Plângere contravenţională. Sentința nr. 2614/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2614/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 18242/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta Civilă Nr. 2614/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE CLAUDIA-CARMEN MĂRIUŢĂ
Grefier L. N.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . și pe intimat ISCTR-I. Teritorial nr.6, având ca obiect plângere contravetionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatandu-se ca s-a cerut judecarea cauzei si in lipsa,după care ;
Nemaifiind alte cereri de formulat,exceptii de invocat si probe de administrat instanta constatand cauza in stare de judecata a retinut- o pentru solutionare pe fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 13.07.2012, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul ISCTR-I. Teritorial nr.6 ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului - verbal de contravenție . nr._/29.06.2012 ,iar in subsidiar să se dispună înlocuirea amenzii cu avertismentul, dat fiind că OG nr. 2/2001 republicată prevede această posibilitate chiar dacă actul normativ care stă la baza sancțiunii aplicate nu prevede acest lucru, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, a fost sancționată cu drastica amendă în cuantum de 8000 lei, pe motiv că ar fi încălcat dispozițiile art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012.
In concret, s-a retinut ca la data de 05.03.2012, ora 16,15, pe DN 65F km 12 (sensul de mers catre Slatina - Centura de Nord a Craiovei) a fost oprit si verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, detinut si utilizat de ., condus de Boaca C., aflat în cursa legală în baza LTM_ CCM_, AIM_/05.03.2012, pe ruta Filiași- C. FP_/05.03.2012.
La controlul efectuat în trafic s-a constatat nerespectarea prevederilor legale de către operatorul de transport, acesta având obligația de a asigura existența la bordul autovehiculului cu care efectuează transport rutier contra cost, a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să reiasă că este angajat cu contract de muncă al operatorului de transport. S-a ștampilat diagrama tahograf din data de 05.03.2012 și s-au făcut mențiuni în FP_/05.03.2012.
Procesul - verbal întocmit și sancțiunea amenzii de 8.000 lei, stabilită prin acesta reprezintă rodul unui abuz cras săvârșit de către agentul constatator.
Procesul - verbal întocmit este nelegal și netemeinic, sub aspectul procedural ,dar și sub aspectul temeiniciei.
Despre anularea procesului-verbal:
Încălcarea dreptului de a formula obiecțiuni la întocmirea procesului verbal.
Asa -zisa fapta retinuta de către organul constatator s-a petrecut in data de 05.03.2012. Or, procesul -verbal pe care il contestă este întocmit la aproape 4 luni de la pretinsa constatare a faptei, cu rea-credinta si in lipsa oricărui reprezentant al societatii petente, tocmai pentru a le da posibilitatea de a formula obiectiuni la cele cuprinse in acesta.
S-a mentionat astfel la rubrica „obiectiuni” faptul ca: „reprezentantul contravenientului, nefiind de fata la momentul întocmirii procesului- verbal, nu a putut formula obiectiuni."”
Aceasta atitudine denota o vadita rea-credinta a intimatei, iar modul in care aceasta a înțeles sau nu să isi aduca la indeplinire atributiile care ii revin constituie un abuz grosolan din partea acesteia.
Nu au fost niciodata solicitați de către reprezentanții intimatei pentru a da explicații si lămuriri cu privire la fapta retinuta in sarcina petentei si mai ales cu privire la faptul daca sunt intrunite elementele constitutive ale contravenției pe care au retinut-o.
De plano, arată ca societatea petentă se ocupa cu colectarea si prelucrarea deșeurilor metalice feroase si neferoase, iar transportul pe care il realizează de la un depozit la altul nu este un transport caruia sa-i incumbe obligativitatea dispozițiilor art. 4 pct 57.2 din HG nr. 69/2012.
Or, intimata nu le-a solicitat prezenta la momentul întocmirii procesului verbal incalcandu-le astfel in mod flagrant dreptul la aparare, garantat oricărei persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat.
Daca si-ar fi respectat obligația de a le da dreptul de a face obiecțiuni si apăra cu siguranța ar fi avut posibilitatea de a prezenta documente care justificative care ar fi împiedicat aplicarea sancțiunii.
Atitudinea cu totul neprofesionala si de rea-credinta a intimatei de a le refuza in orice chip dreptul de a își susține punctul de vedere prezentând probe in acest sens si dreptul de a formula obiectiuni la întocmirea procesului -verbal de contravenție se constituie . anulare a acestuia.
Agentul constatator nu a inteles sa faca altceva decât sa le aplice direct sancțiuni contravențională in cuantum de 8.000 lei.
Potrivit articolului 16 alin. 7 al Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator ESTE OBLIGAT să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Or, pentru a face acest lucru, agentul constatator trebuia sa ia toate masurile necesare pentru a asigura prezenta contravenientului ori a unui reprezentant al institutiei din care face parte, înainte de a
proceda la intocmirea procesului -verbal si la sancționare.
Ca atare, legea contravențională instituie o nulitate expresă cu privire la refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului.
Deoarece este vorba de ocrotirea unor interese particulare, în speță ale contravenientului, consideră că este vorba despre de o nulitate relativa
In acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție prin decizia nr. 22/_ privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Înalta
Curte de Casație si Justitie, referitor la consecințele nerespectării cerințelor inscrise in art. 16 alin. (7) dinOrdonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002.
Instituirea obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni este făcută în vederea garantării dreptului la apărare a acestuia.
Or, procesul -verbal a fost intocmit in lipsa petentei tocmai pentru a nu i se da posibilitatea de a formula obiectiuni.
Vatamarea pe care petentul a suferit-o consta in insusi faptul ca i s-a aplicat o amendă enormă fara a fi solicitat sa prezinte vreo explicație, fara a fi consemnata poziția sa, incalcandu-se astfel dreptul ei fundamental la aparare.
Numai prin respectarea dreptului de a formula obiectiuni, dreptul la apărare al petentului și egalitatea armelor, ca și condiții ale unui proces echitabil ar fi si ele respectate.
Incalcarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001.
Conform art. 19 din OG nr. 2/2001 «In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste imprejurari, care sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătură acestuia. »
Procesul -verbal nu este semnat de nici un martor, FIIND ASTFEL ÎNTOCMIT CU NESOCOTIREA DISPOZIȚIILOR ART. 19 DIN OG 2/2001.
Agentul constatator s-a mulțumit sa arate doar faptul ca « nu s-a putut identifica nici un martor la fața locului decât un alt agent constatator, care potrivit OG nr. 2/2001 nu poate avea calitatea de martor . "
Întrucât legea contravenționala nu sancționeaza cu nulitatea expresa nerespectarea de către agentul constatator a prevederilor art. 19 din OG 2/2001, a revenit doctrinei si practicii judiciare sarcina de a stabili ce sancțiune opereaza in cazul nerespectarii acestor dispoziții legale.
Astfel, s-a statuat ca normele conținute de art. 19 al OG 2/2001 sunt norme imperative ale legii, ocrotind nu un interes particular, ci unul general, acela al respectării legalitatii si prezumției de nevinovăție.
Prin urmare, sancțiunea nerespectarii acestui text legal este reprezentata de nulitatea absoluta a procesului-verbal si întrucât aceasta nulitate nu este prevăzută in mod expres, se află in în prezenta unei nulitati absolute si virtuale.
. speță s-a retinut ca“fata de caracterul imperativ al normei nesocotite la încheierea procesului-verbal - art. 19 din OG nr. 2/2001, valoarea sociala ocrotita de acesta- respectarea dreptului la aparare in faza controlului - vatamat prin nerespectarea ei si rațiunea instituirii normei - de protectie si de evitare a oricăror abuzuri din partea celor investiti cu competentă
de control si sancționare - sancțiunea încălcăriiei - chiar daca nu este expresa - nu poate fi decat nulitatea virtuala a actului - ce poate fi invocata in orice faza a procesului.”
S-a mai retinut in jurisprudenta faptul ca “Nu este valabil procesul -verbal de constatare incheiat fara semnatura contrvenientului sau a unui martor „
Chiar daca accepta ca sancțiunea care ar interveni in asemenea cazuri ar fi nulitatea relativa, procesul- verbal tot se impune a fi anulat, intrucat vatamarea petentei consta in menționarea în cuprinsul procesului- verbal a unor fapte neconforme cu realitatea, ceea ce a condus la sancționarea pe nedrept a petentei.
Astfel vatamarea consta in insăși incalcarea dreptului lor la aparare, imposibilitatea de a își demonstra nevinovatia, conferindu-se organului constatator vadita posibilitate de a savarsi abuzuri.
Pe de alta parte, vatamarea ar consta si in insasi sancționarea sa cu o amenda excesivă in cuantum de 8.000 lei.
Cu alte cuvinte, chiar daca accepta ca sancțiunea care intervine ar fi nulitatea relativă, procesul- verbal contestat tot este intocmit cu nerespectarea dispozițiilor OG 2/2001, impunandu-se a fi desființat.
Netemeinicia procesului verbal. Neintrunirea elementelor constitutive contravenției retinute de agentul constatator.
Agentul constator a retinut in sarcina petentei contravenția prevăzută de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012.
Aceste dispoziții legale nu sunt incidente in speța, nefiindu-le aplicabile.
De la bun inceput trebuie sesizat ca potrivit art. 1 din HG nr. 69/2012, « prezenta hotarare stabilește încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei nr. 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și
măsurilor aplicabile în cazul constatării încălcărilor.
Conform art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, care constituie temeiul juridic al sancționării constituie contravenție ce se constituie într-o gravă încălcare a prevederilor Regulamentului CE nr. 1071/2009 și al Regulamentului CE nr. 1072/2009 ,ale Regulamentului CE nr. 1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011:nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport;
Asa fiind, pentru a se retine o asemenea contravenție, trebuie întrunite in mod cumulativ următoarele condiții :contravenientul să aibă calitatea de operator de transport rutier,contravenientul sa incalce obligația de a asigura la bordul vehiculelor legitimatia de serviciu valabila a conducătorului auto ; vehiculele sa efectueze transport rutier contra cost.
Or, in speța, trebuie retinut ca in data de 05.03.2012, vehiculul societatii noastre NU EFECTUA TRANSPORT RUTIER CONTRA COST, in baza unui contract de transport, ci in imposibilitatea defasurarea activitatii curente a societatii, adica, in cont propriu.
La data de 05.03.2012, șoferul angajat al societatii efectua transport de deșeuri feroase si neferoase cu vehiculul lor, IN DESFASURAREA ACTIVITATIILOR CURENTE ale SOCIETATII. de la si către depozite interne ale ..
In concret, acesta a efectuat transport de deșeuri in regim propriu, de la depozitul din C., la depozitul din F., al societatii petente.
Transportul nu era unul in folosul unui tert ,nu era unul contra cost ,ci unul propriu,intre depozitele proprii ale societatii.
Asa fiind, apare cu evidenta ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, pentru care a fost sancționată.
In atare situatie, se impune cu necesitate admiterea plângerii si anularea procesului -verbal de contravenție.
Despre înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul
În mod cu totul subsidiar, în cazul în care se va trece peste argumentele aduse în sprijinul cauzei de anulare a procesului - verbal contestat, solicită sa se dispună înlocuirea amenzii cu avertismentul, dat fiind ca OG nr. 2/2001 republicată prevede
aceasta posibilitate chiar daca actul normativ care sta la baza sancțiunii
transportului nu prevede acest lucru.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera “acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauzele Maszini c. României- Hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol,. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum si înlesnirile oferite de Codul penal.
Se află la prima congruenta cu aspectele semnalate de agenții constatatori, fiind o societate care si-a îndeplinit întotdeauna cu buna-credinta obligațiile si care nu a urmărit niciodata sa eludeze dispozițiile legii.
F. de condițiile concrete ale faptei si fata de faptul ca nu s-au produs pericole și atingerile fiind minime, consideră ca amenda aplicata este excesiva.
Asa cum prevede art. 5 alin. 5, raportat la art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social redus al faptei savarsite, tinandu-se seama de natura acesteia, de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului, acesta fiind la prima abatere de acest gen.
Astfel, fata de aceste împrejurări, sancțiunea contravenționala netrebuind sa reprezinte un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilizare, apreciază ca se impune aplicarea sancțiunii avertisment, raportat la natura, scopul educativ al acesteia si fata de dispozițiile art. 21 alin.3 din OG 2/2001.
Probe:înscrisuri,interogatoriu,martori.
In drept: art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: proces - verbal de constatare a contravenției in original, copie mandat postal.
La data de 28.09.2012, petenta a depus note de sedinta prin care a solicitat în probațiune proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv certificat constatator emis de ORC, acte constitutive, organigrama societății, obiectul de activitate și avize de funcționare.
Prin încheierea de ședință din data de 28.09.2012, instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în baza art. 242 pct. 2 C.pr.civ., cauza fiind repusă pe rol la data de 11.10.2013.
La data de 28.09.2012, intimatul ISCTR - I. teritorial nr. 6 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de . procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._/29.06.2012 întocmit de agentul constatator P. R. R. din cadrul ISCTR- I. Teritorial nr. 6.
In fapt,la controlul efectuat in data 05.03.2012 ora 16:25 de către inspectorii I.S.C.T.R.-InspectoratuI Teritorial nr 6 pe DN 65 F,km 12,localitatea C.,jud D. a fost depistata . care efectua transport rutier contra cost de marfa cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ condus de conducătorul auto Boaca C.. In urma verificării documentelor aflate la bordul vehiculului, s-a constatat ca operatorul de transport nu si-a respectat obligația de a asigura la bordul vehiculului rutier legitimatia de serviciu a conducătorului auto Boaca C.(s-au făcut mențiuni in foaia de parcurs nr_/05.03.2012 si s-a stampilat diagrama tahograf din data de 05.03.2012) fapta ce constituie contravenție conform art 4 pct 57.2 din HG nr 69/2012„art.4. Urmatoarele fapte reprezintă incalcari grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr 1071/2009,ale Regulamentului (CE)nr 1072/2009,ale Regulamentului (CE) nr 1073/2009 si ale Ordonanței Guvernului nr 27/2011 si constituie contravenții,daca acestea nu au fost savirsite in astfel de condiții incit,potrivit legii penale,sa constituie infracțiuni: 57.nerespectarea de către operatorul de transport a obligatiei de a asigura existenta la bordul vehiculelor cu care efectueaza transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre urmatoarele,dupa caz:57.2. legitimatia de serviciu valabila a conducătorului auto,din care sa reiasa ca este angajat al operatorului de transport. ”
Învederează instantei ca desi petenta ist recunoaște culpa, in sensul ca ,,ne aflam la prima congruenta cu aspectele semnalate de agenții constatatori”,considera in mod eronat ca procesul -verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate deoarece a fost intocmit cu incalcarea prevederilor OG nr 2/2001 cu modificările si completările ulterioare.
Potrivit art 13 alin 1 din OG nr 2/2001 cu modificările si completările ulterioare "aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data savirsirii faptei,prin urmare,chiar daca fapta a fost savirsita in data de 05.03.2012 si procesul- verbal a fost intocmit ulterior in data de 29.06.2012,nu a fost depășit termenul de 6 luni care atrage prescrierea faptei.
In ceea ce privește lipsa martorului si a obiectiunilor reprezentantului legal al contravenientului acestea sunt acoperite de mențiunile inscrise de agentul organului constatator si precizeaza ca nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin 7 din OG nr.2/2001 atrage o nulitate relativa, a procesului -verbal ceea ce presupune ca petenta trebuie sa sufere o vatamare ce nu ar putea fi înlaturata decât prin anularea procesului- verbal.
Ori, in cazul nulitatii relative cel ce o invoca trebuie sa faca dovada vătămării, spre deosebire de nulitatea absoluta unde aceasta se prezuma datorita interesului general, obstesc ocrotit, a unei norme juridice imperative de ordine publica. Procesul- verbal a fost incheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin 3 menționând la punctul 10 din acesta motivul lipsei obiectiunilor reprezentantului legal al contravenientului si a martorului. Nici un text de lege nu obliga o persoana sa semneze in calitate de martor un proces- verbal, o asemenea obligație fiind chiar absurda in condițiile in care chiar contravenientul are dreptul sa refuze semnarea, existând si posibilitatea sa nu se afle de fata.
Daca s-ar considera, de plano, ca ori de cate ori agentul constatator a inscris o asemenea mențiune, in aplicarea alin.3 al art. 19, a savarsit un abuz, textul de lege ar fi lipsit de aplicabilitate. Ori acest text de lege este prevăzut tocmai pentru posibilitatea, destul de des intalnita in practica, ca nimeni altcineva sa nu fie de fata sau, desi de fata, sa nu accepte sa semneze, situatie atestata de agentul constatator in cauza de fata. Deci, art. 19 din O.G. nr.2/2001 prevede suficiente garanții care sa impiedice incheierea abuziva a procesului verbal fara participarea contravenientului care nu a semnat procesul verbal de contravenție cu ocazia incheierii lui, acesta avand posibilitatea legala conform art. 31 din O.G. nr.2/2001, de a formula aparari tocmai prin promovarea unei plângeri contravenționale, astfel incat nu ii este afectat in nici un fel dreptul la aparare.
Art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 prevede ca « Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator », iar alin. 3 al aceluiași articol stipuleaza ca «In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului verbal in acest mod», astfel ca raman fara relevanta legala susținerile contravenientei. Procesul -verbal contestat a fost incheiat in absenta reprezentantului legal al societatii contraveniente cat si in lipsa unui martor, atata timp cat agentul constatator a inscris la pct. 10 - Alte mențiuni al procesului -verbal motivele care au dus la incheierea acestuia in acest mod, acesta este legal intocmit.
Învederează instanței ca in practica constanta a Curții Constitutionale s-a statuat faptul ca art. 19 alin. 1 si 3 nu incalca dreptul la aparare statuat de art.24 (1) din Constitutie, contravenientul beneficiind de toate beneficiile dreptului la aparare prin promovarea plângerii impotriva procesului- verbal de constatare si sancționare a contravenției, iar in cursul procesului isi poate angaja avocat si poate face apararea pe care o considera necesara.
Menționează faptul ca procesul- verbal de contravenție marcheaza existenta raportului juridic contravențional fiind actul prin care se declanseaza si la care se raporteaza tragerea la răspundere a celor care au savarsit contravenții, conform art. 1173 cod civil procesul -verbal beneficiaza de o prezumție de autenticitate si veridicitate, are valoarea probanta a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei comise pana la proba contrarie, iar petentul care a contestat acest act administrativ oficial nu a dovedit prin probe: legalitatea sau netemeinicia acestui proces- verbal, si de aceea consideră ca plangerea nu poate fi luata in considerație întrucât fapta savarsita conține toate elementele constitutive ale unei contravenții, iar agentul constatator a respectat prevederile exprese ale art. 13, 14, 16(5)(6) si 17, 19 si 25-27 din OG. Nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu privire la intocmirea, modul de incheiere si comunicare al procesului- verbal de contravenție. Astfel petenta are toate elementele de identificare, procesul -verbal de contravenție conține descrierea faptei, contravenția, temeiul legal in baza caruia a fost sanctionata.
Învederează instantei ca in conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr 1072/2009 si 1073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile pentru incalcarea dispozițiilor prezentelor regulamente si iau toate masurile necesare pentru a garanta aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie sa fie eficiente ,proporționale si cu caracter de descurajare.
De aceea ,inlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale in avertisment nu isi are aplicare intrucit legiuitorul nu stabileste ca sancțiune,, avertismentul”, ci amenzi in cuantumuri destul de ridicate, tocmai pentru a institui respectarea cit mai riguroasa a legislației in domeniu.
De asemenea ,va rugam sa constate ca in conformitate cu art 7 alin 1+2 lit a) s-a aplicat minimul amenzii,motiv pentru care nu se justifica înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul,iar in conformitate cu HG nr 69/2012 fapta este considerata si o incalcare grava a prevederilor Regulamentului (CE) nr 1071/2009,ale Regulamentului (CE)nr 1072/2009,ale Regulamentului (CE) nr 1073/2009 si ale Ordonanței Guvernului nr 27/2011.
Pe fondul cauzei
Normele metodologice cuprinse in O.M.T.I. 980/2011 stabilesc cadrul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și reprezintă normele prevăzute de aceasta cu privire la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora.
Transportul rutier se poate efectua numai în condițiile respectării prevederilor prezentelor norme, ale reglementărilor naționale și ale Uniunii Europene din domeniul transporturilor rutiere, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Conform prevederilor art 39 alin (1) din OMTI 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, operatorul de transport rutier trebuie să dețină la bordul autovehiculului copia conformă a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, precum și toate celelalte documente specifice, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier.
In cazul efectuării transportului rutier contra cost de mărfuri in alin (3) se prevăd armatoarele:
Suplimentar fata de documentul de transport, in cazul transportului rutier contra cost de mărfuri, la bordul vehiculului rutier trebuie sa se mai afle:a)legitimația de serviciu valabila a conducătorului auto;
Aceiași obligație a operatorului de transport se regaseste si in art 134 lit t) din OMTI nr 980/2011: „art. 134.Operatorii de transport care efectueaza operațiuni de transport rutier contra.. . cost au urmatoarele obligații:t) sa asigure existenta la bordul vehiculelor cu care efectueaza transport rutier contra cost a următoarelor documente,dupa caz:ii)legitimatia de serviciu valabila a conducătorului auto,din care sa reiasa ca este angajat al operatorului de transport,al cărei model este prevăzut in anexa nr 42 la prezentele norme metodologice;
Aceste documente sunt în mod expres și limitativ prevăzute de lege, iar atunci când se constată de către inspectorii ISCTR lipsa unuia dintre ele de la bordul vehiculului, aceștia au obligația aplicării sancțiunilor prevăzute de H.G. nr.69/2012.
Pentru a putea fi exonerata de aplicarea sancțiunii contravenționale, petenta trebuie să dovedească faptul că la data aplicării sancțiunii contravenționale, conducătorul auto deține la bordul vehiculului rutier legitimația de serviciu valabila . De altfel, numai în această situație petenta va putea sa rastoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Învederează instantei ca petenta are „calitatea de operator de transport” si depune la dosar extras din baza de date a ARR,iar la momentul controlului efectua transport rutier contra cost in baza licenței de transport marfa . nr_ si a copiei conforme a licenței de transport . nr_.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite și nu în ultimul rând nu ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiunii contravenționale care impune necesitatea observării mai atente ale dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.
Pe de altă parte, solicită recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal, acesta fiind un act autentic întocmit de un agent constatator al statului aflat în exercițiul funcțiunii care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în formă ”ad validitatem” cu respectarea condițiilor de formă și fond, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, opinează că instanța urmează a efectua analiza procesului-verbal contestat, atât prin prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale. Astfel, având în vedere jurisprudența CEDO aplicabilă în baza art.6 din Convenție, deși și contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției ’’acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum a stabilit Curtea Europeană în mod constant în jurisprudența sa.
De asemenea, în jurisprudența CEDO se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt contrare Convenției, în acest sens prin hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de convenție, însă acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile.
Astfel, învederează Hotărârea din 23.11.2006 a Marii Camere, pronunțată în cauza Jussila împotriva Finlandei, unde CEDO analizează propria jurisprudența în materie, evidențiind existența unor ’’acuzații penale” cu grad de severitate diferit, făcând distincție între infracțiunile prevăzute de dreptul penal și restul faptelor penale, altele decât infracțiunile, situație în care ’’garanțiile procesuale penale” recunoscute de art.6 din Convenție nu se vor aplica în aceeași măsură ’’faptelor penale” altele decât infracțiunile.
Principiul legalității aplicabil în dreptul administrativ, în general, și în materie contravențională, în special, presupune ca rezultatul interpretării legii contravenționale să fie în concordanță cu voința legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat extinctiv sau restrictiv (lex dixit quam voluit).
De asemenea,solicită ca instanța sa aiba in vedere faptul ca se află in prezenta unei contravenții instantanee care s-a consumat la momentul controlului in traficul rutier.
Pe fondul cauzei ,solicită respingerea plingerii contravenționale formulate de petenta ca netemeinica si nefondata si menținerea procesului -verbal de constatare a contravențiilor . nr_/29.06.2012 ca legal si temeinic intocmit.
În drept, își întemeiază întimpinarea pe prevederile art 115-118 Cod.Proc.Civ,HG nr.69/2012,OG nr 27/2011,OMTI nr 980/2011,OG nr 2/2001 cu modificările si completările ulterioare.
Documente anexate:copie imputemicire nr 3912/09.07.2012.extras din baza de date a ARR.
În temeiul art 242 alin 2 Cod.Proc.Civ. ,solicită judecarea cauzei si in lipsa .
Prin încheierea de ședință din data de 11. 10.2013, instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori, probe solicitate de petentă in actiune și a respins proba cu interogatoriul intimatei, probă solicitată de petentă in cererea de chemare in judecata.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către intimat pentru a se comunica restul înscrisurilor care au stat la baza emiterii procesului - verbal de contravenție precum și cele menționate în starea de fapt din acesta, relațiile fiind comunicate la 16.10.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 22.11.2013, instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în baza art. 155 indice 1 C.pr.civ, cauza fiind repusă pe rol la data de 21.11.2014.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine in fapt urmatoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._/29.06.2012 incheiat de intimat s-a retinut ca la controlul efectuat in data 05.03.2012 ora 16:15 pe DN 65 F,km 12,pe sensul de mers catre Slatina-Centura de Nord a Craiovei a fost oprit si verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ detinut si utilizat de petenta si condus de conducătorul auto Boaca C. aflat în cursa legală în baza LTM_ CCM_, AIM_/05.03.2012, pe ruta Filiași- C. FP_/05.03.2012.La controlul efectuat s-a constatat nerespectarea prevederilor legale de catre operatorul de transport acesta avand obligatia de a asigura prezenta la bordul autovehiculului cu care efectueaza transport rutier contra cost a legitimatiei de serviciu valabila a conducatorului auto din care sa reiasa ca este angajat cu contract de munca al operatorului de transport .S-a stampilat diagrama tahograf din data de 05.03.2012 si s-au facut mentiuni in FP_/05.03.2012 fapta ce constituie contravenție conform art 4 pct 57.2 din HG nr 69/2012 si sanctionata de art.7 alin.1 lit.a.,petentei fiindu-i aplicata o amenda de 8000 lei.
Potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001 instanta competenta sa solutioneze plangerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii aplicate.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificata în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
Cat priveste legalitatea procesului-verbal instanta retine ca acesta este intocmit cu respectarea prev art 16 si 17 din OG 2/2001 ,continind toate elementele obligatorii prevazute de aceste texte de lege.
In ceea ce priveste motivele de nelegalitate a procesului-verbal invocate in actiune si anume nerespectarea de catre agent a prevederilor art 16 alin.7 si 19 din OG 2/2001 instanta considera ca atrag nulitatea relativa a procesului-verbal numai in conditiile in care partii i s-a pricinuit o vatamare ce nu se poate inlatura altfel decat prin anularea actului.
In cauza nu s-a demonstrat ca s-a produs petentei o vatamare ,mai ales in conditiile in care nu s-a dovedit ca agentul constatator a incalcat prev.art 16 alin.7 din OG 2/2001 deoarece ,potrivit acestui text de lege, avea obligatia de a aduce la cunostina petentei ca are dreptul de a formula obiectiuni si a le consemna pe cele mentionate in procesul-verbal ,iar acesta a trecut in procesul-verbal ca reprezentantul legal al petentei nu se afla de fata ,deci implicit nu a avut posibilitatea de a isi indeplini obligatiile.
Situatia este similara in ceea ce priveste incalcarea art.19 din OG 2/2001 .Astfel din continutul procesului-verbal rezulta ca agentul constatator si-a indeplinit obligatia prevazuta expres de art.19 alin 3 din OG 2/2001 mentionand in acesta motivele care au condus la incheierea lui in lipsa unui martor si anume ca „nu s-au identificat martori la fata locului in conditiile in care potrivit OG 2/2001 agentii constatatori nu pot avea calitatea de martori”.
In ceea ce priveste temeinicia procesului verbal, instanta retine ca actul de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de o prezumtie simpla de legalitate si temeinicie, care permite petentului ca prin probele pe care le propune in fata instantei sa dovedeasca faptul ca situatia de fapt retinuta nu corespunde realitatii.
Conform art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, constituie contravenție ,respectiv o gravă încălcare a prevederilor Regulamentului CE nr. 1071/2009 și al Regulamentului CE nr. 1072/2009 ,ale Regulamentului CE nr. 1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011:nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Petenta a sustinut in actiune ca procesul-verbal este netemeinic incheiat deoarece transportul efectuat nu era unul contra cost, in baza unui contract de transport ,ci unul propriu, intre depozitele societatii, si a depus in dovedirea acestei sustineri in copie avizele de insotire a marfii nr._/05.03.2012 ,nr._/05.03.2012 si nr._/05.03.2012 ,precum si foaia de parcurs pentru autovehicule de transport marfa din 05.03.2012 privind autovehiculul cu nr._ .
Din foaia de parcurs rezulta ca destinatiile autovehiculului erau :Depozit Parc,Depozit Casa Noastra,Depozit F. si Depozit,iar din avizele de insotire a marfii nr._/05.03.2012 ,nr._/05.03.2012 rezulta ca atat vanzatorul cat si cumparatorul deseurilor era societatea petenta ,fara a fi trecut un pret al marfurilor asupra carora s-au incheiat tranzactiile.
Insa din cel de-al treilea aviz nr._/05.03.2012 rezulta ca cumparatoarea unor deseuri de hartie a fost petenta,iar vanzatoarea era o alta societate :.,vanzarea-cumpararea fiind incheiata pentru un pret mentionat in aviz.
Insa ,prin depunerea acestor inscrisuri ,chiar daca s-a demonstrat ca nu s-au perceput sume de bani pentru vanzarea-cumpararea unora dintre deseuri ,nu s-a dovedit si ca transportul acestora s-a efectuat fara cost ,avandu-se in vedere in special faptul ca din extrasul din baza de date a ARR atasat intampinarii rezulta ca petenta nu figureaza cu nici un transport pe cont propriu ,ci numai cu transport de marfa ,in baza licentei de transport marfa_ mentionata si in procesul-verbal de contraventie.
In ceea ce priveste solicitarea de inlocuire a amenzii cu avertisment instanta apreciaza ca fata de criteriile prevazute art. 21 alin 3 din OG 2/2001 ,inclusiv deci in raport de gradul de pericol social concret al faptei,de scopul urmarit si urmarea produsa ,de imprejurarile concrete in care s-a savarsit ,nu se impune aplicarea sanctiunii cu avertismentul.
F. de cele expuse si avand in vedere si ca prin probele administrate nu s-a dovedit existenta unei stari de fapt contrare celei retinute in procesul-verbal ,instanta va respinge plangerea contraventionala ca neantemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea contraventionala formulată de petenta ., cu sediul în B., ..1, Jud.B. în contradictoriu cu I.S.C.T.R.-I. Teritorial nr.6, cu sediul în Slatina .,.,.. .
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 27.02.2015 .
Președinte Grefier
Red.CCMTehn.L.N., 4 ex. 20.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1864/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2564/2015.... → |
|---|
