Plângere contravenţională. Sentința nr. 1443/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1443/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 1443/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1443
Ședința publică de la 03 Februarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. F. și intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat G. A., pentru petent și martorul G. Nicușor S., propus de petent, intimata fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 311-319 C.p.c. a fost audiat martorul prezent, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosarul cauzei.
Avocat G. A., pentru petent, a depus la dosar copie contract închiriere nr. 462/05.02.2013 și a învederat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat G. A., pentru petent, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și înlăturarea tuturor sancțiunilor învederând că prin probatoriul administrat a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei consemnate în procesul verbal de contravenție, în sensul că pe trotuar se afla o persoană dar nu avea intenția să traverseze . se aibă în vedere că în zona respectivă se află și o stație de autobuz și poate acea persoană aștepta autobuzul. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
La data de 05.03.2015 a fost înregistrată plângerea contravențională formulată de petentul T. F., în contradictoriu cu intimata I. D. - Serviciul Poliției Rutiere, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 20.02.2015, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea punctelor de amendă si celor de penalizare, exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate si restituirea permisului de conducere reținut în mod nelegal de către agentul constatator.
În fapt, la data de 20.02.2015, petentul a fost oprit în trafic de către un echipaj al poliției rutiere si după ce i s-au verificat actele i s-a imputat faptul că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care, în opinia eronată a agentului constatator se afla în traversarea străzii.
Învederează instanței că cele reținute de către agentul constatator nu corespund adevărului, în realitate la data mai sus indicată, în jurul orelor 17: 20, petentul se afla în trafic pe . trecerea de pietoni, în momentul în care s-a apropriat de trecere nu se afla nici un pieton cu intenția de a traversa . pe trotuar, însă fără să aibă intenția de a se angaja în traversare.
A încercat sa-i explice aceste aspecte mai sus indicate agentului constatator, insa pe un ton zeflemitor si arogant i-a adus la cunoștința faptul ca aceste aspecte sa le prezintă in fata instanței de judecata.
Solicită să se rețină un aspect foarte important si anume acela ca a semnat procesul verbal de contravenție cu obiecțiuni, consemnând la rubrica obiecțiuni următoarele: " CELE RELATATE NU CORESPUND REALITĂȚII, PIETONUL ERA PE TROTUAR, NU A CĂLCAT PE MARCAJUL PIETONAL "
A mai precizat că, în realitate, agentul constatator nu putea sa observe de la distanta la care era staționata mașina de politie si echipajul, dar si in raport de poziționarea echipajului si trecere efectiva de pietoni, adevărata stare de fapt, mai exact, daca pietonul a avut efectiv intenția de a se angaja in deplasarea străzii, sau daca a călcat sau nu pe trecerea de pietoni, pentru ca petentul sa aibă obligația legala de a-i acorda prioritate.
Instanțele au apreciat că astfel de litigii trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României) și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală). Aceasta deoarece în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei si Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală" la care se refera primul paragraf al articolului 6 CEDO.
La aceasta încadrare conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor), iar sancțiunea contravențională aplicabilă urmărește un scop preventiv și represiv.
In practica instanțele au apreciat, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, Cauza Ozturcc. Germaniei).
Astfel, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (legal întocmit) nu poate face dovada prin el însuși a existentei faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, urmând a se reține săvârșirea contravenției de către petent doar în prezenta unor probe concludente de vinovăție, în contextul în care petentul, în mod constant a negat savârsirea faptei.
Pe cale de consecință, constatând aplicabilitatea în cauza a prevederilor art.6 din Convenție, instanța a reținut că petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice garantate de acest articol, printre care și prezumția de nevinovăție.
Practica judiciară a CEDO care a stabilit, prin deciziile enunțate că dispozițiile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului sunt aplicabile acestui gen de fapte ilicite, tocmai datorită condițiilor fundamentale - fapta antisocială ce prezintă pericol social săvârșită cu vinovăție și a funcțiilor sancțiunii - prevenție generală și specială și caracterul represiv - ce caracterizează atât contravenția cât si infracțiunea.
Asa se explică aplicarea prezumției de nevinovăție ce profită contravenientului, nu agentului constatator, care trebuie sa dovedească cele reținute în sarcina unei persoane prin procesul verbal de contravenție, prin mijloace tehnice de înregistrare care au intrat în dotarea politiei.
Apoi deciziile CEDO sunt izvor de drept, deci obligatorii pentru instanțe.
Daca s-ar răsturna sarcina probei, așa cum va susține intimata, ar însemna impunerea arbitrariului, ceea ce ar constitui un pericol grav pentru statul de drept. (Decizia Civila 1088/29 octombrie 2009 a Tribunalului S.-nepublicată).
Sub acest aspect amintim că însăși Curtea Constituțională a României a subliniat în cuprinsul Deciziei nr. 1096/_ că: "Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție (...). Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza A. împotriva României, 2007, a statuat că, deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenționala decât pe cale penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală». O asemenea poziție este firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenții, din punct de vedere al protecției juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infracțiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte țin de materia penală în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale."
Conchide prin a exprima convingerea că în viitorul cel mai apropiat plângerile contravenționale vor fi judecate cu mai multă seriozitate și responsabilitate, chiar dacă aparent unele nu prezintă o miză prea mare pentru judecătorul cauzei, nu trebuie omis că pentru petenții nevinovați, o plângere tratată cu superficialitate și în final respinsă, ar putea avea consecințe dintre cele mai nefaste, iar sentimentul de nedreptate încercat este incomensurabil, iremediabil și de natură a conduce la creșterea gradului de neîncredere în sistemul judiciar, care în momentul de față este oricum unul destul de ridicat."
In dovedirea plângerii înțelege sa se folosească de proba cu înscrisuri, emiterea unei adrese către intimata pentru a comunica la dosarul cauzei mijloacele de proba care au stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție contestat, inclusiv mijloace video, si proba testimonială.
Atașează procesul verbal in original și împuternicire avocațială.
La data de 20.03.2015, petentul T. F. a depus cerere de complinire a acțiunii la care a anexat dispoziția de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei RON și a precizat numele martorului propus spre audiere.
La data de 03.04.2015, intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulata de petentul T. F. împotriva procesului-verbal . nr._ din 20.02.2015, pe care o consideră neîntemeiata .
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator in procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia noastră instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl. NCPC instituția noastră se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideram ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este Întocmii de un agent al statului aliat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Solicit să aibă că fapta pentru care petentul a fost sancționată contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de ari. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările .și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care .stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținui, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, vă rugăm să constatați faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv procesul verbal de contravenție aflat la dosarul cauzei care are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului.
De asemenea solicită să aibă în vedere dispozițiile art. 254 din Noul Cod de Procedura Civilă potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art. 254 alin 2 din același act normativ.
Solicită acesta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările noastre si probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecată.
In concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc civ. solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției intimate.
În scop probator, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul G. Nicușor S..
De asemenea, instanța a încuviințat intimatei proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/20.02.2015,întocmit de I. D. – BPR C., petentul a fost sancționat contravențional,reținându-se că în ziua de 20.02.2015, ora 17.20, C., . autoturismul cu numărul_ și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare pe marcaj pietonal .
În procesul verbal de contravenție petentul a menționat că cele relatate nu corespund realității, pietonul era pe trotuar, nu a călcat pe marcaj pietonal.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001,instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză, atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei,analizând cuprinsul procesului verbal,, instanța reține că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Astfel, petentul a solicitat proba cu martorul G. Nicușor S., care a relatat că a închiriat un teren de la petent pentru o spălătorie auto, se afla împreună cu petentul la momentul constatării contravenției, a văzut personal că nu a fost pieton pe trecere, acea persoană se afla pe trotuar și nici măcar nu avea intenția să treacă pe trecerea de pietoni. La dosar s-a depus și copie contract de închiriere teren încheiat între petent și martorul G. Nicușor S..
Instanța reține că prin întâmpinare, intimata se opune la ascultarea în calitate de martor a persoanelor ce fac parte din cele enumerate la art. 315 alin.1 NCPC, ori în speță, instanța reține că martorul G. Nicușor S. propus de petent se află în legături de interese cu petentul, conform contractului de închiriere depus la dosar și propriei declarații, situație ce se regăsește în dispozițiile art.315 alin.1 pct.3 NCPC.
Ca urmare, potrivit dispozițiilor art. 315 alin.1 pct.3 NCPC, instanța va înlătura declarația martorului G. Nicușor S..
Alte probe nu s-au mai solicitat.
Potrivit art. 249 NCPC, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Instanța apreciază că, în speță, fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții. Așadar, fapta este constatată personal de agentul constatator și procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de temeinicie, respectiv prezumția că reflectă adevărul. Astfel, instanța apreciază că petentul nu face dovada contrară stării de fapt reținută și constatată personal de agentul constatator ; pentru a răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție se impune un complex probatoriu .
În speță, instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Din aceste considerente, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. F., având CNP_, cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2016.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./04.03.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1591/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 957/2016.... → |
|---|
