Plângere contravenţională. Sentința nr. 4321/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4321/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 55/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 4321/2015
Ședința publică din data de 02 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul S. T. REGIONALA CF C. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. U. A. pentru petent, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că petentul a depus la dosar cerere de repunere pe rol, după care,
. dosar Decizia nr. 456/29.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2013, raport de expertiza judiciară contabilă și concluzii scrise.
Instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol formulată de petent.
. cererii de repunere pe rol.
Instanța, constatând ca nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii suspendării prezentei cauze, admite cererea formulată de petent privind repunerea pe rol si dispune continuarea judecății.
. ca nu mai are alte cereri de formulat in cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat in cauza sau excepții de invocat, instanța constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul pe fond:
. plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal contestat, iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, învederând că s-a achitat integral debitul către buget, însă nu are asupra sa dovada, după care, instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.01.2013, sub nr._, petentul S. T. REGIONALA CF C. a chemat in judecată pe intimata D.G.R.F.P D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/17.12.2012 si exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
In motivare, petenta a arătat ca prin procesul verbal anterior menționat s-a dispus sancționarea sa deoarece nu s-au reținut impozitele si contribuțiile cu reținere la sursă in perioada 01.01._12, încălcându-se prevederile art. 219 alin. 1 lit. o din OG 92/2003.
Petentul a apreciat ca sancționarea a fost dispusa in mod netemeinic in condițiile in care in momentul întocmirii procesului verbal de contravenție nu era încă finalizata inspecția finală, la acea data reprezentantul acestuia primind înștiințarea pentru discuția finala din partea echipei de inspecție fiscală.
Petentul a mai învederat ca la data depunerii prezentei plângerii contravenționale 31.12.2012 încă nu a primit nici o decizie de impunere din partea intimatei privind contribuțiile cu reținere la sursă.
După cum se poate observa, înștiințarea pentru discuția finala deși era programată pentru data de 14.12.2012, s-a realizat in același moment in care s-a întocmit si procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, respectiv pe 17.12.2012, sancțiunea fiind aplicată înainte de finalizarea inspecției finale.
Mai mult, din mențiunile procesului verbal de sancționare, respectiv descrierea faptei, se poate observa ca agentul constatator se rezuma la a copia prevederile art. 219 alin. 1 lit. o, menținând in plus numai perioada de 01.01._12 fără a preciza in mod concret despre ce contribuții este vorba, cuantumul acestora, la ce fel de sume trebuia aplicate, calculate si reținute, dacă este vorba de salarii, indemnizații sociale, de conducere sau de altă natura, care era temeiul legal pentru reținerea acestora, arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. In aceste condiții, petentul considera ca sunt încălcate dispozițiile imperative ale art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancționarea fiind lovita de nulitate absolută.
De asemenea, petentul a învederat ca nu se face vinovat de fapta pentru care a fost sancționat, deoarece in cauza este vorba de indemnizați sociale care erau folosite numai in interesul salariaților membri de sindicat, iar nu ca venit propriu.
In subsidiar, a apreciat ca din analiza situației concrete există împrejurări ce relevă un grad de pericol social redus al faptei săvârșite, căruia trebuie să-i corespunda in plan sancționator o măsura echivalenta, potrivit disp. art. 5 alin. 5 din OG 2/2001.
Astfel, având in vedere criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 raportate la împrejurările concrete in care fapta a fost săvârșită, lipsa producerii unor urmări, se putea aprecia ca scopul sancțiunii contravenționale putea fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 si art. 5 teza I din OG nr. 2/2001.
In dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar împuternicire avocațială, înștiințare pentru discuția finală, punct de vedere, procesul verbal de contravenție in original, copie statut S. T. Regionala CF C..
Intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice D., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
In motivare, intimata a arătat ca motivele invocate de petent in plângere nu pot fi reținute pentru ca nu au temei legal.
In perioada 03.12._12 s-a efectuat inspecția fiscala la S. T. Regional CF C..
Organele de inspecția fiscala au constatat ca pentru sumele acordate ca indemnizații pentru munca prestata la sindicat, membrilor Biroului Executiv al Sindicatului, nu s-a declarat, calculat si virat impozitul pe venit conform disp. Legii nr. 571/2003 cu modificările si completările ulterioare, art. 55 si 68 din HG 44/2004, care precizează ca "veniturile din salarii sau considerate asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum si orie sume de natura salarială primite in baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se refera, si care sunt realizate din: indemnizații, primele si alte sume acordate membrilor aleși ai unor entități, cum ar fi: organizații sindicale, organizații patronale…"
In conformitate cu prevederile Codului Fiscal, persoanele care au calitate de angajator au obligația de a calcula, retine si vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii.
A susținut ca inspectorii au aplicat in mod corect prevederile Codului de procedura fiscala, aceștia stabilind in sarcina petentului minimul amenzii prevăzut, deși nerespectarea prevederilor legale a avut un caracter continuu, aceste indemnizații fiind acordate in perioada 01.02._12.
Pentru încălcarea prevederilor art. 219 alin. 1 lit. o, Codul de Procedura Fiscala nu prevedere înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
Intimatul a învederat ca procesul verbal de contravenție contestat a fost înmânat personal președintelui Sindicatului T. Regionala CF C., iar decizia de impunere a fost trimisa prin postă, deoarece, deși a fost contactat telefonic, nu s-a prezentat pentru a ridica actele administrative care au fost întocmite de organele de inspecție fiscală.
Contribuabilul a avut cunoștință despre aspectele prezentate in raport pe tot parcursul desfășurării inspecției fiscale.
Cu privire la solicitarea petentei de înlocuire a amenzii cu avertisment, intimata apreciază ca această contravenție a fost considerata de legiuitor cu un grad de pericol ridicat, acest lucru rezulta din cuantumul amenzii contravenționale prev. de lege.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115-118 Cod Procedură Civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă cf. art. 242 C.pr.civ.
La termenul din 24.01.2013, având in vedere dispozițiile art. 167 alin. 1 C.pr.civ., instanța a încuviințat petentei proba cu înscrisuri.
La același termen de judecată, în temeiul art. 129 alin. 4 si 5 C.pr.civ, instanța a dispus efectuarea unei adrese către intimată pentru a depune la dosarul cauzei toate înscrisurile în temeiul cărora a fost întocmit procesul-verbal ./2009 nr._, relațiile solicitate fiind comunicate cu adresa nr. 6326/12.02.2013.
La termenul de judecată din data de 21.02.2013, apărătorul petentului a depus la dosar contestație împotriva deciziei de impunere F – DJ 777/1712.2012 înregistrată sub nr. 4584/04.02.2013 la DGFP D., statut S. "T." Regionala CF C., tabel cu organele de conducere alese in urma Adunării Generale a Reprezentanților Membrilor Sindicatului T. – Regionala CF C., decizia civila nr. 2249/24.11.2011, pronunțată de Tribunalul D. in dosarul nr._/215/2011, și alte înscrisuri.
Prin încheierea din 12.09.2013, având în vedere dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 C., constatând că soluționarea prezentei cauze depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul_/63/2013, aflat pe rolul Tribunalului D., prin care a fost contestată decizia nr. 79 din data de 10.01.2013 emisă de către DGRFP D., instanța a dispus suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/63/2013 aflat pe rolul Tribunalului D..
La data de 02.10.014, cauza a fost înaintată de către Arhiva Judecătoriei C., cu propunere de perimare, fixându-se termen la data de 06.11.2014.
Prin încheierea din 06.11.2014, constatând că din verificările efectuate în sistemul informatizat Ecris si din înscrisurile depuse de petent, rezultă că dosarul ce a determinat măsura suspendării judecății cauzei nu a fost soluționat definitiv, fiind în calea de atac, pe rolul Curții de Apel C., cu termen de judecată la 27.11.2014, complet C3, instanța a respins sesizarea de perimare a cauzei și in temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C., a menținut suspendată judecata până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr._/63/2013 având ca obiect anulare act administrativ.
La data de 05.02.2015, petentul a formulat cerere de repune pe rol, fixându-se termen la data de 02.04.2015.
La termenul de astăzi, constatând ca nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii suspendării prezentei cauze, instanța a admis cererea formulată de petent de repunere pe rol și a dispus continuarea judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ./2009 nr._/17.12.2012 întocmit de intimata DGFP D. (în prezent reorganizată DGRFP C.), petentul Sindicatului T. Regionala CF C. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. o din O.G. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul de procedură fiscală, cu amendă în cuantum de 12.000 lei.
În cuprinsul actului sancționator menționat, s-a constatat că petentul nu a reținut impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă în perioada 01.01._12, faptă prevăzută și sancționată de art. 219 alin. 1 lit. o și alin. 2 lit. f din OG nr. 92/2003R.
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost făcută în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe alte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Deși OG nr. 2/2001 nu stabilește expres forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, din economia textului de lege anterior menționat rezultă că, în măsura în care actul este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, făcând dovada stării de fapt reținute în cuprinsul său, până la proba contrară, făcută prin orice mijloace prevăzute de lege, în fața instanței de judecată.
Unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil român, ca de altfel al întregului sistem juridic, îl reprezintă dreptul fiecărei părți la un proces echitabil. O componentă esențială a caracterului echitabil al procesului, constă în posibilitatea efectivă a părții de a propune probe în vederea argumentării și dovedirii tuturor susținerilor sale.
În cauza civilă dedusă judecații, petentul și-a exercitat în mod efectiv dreptul de a propune probe în dovedirea susținerilor sale privind nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal de contravenție, avand posibilitatea de a administra probe în mod direct și nemijlocit în fața instanței.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzand mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale persoanei juridice și pe cele ale reprezentantului legal, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Astfel, potrivit art. 16 din OG. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul de procedură fiscală, raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile și obligațiile ce revin părților, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de drept material fiscal. La art. 17 alin. 1 și 2 din același act normativ se prevede că (1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport și (2) Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
Din analiza dispozițiilor legale redate, instanța reține că subiect al raportului juridic fiscal este contribuabilul, în speță persoana juridică Sindicatului T. Regionala CF C..
Potrivit art. 221 alin. 2 din O.G. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul de procedură fiscală, sancțiunile contravenționale prevăzute la art. 219-220 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice. În cazul asocierilor și al altor entități fără personalitate juridică, sancțiunile se aplică reprezentanților acestora.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate(actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OG. 92/2003R au drept scop reglementarea și garantarea respectării normelor privind raporturile de drept procedural fiscal, astfel că interesul societății în respectarea acestor dispoziții este de importanță majoră.
In același timp, însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, ce au fost administrate nemijlocit de instanță, în măsura în care au fost apreciate ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării pricinii.
Prin urmare, deși a făcut uz de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, neprobând o situație de fapt contrară celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, instanța constată că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Chiar și petentul, prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște implicit situația consemnată în cuprinsul actului sancționator, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 1725/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2013, rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel C. nr. 456/29.01.2015, s-a reținut cu putere de lucru judecat că, pentru perioada 01.01._12, petentul datorează obligații de plată suplimentare în cuantum de 40.231 lei reprezentând impozit pe salarii și contribuții sociale și suma de 29.940 lei majorări de întârziere aferente.
Cu toate acestea, art. 34 din O.G. nr. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, context în care se apreciază că sancțiunea avertismentului pentru fapta prev. de art. 219 alin. 1 lit. o din O.G. 92/2003 republicată, este totuși suficientă pentru a-i atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin, în condițiile în care, la acest moment, debitele sunt achitate integral.
Opinia instanței se întemeiază pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, pe cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, precum și pe dispozițiile art. 7 alin. 3 care prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea și să modifice procesul-verbal ./2009 nr._/17.12.2012 întocmit de reprezentantul intimatei, în sensul celor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. T. REGIONALA CF C., cu sediul în mun. C.,.-7, județul D., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în mun. C., .. 2, județul D..
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției contestat ./2009 nr._/17.12.2012, în sensul că dispune înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor OG nr. 92/2003 R.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./20.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5524/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5136/2015.... → |
|---|
