Plângere contravenţională. Sentința nr. 3835/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3835/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 42078/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3835/2015
Ședința publică de la 23 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. C. - judecător
Grefier A. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent S. J. M. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probatorii.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, procesul verbal de contravenție. Învederează că a fost singur în autoturism.
Instanța încuviințează, pentru părți, în baza art. 258 N.C.pr.civ., proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind admisibilă, putând duce la soluționarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată. Învederează că agentul constatator inițial i-a comunicat că îl va sancționa pentru că a vorbit la telefonul mobil, iar ulterior l-a sancționat pentru că nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea străzii. Arată că nu se afla nici un pieton în traversare în momentul în care a trecut cu autoturismul pe trecerea de pietoni. Precizează că nu au fost efectuate planșe foto.
În temeiul art. 389 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.11.2014 sub nr._, petentul S. J. M. a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 13.11.2014, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii în fapt, petentul a arătat că la data de 13.11.2014, în jurul orei 09:07, în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe . intersecția ci . oprit, pentru un control de rutină, de către un echipaj de poliție, care l-a sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere pentru faptul că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversarea străzii, pe trecerea de pietoni.
Petentul a susținut că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, întrucât persoana respectivă se afla angajată în traversarea străzii Calea București din partea stângă a direcției sale de mers, pe sensul opus de deplasare, apropriindu-se către zona spațiului verde amenajat ce separă sensurile de circulație, astfel că nu trebuia să oprească pentru a-i acorda prioritate, nefiind pe sensul său de mers.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A anexat, în copie, procesul verbal contestat și carte de identitate.
La data de 09.01.2015, intimatul I.P.J. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petenta fost sancționată a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele,prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă
La data de 17.02.2015 petentul a formulat răspuns la întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 13.11.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 R cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din OUG nr. 195/2002 R .
S-a reținut că a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe . la intersecția cu . acordat prioritate de trecere uni pietonu angajat regulamentar în traversare, pe sensul său de mers, pe trecerea de pitoni prevăzută cu indicator și marcaj.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În consecință, instanța constată legalitatea procesului-verbal contestat și va proceda la analiza temeiniciei acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța consideră că materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, astfel încât, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit. Privitor la dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a propus nicio probă pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.
În consecință, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Concluzionând, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului instrumentator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii aplicate în cuantumul său minim, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, coroborate cu cele ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată. Astfel, instanța apreciază că din atitudinea nesinceră a petentului rezultă că acesta nu conștientizează gravitatea faptei sale, riscul la care se expune atât pe sine, cât și pe cei din jur. Prin urmare, doar aplicarea sancțiunii amenzii este suficientă pentru corectarea comportamentului contravențional al acestuia.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiata si se va menține procesul verbal de contravenției . nr._/13.11.2014 întocmit de intimată, ca legal si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul S. J. M., CNP_, cu domiciliul în C., Bld N. T., nr. 106, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDEȚULUI D., cu sediul în C., ., cod fiscal_, cont IBAN RO11TREZ__ deschis la Trezoreria C..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._/13.11.2014, întocmit de intimată, ca legal și temeinic.
Cu apel, în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Martie 2015.
Președinte,Grefier,
L. C. A. G.
Red L.C/Tehnored A.G.
4ex/ 02.04.2015.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4232/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3448/2015.... → |
|---|
