Plângere contravenţională. Sentința nr. 2564/2015. Judecătoria CRAIOVA

Judecătoria CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 2564/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 22191/215/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2564/2015

Ședința publică de la 26 Februarie 2015

Completul constituit din:

Președinte – F. D. - judecător

Grefier - R. M. B.

Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect plângere contravențională DGAF NR_.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.pr. civ., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 04.06.2014 petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata ANAF- Direcția Regională Antifraudă Tîrgu J. anularea procesului verbal . nr._ din data de 21.05.2014 ca fiind nelegal și netemeinic și în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

In fapt, in data de 21.05.2014, la punctul de lucru al petentei, din localitatea C., . 8, nr. 3G, a avut loc un control tematic, al reprezentanților intimatei, in urma caruia a fost intocmit, procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, contestat prin prezenta plângere.

Prin acest proces verbal a fost reținuta in sarcina petentei, savarsirea faptei prevăzute de art. 10 lit. b din OUG 28/1999.

Solicită să se observe ca, petenta a găsit de cuviința sa formuleze aceasta plângere, data fiind sancțiunea contravenționala aplicata.

Astfel, după cum se poate observa din cuprinsul procesului verbal contestat, reprezentanții intimatei precizează ca, sancțiunea aplicata petentei este cea prevăzută de dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. b) din OUG 28/1999. Or, asa cum se poate observa din lecturarea textului de lege, in art. 11 nu este prevăzută o sancțiune care sa poata fi aplicata in cazul in care se constata ca in cauza sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b).

Or, in atare situație, apreciază că, din moment ce nu este prevăzută o sancțiune anume pentru fapta savarsită, atunci, in cauza sunt incidente dispozițiile textului de lege general aplicabil in domeniu, respectiv OG 2/2001, in speța, putând fi aplicata sancțiunea constând in avertisment.

Pentru toate aceste motive, intelege sa solicite, ., sa dispună anularea procesului verbal contestat, data fiind incalcarea dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001, la momentul intocmirii procesului verbal de contravenție, iar ., facand aplicarea art 34 din OG 2/2001, in temeiul art. 7 alin. 2 din OG 2/2001 „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. ” si art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 ” Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune “ raportat la dispozițiile art. 5 alin 5 din OG 2/2001 “Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite., vazand si dispozițiile art 21 alin 3 ale aceluiași text de lege, potrivit carora, „ sancțiunea aplicata trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, la individualizarea si aplicarea ei tinandu-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de mijloacele și modul de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, solicită să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.

În probațiune, înțelege să se folosească de următoarele mijloace de probă: înscrisuri precum și orice alt mijloc de probă a cărui necesitate ar reieși din cercetarea judecătorească.

În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 192 C.; OUG nr. 28/1999, art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 2 și alin. 3, art. 16, art. 21 alin. 3, art.31, art. 34 și art. 38 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Conform art.411 alin.1 pct. 2 teza finală C. solicită ca judecarea cauzei să aibă loc în lipsa lor.

În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a contravenției, în original și în copie, proces verbal nr._ din data de 21.05.2014, proces verbal de sigilare/desigilare din data de 21.05.2014, proces verbal nr._ din data de 22.05.2014.

La data de 25.06.2014, petenta a depus cerere de complinire a acțiunii prin care a învederat sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul C. M. B.- Cabinet de avocat în C., .. 25, ., parter, județul D. depune anexat înscrisurile în susținerea cererii certificate pentru conformitate, iar în ceea ce privește solicitarea de a arăta dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, solicită ca mijlocul de probă de care înțelege să se folosească îl constituie înscrisurile, aspect menționat și în cererea de chemare în judecată și a mai depus alăturat taxa de timbru în cuantum de 20 de lei.

Acțiunea este legal timbrată.

La data de 05.08.2014, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare la plângerea contravențională împotriva procesului verbal . nr_ din data de 21.05.2014 prin care petenta . a solicitat instanție de judecată înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.

De asemenea, învederează instanței de judecată faptul că prevederile art. 15 alin.1 din HG nr. 520/2013 dispun următoarele " În cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală."

Astfel, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 520 / 2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală si art. 9 din același act normativ, solicită să se dispună comunicarea tuturor actelor procedurale la sediul principal al A.N.A.F. situat în București, ., sector 5.

Invocăm excepția netimbrării plângerii contravenționale după cum urmează:

Dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

„ In materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei. ”

De asemenea, prevederile art. 197 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stipulează:

„ Timbrarea cererii. In cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii. ”

La dosarul cauzei reclamanta, S.C. CIOBĂNITĂ I. S.R.L. nu atașează dovada timbrării acțiunii principale conform normelor legale în vigoare.

Excepția netimbrării este o excepție absolută putând fi pusă în discuție oricând în etapa dezbaterilor.

Astfel,prezenta cerere de chemare în judecată - plângere contravențională nu este legal timbrată și prin urmare, are rugămintea să se admită excepția invocată și să anuleze plângerea contravențională pe motiv de netimbrare.

În fapt, prin procesul-verbal . nr._ / 21.05.2014, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul D.R.A.F. 4 Tg J., la S.C.

CIOBĂNITĂ I. S.R.L., aceasta din urmă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000 lei, în ; baza art. 11 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata (2), cu modificările și completările ulterioare, deoarece a încălcat prevederile art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28 / 1999; se va utiliza denumirea de O.U.G. nr. 28/1999.

Totodată, s-au dispus sancțiuni complementare si anume:

În temeiul art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/1999, s-a confiscat suma de 282,7 lei reprezentând suma care nu poate fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de aparatele de marcat electronice fiscale, în registrul special ori prin facturi fiscale, după caz, suma respectivă confiscată s-a ridicat cu prezentul proces-verbal de contravenție.

în temeiul art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999, se suspendă activitatea de vânzare a S.C. C. I. S.R.L. din municipiul C., .. 3 G, corpul 8, județul D., pentru o perioadă de 3 luni de zile.

In procesul-verbal de contravenție . nr._ / 21.05.2014, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul D.R.A.F. 4 Tg J., se rețin următoarele aspecte:

“ La data de 21 mai 2014, în urma controlului operativ și inopinat efectuat la punctul de vânzare al societății situat în mun. C., .. 3 G, corp 8, Județul D., ora 12:50, unde se desfășoară activitatea de vânzare cu amănuntul de produse alimentare, s-a constatat neemiterea de bonuri fiscale pentru bunurile livrate sau serviciile prestate, în sensul că, prin compararea raportului general Z emis de aparatul de marcat electronic fiscal cu care este dotat punctul de vânzare controlat în care este înscrisă valoarea totală a vânzărilor de 20 de lei cu monetarul întocmit de D-na D. M. angajată a societății, în care este înscris un total de 302,7 lei, a rezultat o diferență în plus ( plus de casă ) de 282,7 lei.

Monetarul întocmit consemnează suma de bani în numerar, în sumă de 84 lei, tichete de masă în valoare de 18,7 lei ( 2 tichete x 9,35 lei ) și chitanță de_ din data de 21.05.2014 în valoare de 200 lei emisă de . rezultând totalul de 302,7 lei Logotipul AMEF utilizat este PC0002785.

Neemiterea de bonuri fiscale pentru suma constatată în plus în valoare de 282,7 lei, este susținută prin nota explicativă a D-nei D. M., anexată la prezentul proces verbal, împreună cu monetarul pentru monetarul existent la casa de marcat și raportul Z emis de casa de marcat.

Fapta a fost constatată și sancționată azi, 21.05.2014. ”

În susținerea cererii de chemare în judecată, respectiv a plângerii contravenționale, reclamanta, S.C. CIOBĂNITĂ I. S.R.L. invocă următoarele argumente:

a)Reclamanta susține că din lecturarea textului de lege, în art. 11 nu este prevăzută o sancțiune care să poată fi aplicată în cazul în care se constată, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999.

Astfel, se poate aplica sancțiunea avertismentului.

Se invocă dispozițiile art. 5 alin. (5), art. 7 alin. (2) - (3), art. 16, art, 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, în susținerea aplicării sancțiunii avertismentului.

Față de cele expuse mai sus, învederează următoare aspecte care reprezintă motive, probe care atestă legalitatea procesului - verbal de contravenție și implicit respingerea plângerii contravenționale:

In prezenta cauză sunt incidente textele de lege:

Dispozițiile art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28 / 1999 prevăd “ Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative; ”

Prevederile art.1 alin.1- 2 și alin. 4 din aceeași ordonanță de urgență dispun ca Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. Agenții economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală. (4). Până la repunerea în funcțiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, operatorii economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate si să emită facturi fiscale pentru respectivele operațiuni, la cererea clientului ".

Prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 28/1999 dispun “ Obligația operatorilor

economici prevăzuți la art. 1 de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia naștere de la data începerii activităților comerciale desfășurate în fiecare locație.”

Susținerile de la lit, a) - lit, c) și dezvoltate în plângere de către reclamanta

CIOBĂNITĂ I. S.R.L. sunt neîntemeiate deoarece:

În fapt, inspectorii din cadrul DRAF nr. 4 Tg J. au efectuat în data de 21.05.2014 un control operativ si inopinat la punctul de lucru al S.C. CIOBĂNITĂ I. S.R.L. situat in municipiul C., .. 3G, corp 8, județul

D., unde societatea desfășoară activitatea de comerț cu amânuntul al produselor alimentare.

In urma controlului s-a incheiat procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din 21 mai 2014, societatea fiind sanctionata pentru fapta de a nu emite bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate (incălcând astfel prevederile art. 10 lit b) din O.U.G. nr. 28/1999). cu amenda contravenționala in cuantum de 8.000 lei conform dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din O.U.G nr. 28/1999, confiscarea sumei de 282,2 lei, conform dispozițiilor art. 11 alin. (3) din același act normativ si suspendarea activitatii punctului de lucru pe o perioada de 3 luni, conform dispozițiilor art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999.

Referitor la fapta retinuta de către organul de control respectiv neemiterea de bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate, savarsirea acesteia rezulta atat din descrierea faptei cat si din compararea raportului Z, extras din aparatul de marcat electronic fiscal instalat la punctul de lucru verificat, la data si ora controlului, in valoare de 20 lei cu monetarul intocmit in ziua de 21.05.2014 de către doamna D. M., operator al casei de marcat, in valoare de 302,7 lei.

Plusul de casa, rezultat in urma compararii, in suma de 282,7 lei, nu a putut fi justificat de către petenta prin datele inscrise in documentele emise cu aparatul de marcat electronic fiscal, facturi sau registru special, asa cum rezulta si din nota explicativa data in fata inspectorilor antifrauda, la data si ora controlului, de către angajata societatii, D. M.: ,, in dimineața de zilei de 21.05.2014 domnul Ciobănită S. mi-a lasat suma de 300 lei pentru a plați factura la pește in valoare de 200 lei, diferența provenind din vanzari nebatute pe casa.

S.C. CIOBĂNITĂ I. S.R.L. a formulat plângere contravenționala impotriva procesului - verbal de contravenție . nr._ din 21 mai 2014 solicitând in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.

In motivarea acțiunii petenta mentioneaza faptul ca sancțiunea prevăzută la art. 11 alin. (1) lit. b) din O.U.G. 28/1999, nu poate fi aplicata in cauza cand sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b) din aceeași ordonanță de urgență.

Menționează că petenta se află în eroare privind aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. b) acest fapt rezultând chiar din cuprinsul textului legal: „ Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h indice 1 ), i),j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei ” - art. 11 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999.

Astfel, textul de lege, respectiv art. 11 alin.1 litera b din OUG nr. 28/1999, include în conținutul său, contravenția prevăzută de art. 10 lit b din aceeași ordonanță de urgență. Prin urmare, atât textul de lege privind încadrarea faptei cât și cel referitor la sancțiunea aplicată au fost menționate în mod corect, neexistând niciun temei care să justifice apărarea reclamantei, care este lipsită de logică juridică.

Petenta mai susține anularea procesului verbal de constatare si sancționare a

contravențiilor invocând încalcarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 la intocmirea acestuia. Menționează faptul ca procesul verbal de constatare si sancționare contravențiilor nr._ / 21.05.2014 indeplineste toate condițiile de validitate prevăzute de art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, faptele constatate fiind descrise în mod complet, incadrate corect si sanctionate corespunzător gradului de pericol social reprezentat.

De asemenea, reclamanta a înțeles să nu solicite anularea procesului – verbal de contravenție, ci doar aplicarea unor sancțiuni mai blânde, recunoscând legalitatea și temeinicia actului constatator, și implicit săvârșirea faptei contravenționale.

Din probele de la dosarul cauzei rezultă fară dubiu, faptul că reclamanta, S.C. CIOBĂNITĂ I. S.R.L. a săvârșit contravenția imputată cu intenție directă.

Totodată, învederează faptul că reclamanta a mai fost sancționată contravențional, prin procesul - verbal de contravenție . nr._ din 22.05.2014, în baza Legii nr. 12/1990.

În ceea ce privește aspectele privind solicitarea de administrare a oricărei probe a cărei necesitate reiese din judecată, învederează că instituția lor se opune unei eventuale probe testimoniale, deoarece:

Proba testimonială cu martori nu poate fi acceptată în speța de față, deoarece reclamanta, S.C. CIOBĂNITĂ I. S.R.L, chiar prin reprezentant a recunoscut implicit săvârșirea faptei, neemiterea bonurilor fiscale.

Astfel, depozițiile unor martori (posibil angajați, vânzători ai societății, etc.) nu pot răsturna mărturisirea făcută de S.C. CIOBĂNITĂ I. S.R.L. consemnată atât în plângerea contravențională, cât și alte înscrisuri.

Mai mult decât atât, depoziția unui angajat al S.C. CIOBĂNITĂ I. S.R.L. nu poate fi decât părtinitoare, din moment ce există o relație comitent - prepus între reclamantă și angajat.

In aceeași ordine de idei, învederează faptul că prin natura și conținutul constitutiv al faptei contravenționale săvârșite, aceasta nu poate fi combătută prin depoziția unui martor.

În consecință, o eventuală probă testimonială este total neîntemeiată, neexistând niciun motiv pentru care proba testimonială să fie acceptată în speța de față.

Solicitarea petentei de reindividualizare a sancțiunii pecuniare și a celor complementare aplicate echivalează în mod direct cu recunoașterea săvârșirii faptei contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție atacat, aspect foarte relevant în soluționarea prezentei cauze. Se poate observa că la momentul controlului administratorul petentei a confirmat săvârșirea contravenției, fapt certificat prin semnarea procesului-verbal de contravenție, și a celorlalte înscrisuri.

Faptele descrise prezintă un pericol social ridicat dat de urmatoarele considerente:

Fapta savarsita este incriminata drept contravenție de către insusi legiuitorul in prevederile art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 și sancționează fapta respectivă conform art. 11 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, cu amendă de la 8.000 lei - la 10.000 lei.

Totodată, genereaza fenomenul de evaziune fiscala, existând posibilitatea ca petenta sa nu inregistreze in totalitate veniturile incasate din vanzarea produselor in evidenta contabila a societatii.

Prin neînregistrarea acestor venituri, nu se evidentiaza, calculeaza si vireaza la bugetul statului nici obligațiile fiscale (impozite si taxe) datorate de către petenta. Nu se emite bonul fiscal consumatorului si prin urmare nu exista certitudinea că prețurile practicate pentru produsele vândute sunt aceleași cu cele evidențiate de petentă în evidența contabilă.

Trebuie să se aibă în vedere că fapta comisă în speță prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul delegat la edictarea lor, prin sancțiunile stipulate, urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, în domeniul legiferat.

Este important de subliniat că faptele contravenționale săvârșite în cauză se află în imediata vecinătate a infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât prin săvârșirea contravențiilor prevăzute ca atare la art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, având repercusiuni asupra diminuării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat.

Pericolul social pe care astfel de fapte pot să îl genereze este evident și prin modul în care legiuitorul a înțeles să sancționeze acest gen de fapte contravenționale. Normele imperative încălcate au fost edictate de către legiuitor tocmai în scopul disciplinării agenților economici, în sensul conștientizării gradului de pericol social pe care faptele de acest gen îl au față de întreaga societate, iar nu numai față de un grup izolat de persoane, aspect care nu le conferă posibilitatea de a le respecta sau nu, fiind obligați la conformare, iar în caz contrar, fiind nevoiți să suporte sancțiunile care li se aplică.

Dacă unul sau mai multe acte normative care impun o anumită conduită sunt ignorate de cei care ar trebui să le respecte și să le aplice iar în momentul în care se aplică sancțiuni pecuniare pentru încălcarea lor se susține că pericolul social este minim sau inexistent, este evident ca în acest mod se creează un precedent periculos din toate punctele de vedere în sensul că agenții economici la adapostul unor astfel de posibile soluții vor continua după bunul plac să ignore și să încalce dispozițiile legale, beneficiind de clemența instanțelor de judecată.

Trebuie avut în vedere că în cauză, respectarea disciplinei impusă de O.U.G. nr. 28/1999 se poate realiza doar prin menținerea sancțiunilor pecuniare aplicate. Prin urmare, apreciază ca nu se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate de către agenții constatatori, intrucat aceasta a fost corect individualizata prin raportare la pericolul social al faptei, care rezulta nu numai din modul in care a fost savarsita fapta ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale. Stabilirea unui minim special . duce la concluzia ca fapta este considerata de legiuitor ca prezentând o gravitate ridicata.

Așadar sancțiunea principală a amenzii aplicată alături de masura complementara a confiscării sumelor pentru care nu au fost emise bonuri fiscale si de masura complementara a suspendării activitatii societății pe o perioada de 3 (trei) luni este adecvata în raport cu criteriile prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 2 / 2001.

Cu privire la motivele invocate de contestatoare, în sensul că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precizează că legiuitorul nu stabilește o limită a sumei pentru care nu s-au emis bonuri fiscale și de la care se aplică sancțiunile complementare de confiscare a sumei nejustificate și de suspendare a activității unității prevăzute de art. 11 alin. (3) și la art. 14 alin. (2) din OUG nr. 28/1999.

Așadar, dispozițiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/1999 prevăd “ Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (I), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin.4 prin facturi

fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență si se confiscă, făcăndu-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14".

Prin urmare, dispunerea sancțiunilor complementare (confiscarea sumei de bani și suspendarea activității agentului economic) s-a făcut de drept, în baza legii, inspectorii antifraudă neavând posibilitatea analizării oportunității aplicării acestor măsuri în funcție de anumite criterii.

În consecință, dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 și art. 5 alin. (5) - (6) din aceeași ordonanță au fost respectate ad literam de către inspectorii antifraudă fiscală care au întocmit procesul - verbal de contravenție,

Aduce la cunoștința instanței faptul că reclamanta, S.C. CIOBĂNITĂ I. S.R.L. a săvârșit o contravenție gravă așa cum rezultă la punctul privind descrierea faptei din procesul - verbal de contravenție, prin urmare, aplicarea sancțiunii contravenționale principale a avertismentului conform art. 7 din O.G, nr. 2/2001 nu se poate aplica în niciun caz.

Amintește instanței de judecată faptul că unul din cele mai des întâlnite fenomene de eludare a plății taxelor și impozitelor de către agenții economici, îl constituie neînregistrarea sumelor rezultate din activitatea economică în evidențele fiscale, neemiterea bonurilor fiscale, respectiv neutilizarea amef-ului.

Înaceeașiordinedeidei,aduce lacunoștință

faptulcăreclamanta,S.C. CIOBĂNITĂ I. S.R.L. susține fară temei că “ gradul de pericol social al faptei este scăzut ”, deoarece emiterea bonurilor fiscale este o obligație care trebuie realizată în permanență, neexistând excepții de la îndeplinirea sa.

Depune la dosarul o . înscrisuri, care susțin pe deplin temeinicia și legalitatea procesului-verbal de contravenție . nr._ / 21.05.2014, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul D.R.A.F. 4 Tg J., după cum urmează:Proces-verbal de contravenție, Notă explicativă, Monetar, Raport informativ, alte înscrisuri.

Astfel, din simpla lecturare a procesului-verbal de contravenție . nr._ / 21.05.2014, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul D.R.A.F. 4 Tg J., se constata ca acesta îndeplinește toate condițiile de fond si forma prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, si cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prin urmare nu exista motiv de anulare a acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului - verbal de contravenție, solicită să se constate că nici sub acest aspect, după ce se va aprecia materialul probator ce va fi administrat în cauză nu relevă o altă situație de fapt decât cea reținută de inspectorii antifraudă fiscală.

De asemenea, din interpretarea art. 31 și art. 34 din O.G. nr. 2 / 2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face dovada situației de fapt descrise în cuprinsul acestuia și a încadrării în drept până la proba contrarie.

Totodată, în prezenta speță sunt depuse la dosarul cauzei o . înscrisuri care susțin în mod absolut aspectele menționate în procesul - verbal de contravenție.

Menționează ca agentul constatator, la efectuarea controlului a aplicat corect prevederile legale ale O.U.G. nr. 28/1999, motivele invocate de reclamantă nefiind relevante si nici sustinute de acte doveditoare.

În concluzie, solicită admiterea excepției invocate, respingerea plângerii contravenționale formulată de S.C. CIOBĂNITĂ I. S.R.L., ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit.

In drept, își întemeiază prezenta pe dispozițiile art. 205 Cod procedura civila, O.U.G. nr. 28/1999, O.G. nr. 2/2001.

Probe: înscrisuri precum și orice alt mijloc de probă.

Anexat s-a depus: proces verbal contestat, în original, notă explicativă din data de 21.05.2014, bon fiscal.

La data de 15.01.2015, petenta a depus precizare la plângerea contravențională prin care a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, în calitate de intimată.

Prin încheierea de ședință din data de 15.01.2015 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Prin încheierea de ședință din data de 26.02.2015 în dosar nr._/215/2015 instanța a admis excepția litispendenței și în consecință a dispus atașarea dosarului nr._/215/2015 la dosar nr._ .

Examinând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal . nr._ / 21.05.2014, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul D.R.A.F. 4 Tg J., petenta S.C.CIOBĂNITĂ I. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000 lei, în baza art. 11 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata (2), cu modificările și completările ulterioare, deoarece a încălcat prevederile art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28 / 1999.

Totodată, s-au dispus sancțiuni complementare si anume:

În temeiul art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999, a fost suspendată activitatea de vânzare a S.C. C. I. S.R.L pentru o perioadă de 3 luni de zile.

In procesul-verbal de contravenție . nr._ / 21.05.2014, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul D.R.A.F. 4 Tg J., s-au reținut următoarele aspecte:

La data de 21 mai 2014, în urma controlului operativ și inopinat efectuat la punctul de vânzare al societății situat în mun. C., .. 3 G, corp 8, Județul D., ora 12:50, unde se desfășoară activitatea de vânzare cu amănuntul de produse alimentare, s-a constatat neemiterea de bonuri fiscale pentru bunurile livrate sau serviciile prestate, în sensul că, prin compararea raportului general "Z" emis de aparatul de marcat electronic fiscal cu care este dotat punctul de vânzare controlat în care este înscrisă valoarea totală a vânzărilor de 20 de lei cu monetarul întocmit de D-na D. M. angajată a societății, în care este înscris un total de 302,7 lei, a rezultat o diferență în plus ( plus de casă ) de 282,7 lei.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).

În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.

O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.

Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.

Ca atare, avându-se în vedere împrejurarea că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, procesul verbal de contravenție se bucură, în continuare, de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.

Cu toate că reține vinovăția petentului, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatoarei asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementată de O.U.G nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată(2) cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), iar pe de altă parte dispozițiile art. 7 alin 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).

Totodată, ținând cont de dispozițiile art. 34, al. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța constată că se justifica înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În aceste condiții, va admite în parte plângerea și va înlocui amenda contravențională în cuantum 8000 lei aplicată petentei în baza procesului-verbal de contravenție ., nr._/21.05.2014 întocmit de intimată, cu sancțiunea avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petenta . cu sediul procesual ales la sediul "C. M. B. – Cabinet de avocat", C., ., nr. 25, . D. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5.

Dispune înlocuirea amenzii în cuantum de 8000 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 21.05.2014 de ANAF-Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr.4 Târgu J., cu sancțiunea avertisment.

Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2015.

Președinte, Grefier,

F. D. R.-M. B.

Red. F.D.

Tehnored. R.M.B.

4 exe. F.D. 06 Aprilie 2015

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2614/2015....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 2582/2015.... →

Plângere contravenţională. Sentința nr. 2564/2015. Judecătoria CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2564/2015. Judecătoria CRAIOVA