Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2311/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2311/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 2311/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._
DOSAR NR._ - Stabilire locuință minor-
ROMANIA
JUDECATORIA C. - JUDETUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 2311
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.02.2016
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER – L. N. N.
Pe rol, soluționarea, acțiunii civile, având ca obiect stabilire locuință minor, formulată de reclamantul R. F., împotriva pârâtei B. Anișoara M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat P. L. și pârâtul personal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care a învederat că s-au depus la dosar prin serviciul Registratură, referatul de anchetă psihosocială nr._/04.02.2016, efectuat de Primăria C.- Serviciul Autoritate Tutelară, la domiciliul reclamantului și referatul de anchetă psihosocială nr. 526/09.-02.2016, efectuat in cauză de Primăria comunei Daneasa, județul O., la domiciliul pârâtei.
În temeiul art. 131 Cod proc.civ., instanța a verificat si a stabilit ca este competenta general, material si teritorial cu soluționarea cauzei.
Reclamantul, prin apărător, a depus la dosar precizare de acțiune și ordonanța de clasare a cauzei, din data de 17.11.2014, pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Caracal, în dosarul nr. 2345/P/2014.
Pârâta prezentă a depus la dosar xerocopie de pe certificatul de naștere al minorei Houbotă C. G., născută la data de 29 aprilie 2005, pe care o are în întreținere.
Instanța a procedat la luarea unui interogatoriu din oficiu pârâtei, consemnat și atașat la dosar, precum și la administrarea probei cu interogatoriul formulat de reclamant pentru pârâtă, interogatoriul fiind consemnat și atașat la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, reclamantul, prin apărător, a învederat că nu mai solicită alte probe în apărare.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prezent personal și asistat de avocat P. L., solicitat instanței admiterea acțiunii, exercitarea autorității părintești asupra minorei R. S. A. M., născută la data de 12 noiembrie 2010, în mod exclusiv de către tatăl reclamant, stabilirea domiciliului minorei la tatăl reclamant, obligarea pârâtei la plata către reclamant, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere raportat la venitul minim pe economia națională, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta, prezentă personal, a învederat că lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra prezentei cauze.
INSTANTA
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată la data de 09.10.2015, sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., reclamantul R. F., a chemat în judecată pe pârâta Bilcea Anișoara M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorei R. S. A. M., la data de 12 noiembrie 2010, exclusiv de către tatăl reclamant, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că din relațiile de concubinaj ale părților, a rezultat minora R. S. A. M., la data de 12 noiembrie 2010, iar de la data despărțirii în fapt a soților, minora rezultată din relațiile părților, a rămas în îngrijirea reclamantului și de atunci pârâta a refuzat să se implice în procesul de creștere și educare al minorei și nu a contribuit în niciun fel la creșterea și educare acestuia.
A arătat reclamantul că solicită exercitarea autorității părintești asupra minorei să fie exercitată în mod exclusiv de către acesta, întrucât pârâta nu s-a implicat in creșterea și educarea minorei iar reclamantul a întâmpinat dificultăți la data înscrierii minorei la grădiniță sau la alte activități școlare, datorită imposibilității de a obține acordul pârâtei în acest sens.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 505, art. 398, art. 402, art. 516 C.civ.
La dosar s-au depus următoarele acte: xerocopii de pe certificatul de naștere al minorului, cartea de identitate a reclamantului, împuternicire avocațială, dispoziția de achitare a taxei de timbru.
La termenul de judecată din data de 16.02.2016, în conf. cu disp. art. 351 Noul Cod Procedură Civilă, instanța a procedat la luarea unui interogatoriu din oficiu paratei B. Anișoara M., consemnat și atașat la dosar, pârâta declarând că a întreținut relații de concubinaj cu reclamantul, din anul 2008, din care s-a născut minora R. S. A. M., la dat de 12 noiembrie 2010, ambele părți au crescut-o, până la vârsta de patru ani a minorei.
A menționat pârâta că în anul 2014, părțile s-au despărțit in fapt, pârâta a plecat de acasă, iar minora a rămas în grija tatălui reclamant, care îi oferă condiții bune de creștere și educare, fiind atașată de acesta foarte mult, apreciind pârâta că probabil minora ar fi atașată și de pârâtă, dacă ar vede-o, pârâta a încercat să vadă minora, dar reclamantul s-a opus.
Pârâta a învederat că nu a mai luat legătura cu reclamantul deoarece acesta este foarte violent verbal față de aceasta și nu ar lăsa-o să vadă minora.
A mai declarat pârâta că este de acord ca domiciliul minorei să fie stabilit la tatăl reclamant, iar autoritatea părintească să fie exercitată în comun, de către ambii părinți.
Tot în scop probatoriu, s-a dispus efectuarea anchetelor psihosociale la domiciliile părților, conform art. 396 cod civil și art. 229 alin. 2 litera b din Legea nr. 71/3 iunie 2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009, fiind depuse la dosar referatul de anchetă psihosocială nr._/04.02.2016, efectuat de Primăria C.- Serviciul Autoritate Tutelară, la domiciliul reclamantului și referatul de anchetă psihosocială nr. 526/09.-02.2016, efectuat in cauză de Primăria comunei Daneasa, județul O., la domiciliul pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că părțile au întreținut relații de concubinaj, din anul 2008, din care a rezultat minora R. S. A. M., la data de 12 noiembrie 2010.
Din probele administrate, rezultă că de la data despărțirii în fapt a părților, minora R. S. A. M., la data de 12 noiembrie 2010, a rămas în îngrijirea exclusivă a tatălui reclamant.
În conformitate cu prevederile art. 263 alin. 1 din codul civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului ”, iar în art. 496 alin. 1, 2, 3 și 4 din codul civil se menționează: „ Copilul minor locuiește la părinții săi.
Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord, locuința copilului.
În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile expres prevăzute de lege ”.
Potrivit dispozițiilor art. 505 alin. 1 și 2 din codul civil, „ În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
Dacă părinții copilului nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț ”.
Potrivit dispozițiilor art. 6 litera i din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, unul din principiile prin care se realizează respectarea și garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copiilor.
În vederea asigurării unei continuități în mediul familial și a unui climat familial stabil, instanța apreciază că se impune ca minora să fie crescută în continuare de tată, care s-a ocupat foarte bine de creșterea și educarea ei, măsura venind în întâmpinarea principiilor stabilite în legislația privind protecția minorilor, iar despărțirea de tatăl ei se constituie într-o gravă încălcare a drepturilor copilului.
În speță, instanța constată că, după cum rezultă din probele administrate, de la data despărțirii în fapt a părților, pârâta nu s-a mai interesat de minoră, nu a mai contribuit la întreținerea ei și a refuzat comunicarea cu aceasta, astfel încât instanța consideră că acest comportament al mamei pârâte constituie un motiv întemeiat, în sensul prevederilor art. 398 alin. 1 din codul civil, ca autoritatea părintească asupra minorei R. S. A. M., la data de 12 noiembrie 2010, să fie exercitată numai de către tatăl reclamant, acesta fiind de altfel părintele cu care copilul locuiește în mod statornic( în sensul dispozițiilor art. 400 alin. 1 și 2 din codul civil); se apreciază deci că este în interesul superior al minorei să locuiască în continuare alături de tatăl său.
Astfel, în conformitate cu prevederile textelor de lege anterior enumerate, instanța apreciază că este în interesul minorei să i se stabilească locuința la tatăl reclamant, având în vedere faptul că părinții minorei nu mai locuiesc în prezent împreună, vârsta fragedă a acesteia, faptul că de la despărțirea în fapt a părților, aceasta a rămas în îngrijirea exclusivă a tatălui reclamant, de care este puternic atașată, având mai multă nevoie de îngrijirea tatălui în ceea ce privește creșterea sa și formarea caracterului.
În conformitate cu dispozițiile art. 499 alin. 1 și 2 din codul civil, „ Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională”.
Aceste dispoziții legale sunt completate cu prevederile art. 524 din codul civil, în care se menționează că „ Are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale” și cu art. 525 alin. 1 cod civil potrivit cu care „ Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri”.
Obligația de a contribui la cheltuielile privind întreținerea copilului minor reprezintă, așadar, aspectul patrimonial al îndatoririlor părintești legate de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia.
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel cum statuează dispozițiile art. 529 alin 1 din codul civil.
Având în vedere rezultatele anchetei sociale, opțiunea și interesul minorei R. S. A. M., născută la data de 12 noiembrie 2010, în temeiul prevederilor art. 396, art. 398 alin. 1, art. 400 alin. 1 și 2, art. 496 alin. 1 și 4, art. 506, art. 505 alin. 1 și 2 din codul civil, instanța va admite acțiunea formulată de reclamant și va dispune exercitarea autorității părintești asupra minorei R. S. A. M., la data de 12 noiembrie 2010., în mod exclusiv de către tatăl reclamant, stabilirea locuinței minorei la acesta, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 499, art. 524, art. 525 alin. 1, art. 529, art. 530 alin. 2, art. 532, art. 533 alin. 1 din codul civil, pârâta să fie obligată către el, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 147 lei lunar, începând cu data promovării acțiunii(09.10.2015) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Faptul că pârâta nu are venituri nu o exonerează de obligația de a contribui la întreținerea minorei, obligația de întreținere fiind prevăzută de lege.
Se prezumă existența unor venituri din muncă ale pârâtei, deoarece altfel nu s-ar explica cum acesta își asigură ea însuși existența. Prin noțiunea de mijloace la care se referă Codul Civil( în art. 527) se înțeleg atât mijloacele materiale, cât și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale.
La stabilirea noului cuantum al pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere salariul de bază minim pe țară garantat în plată, prevăzut de dispozițiile art. 1 al. 2 din HG nr. 1091/11.12.2014, pentru stabilirea salariului minim brut pe țară, garantat în plată, potrivit practicii judecătorești, faptul că pârâta mai are în întreținere un copil minor, Houbotă C. G., născută la data de 29 aprilie 2005, conform certificatului de naștere al acesteia depus la dosar, precum și criteriile oferite de prevederile art. 529 alin. 2 din codul civil.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul R. F., domiciliat in C., .. 5B, ., apt. 17, județul D., împotriva pârâtei B. Anișoara M., domiciliată în ..
Dispune exercitarea autorității părintești asupra minorei R. S. A. M., născută la data de 12 noiembrie 2010, în mod exclusiv, de către tatăl reclamant precum și stabilirea locuinței minorei la acesta, urmând ca pârâta să fie obligată către reclamant, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 147 lei lunar, începând cu data promovării cererii ( 9.10.2015 ) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 februarie 2016.
Președinte Grefier
R. B. L. N. N.
Red. R.B./tehn.L. N.
4 ex./ 19.02.2016
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2471/2016. Judecătoria CRAIOVA | Curatelă. Sentința nr. 2313/2016. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
