015/2013 al Judecătoriei C. .
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată arătând că a depus dosarul nr._/215/2015, aflat pe rolul Judecătoriei C., deoarece creștere și dezvoltarea minorului era grav afectată în Italia și a specificat că ar fi de acord ca minorul să rămână în continuare la mamă, dar în România, nu în Italia, deoarece aici are un climat net superior de creștere și educare, frecventează cursurile unei grădinițe din C., desfășoară activități sportive și toate aceste schimbări au fost mai mult decât benefice pentru acesta, fiind mereu o fire veselă și jovială .
A mai arătat că în Italia nu se puteau ocupa de minor, care era mereu lăsat în grija altor persoane străine, iar acesta era foarte trist, fapt ce l-a determinat să încerce pentru binele său o schimbare de climat, schimbare care s-a dovedit a fi mult mai benefică .
De asemenea, a arătat că motivul pentru care reclamanta nu dorește să se reîntoarcă în România, este acela că are datorii către mai multe bănci, către DGRFP C., având poprire chiar și pe contul de alocație al minorului așadar toate motivele invocate pentru a se victimiza în privința muncii asidue pe care o prestează în străinătate pentru a oferi minorului condiții de viață mai bune, sunt pur formale .
A menționat că de la momentul venirii cu minorul în România, reclamanta vorbit constant cu acesta la telefon, a putut percepe în mod direct care era starea acestuia și cât de bine s-a acomodat aici, fiind neverosimilă susținerea că nu a permis legătura telefonică a minorului cu mama sa, dovada făcând-o prin înregistrările video pe care le va depune și consideră observând minorul că este benefic pentru acesta stilul de viață românesc și nu cel italian, aici putând să se dezvolte armonios .
În ceea ce privește fondul ordonanței consideră că nu sunt îndeplinite condițiile privind acordarea unei măsuri în cazuri grabnice, prevenirea unei pagube iminente, păstrarea unui drept, deoarece în luna ianuarie este stabilit termen în dosarul privind modificarea măsurilor luate în privința minorului, unde pe baza unui probatoriu amplu, instanța va stabili asupra situației nou ivite în creșterea și dezvoltarea minorului .
Mai mult, de la momentul în care reclamanta a sosit în C., a permis minorului să meargă la aceasta, fiind de bună credință, așadar nu se opune legăturii mamă-fiu, ci doar observând atitudinea minorului, consideră că este oportun pentru acesta să rămână aici și nu în Italia .
A mai menționat că la un anumit moment, chiar reclamanta conștientizând faptul că în Italia, datorită programului încărcat de lucru nu îți permiți să ai viață personală, i-a solicitat să fie de acord ca minorul să fie crescut în . bunicii materni, care sunt pensionari, dar este de neînțeles de ce nu este de acord ca acesta să fie crescut în continuare de acesta în C. .
Totodată, a precizat că a înființat o societate comercială și are un program flexibil de lucru, tocmai pentru a se ocupa mai mult de minor și pentru a desfășura diverse activități cu acesta specifice vârstei . Minorul nu este văduvit de condițiile socio-umane din Ialia, deoarece tocmai aceste condiții îl transformaseră într-un copil trist, mereu lăsat în grija unor persoane străine și care părinții nu aveau timp să se ocupe și nu s-a creează nici un dezechilibru emoțional copilului, ci dimpotrivă a avut loc o evoluție spectaculoasă a acestuia de interacționare cu copii, cu rudele, etc.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, iar pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, înregistrare audio -video și proba cu martorul C. A. N. .
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind caca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și a respins proba cu înregistrarea audio -video și proba cu martorul C. A. N., solicitate de pârât ca nefiind utile soluționării cauzei .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Din căsătoria părților, a rezultat minorul F. D. I. M., născut la data de 27 iunie 2011, în Italia, iar prin sentința civilă nr. 7644/27.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013, rămasă definitivă, s-a dispus desfacerea căsătoriei, încheiată între părți la data de 5 octombrie 2008, reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de V., exercitarea autorității părintești asupra minorului în comun de către ambii părinți și stabilirea locuinței minorului la mamă.
Reclamanta a locuit împreună cu minorul în Italia, acolo unde își au reședința, conform înscrisurilor depuse la filele 22 și 34 din dosar, dar și pârâtul a locuit în această țară, până la data de 15 august 2015, când, potrivit convenției părților, acesta împreună cu minorul, au venit în vizită în România, urmând să se întoarcă în Italia la data de 15 septembrie 2015, aspect necontestat de către pârât .
La expirarea perioadei stipulate pentru vizită, pârâtul a refuzat să aducă copilul la domiciliul mamei din Italia, motivând că în această țară, datorită programului de lucru, părțile nu aveau suficient timp pentru a se ocupa de minor, care era lăsat frecvent în grija unor persoane străine, dezvoltarea acestuia fiind astfel grav afectată, iar aducerea sa în România, a fost una benefică, beneficiind de condiții net superioare de creștere și educare, frecventând grădinița în C., desfășurând activități sportive, iar pârâtul a înființat o societate comercială și dispune de timpul necesar pentru a se ocupa de acesta .
Ulterior, la data de 17 septembrie 2015, reclamanta a sesizat această situație, autorităților din Italia, respectiv Procurorului de pe lângă Tribunalul din Regiunea Calabria (filele 19 -22 ), iar la data de 06.11.2015 (fila 16 ), l-a notificat pe pârât prin intermediul B.E.J Asociați "T. N. C. și Terpovici B. ", să înapoieze minorul mamei sale, împuternicită în acest sens, dar cu toate acestea, pârâtul nu a înapoiat minorul, pe care l-a înscris la Grădinița cu program prelungit I. C. din C. și la un medic de familie, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar (filele 40-42).
Conform susținerii pârâtului și confirmată de către apărătorul reclamantei, la data de 15.12.2015, minorul fost înapoiat acesteia, care între timp a venit în România pentru a-l lua, însă pentru întoarcerea în Italia, reclamanta are nevoie de consimțământul pârâtului în vederea eliberării pașaportului minorului și pentru deplasarea acestuia în Italia, consimțământ pe care pârâtul refuză să îl dea, așa cum a precizat la acest termen de judecată .
Potrivit dispozițiilor art. 996 alin. 1 C.proc.civ. ”Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 1 lit. a din Legea nr. 248/2005, "minorilor cetățeni români care nu au împlinit vârsta de 14 ani, li se eliberează pașapoarte simple sau pașapoarte simple eletronice la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă sau după caz a reprezentantului legal", iar aliniatul 2 al aceluiași articol, dispune în sensul că, "în cazul în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului, ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a –și exprima voința, emiterea pașaportului se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii",
Totodată, art. 18 din Legea 272/2004, prevede că "deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească".
Instanța constată că potrivit legislației române ce este aplicabilă în cauză, ambii părinți exercită autoritatea părintească cu privire la minor și orice decizie privind persoana acestuia, trebuie luată de părinți de comun acord, iar în caz de neînțelegere, de către instanța judecătorească, situație în care, fapta unui părinte de a schimba locuința copilului, stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, sau de a-l reține în mod abuziv, cu motivarea că astfel îi asigură condiții optime de creștere, educare, supraveghere și dezvoltare fizică și morală, odată constatată, trebuie înlăturată fără dovedirea prejudiciului .
Astfel, instanța reține că în favoarea reclamantei există aparența de drept, constând în aceea că, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, s-a stabilit locuința minorului la aceasta, minorul locuind efectiv împreună cu ea în Italia, până la data de 15.08.2015, când a venit cu pârâtul în România și nu s-au modificat împrejurările avute în vedere la pronunțarea acestei hotărâri .
De asemenea, urgența măsurii ce se solicită a fi luată, constă în păstrarea dreptului minorului de a locui împreună cu mama sa, în temeiul hotărârii judecătorești care trebuie respectată, drept care s-ar păgubi prin întârziere, în necesitatea asigurării stabilității locative a minorului și a echilibrului necesar dezvoltării sale fizice și psihice armonioase și în atingerea adusă prin atitudinea pârâtului, interesului minorului și dreptului acestuia de a călători și circula în mod liber .
Această măsură se impune a fi luată, chiar dacă pârâtul ar face dovada că ar fi mai indicat ca minorul să locuiască la el, în caz contrar consacrându-se faptul implicit și confirmându-se abuzul, ceea ce ar încuraja persoanele să-și facă singure dreptate, iar pe de altă parte, procedurile legate de exercitarea autorității părintești necesită urgență, deoarece trecerea timpului și inacțiunea autorităților poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copil și părintele cu care nu locuiește, jurisprudența Curții Europene de Justiție fiind în acest sens .(cauza Ignaccolo –Zenide c. României ).
În același sens sunt și dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Europei din 27.11.2003, privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, care la art. 2 pct. 11 lit. a definește deplasarea sau reținerea ilicită a unui copil, ca fiind cea care a avut loc printr-o încălcare adusă încredințării, dobândită printr-o hotărâre judecătorească, în temeiul legii, sau printr-un acord în vigoare, în temeiul legislației statului membru în care minorul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sau reținerii sale.
De asemenea, Convenția de la Haga din 1980, asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, stipulează posibilitatea introducerii unei acțiuni având ca obiect înapoierea copilului deplasat sau reținut ilicit într-un alt stat membru decât cel în care își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sau reținerii sale.
În ceea ce privește apărarea pârâtului referitoare la necesitatea existenței pe rolul instanței a unei acțiuni pe dreptul comun având același obiect cu prezenta cauză, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin măsura solicitată, se tinde la înlăturarea unei situații abuzive și a piedicilor ivite în calea exercitării dreptului minorului și al reclamantei consfințit printr-o hotărâre judecătorească și având în vedere că în ceea ce privește minorii, măsurile luate cu privire la aceștia nu sunt definitive, ele putându-se modifica, odată cu schimbarea împrejurărilor avute în vedere la luarea lor .
În consecință, având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept expuse și reținând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 997 C.p.c, precum și refuzul nejustificat al pârâtului, va admite cererea și va dispune suplinirea consimțământului pârâtului, în vederea eliberării pașaportului minorului și pentru deplasarea acestuia în străinătate, la reședința mamei reclamante V. G. -A. -A..
Va lua act că reclamanta înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamanta V. G. -A. -A., domiciliată în Municipiul C., .. 5, ., ., județul D. și cu reședința în Italia, Reggio Calabria, ., nr. 3 CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. M., .. 97 APT, ., județul D., împotriva pârâtului F. A., domiciliat în C., ., ., ., județul D..
Dispune suplinirea consimțământului pârâtului, în vederea eliberării pașaportului minorului F. D. I. M., născut la data de 27.06.2011 și pentru deplasarea minorului în străinătate, la reședința mamei reclamante V. G. -A. -A..
Ia act că reclamanta înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată .
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C. .
Pronunțată în ședința publică de la 30 decembrie 2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. P. V. P.
Redactat: L.P.
Tehnoredactat: V.P.
Nr. exemplare: 4
Data redactării: 31.12.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Curatelă. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
