Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 188/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 188/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 243/216/2014
Dosar nr._ operator de date cu caracter personal nr. 5012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 188/2014
Ședința publică de la 21 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-N. I.
Grefier S. E.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta S. M. și pe pârâtul G. F.-C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2014 fiind consemnate în încheierea de amânare dina cea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /17.01.2014, reclamanta S. M. a chemat în judecată pe pârâtul G. F.-C., solicitând ca pe cale de ordonanță președințială instanța să dispună suplinirea consimțământului pârâtului la Serviciu Public Comunitar pentru Evidența și Eliberarea Pașaportului pentru minorele G. M. B., născută la data de 30.07.2005 și respectiv S. A. A., născută la data de 06.07.2008, precum și suplinirea consimțământului pârâtului pentru deplasarea minorelor în Germania, pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 01.03.2014, însoțite de reclamantă.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat în esență că din relația de concubinaj pe care a întreținut-o cu pârâtul timp de mai mulți ani au rezultat minorele G. M. B., născută la data de 30.07.2005 și S. A. A., născută la data de 06.07.2008, însă după nașterea celei de-a doua fete, pârâtul nu a mai înțeles să își exercite drepturile părintești sub nici o formă. Din acel moment a încetat orice legătură cu pârâtul, care nu a mai înțeles să își exercite drepturile părintești, astfel încât a fost nevoită să se ocupe singură de creșterea și educarea celor două minore și să se descurce singură în fața autorităților. În continuare ,reclamanta a mai arătat că deși a încercat să îl convingă pe pârât să o împuternicească să reprezinte interesele copiilor acesta a refuzat vehement, de fiecare dată fără un motiv plauzibil. S-a mai arătat că datorită surorii sale, care este stabilită de mai mulți ani în Germania a reușit să găsească un loc de muncă la care trebuie să se prezinte începând cu data de 1.03.2014, unde i se asigură o bună remunerație, locuință și mai ales posibilitatea de a locui împreună cu cele două fiice.Având în vedere însă conduita pârâtului, manifestată constant în ultimul timp, îi este însă imposibil să plece în Germania împreună cu cele două minore în lipsa consimțământului acestuia și astfel va pierde oportunitatea de lucra în această țară.
În drept au fost invocate disp. art.996 și urm. C.pr.civilă.
În dovedire au fost atașate înscrisuri ( fil.5-12).
Deși legal citată, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la instanță pentru a-și formula apărările.
Au fost încuvințate și administrate probele solicitate de reclamantă, respectiv: proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiată martora Covrejea A., declarația acesteia fiind atașată la dosar( fil.20,21).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Conform certificatelor de naștere depuse la fila 5 și 6 dosar ,minorele G. M. B., născută la data de 30.07.2005 și S. A. A., născută la data de 06.07.2008, sunt fiicele reclamantei S. M. și a pârâtului G. F.-C.,rezultate dintr-o relație de uniune consensuală.
Din declarația martorei Covrejea A., audiată în ședința publică din data de 20.02.2014 reiese că începând cu data de 1.03.2014, reclamanta trebuie să plece în Germania ,având încheiat un contract de muncă în această țară. Aceeași martoră, mama reclamantei ,a mai declarat că mai are o fiică care este stabilită în Germania de peste 10 ani, iar reclamanta are posibilitatea să locuiască la sora ei, unde are condiții corespunzătoare pentru îngrijirea celor două minore.( fila 20,21).
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta solicită suplinirea consimțământului pârâtului pentru ca cele două minore să călătorească în străinătate precum și în vederea emiterii pașaportului pentru acestea.
Conform disp. art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004,deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit disp. art. 30 alin. 1 lit. b) din acest act normativ, minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea din țară în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia .
Întrucât în cauza dedusă judecății, nu s-a făcut dovada că autoritatea părintească asupra minorelor G. M. B. și S. A. A. este exercitat exclusiv de către reclamantă, deplasarea celor două minore în străinătate însoțite doar de unul din părinți se poate realiza numai cu acordul celuilalt părinte.
Referitor la condițiile de admisibilitate a acțiunii reclamantei, formulată pe calea ordonanței președințiale instanța reține următoarele:
Din disp. 996 NCPC rezultă că pentru admisibilitatea ordonanței președințiale trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții, anume ca măsura ce se solicită a fi ordonată să fie urgentă, să aibă un caracter vremelnic și să nu implice prejudecarea fondului litigiului. De asemenea disp.art. 996 alin. 1 Noul C. pr.civ enumeră categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. În consecință dacă instanța constată existența uneia dintre aceste situații, va putea să încuvințeze ordonanța președințială, în măsura în care sunt îndeplinite și celelalte două condiții de admisibilitate.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța apreciază că aceasta este îndeplinită întrucât reclamanta și-a găsit un loc de muncă în Germania, unde urmează să fie angajată începând cu data de 1.03.2014 și are posibilitatea să locuiască la sora ei, unde are condiții corespunzătoare pentru îngrijirea celor două minore, astfel cum rezultă din declarația martorei Covrejea A. de la termenul de judecată din data de 20.02.2014( fila 20,21). Din declarațiile aceleași martore mai reiese că în situația în care reclamanta nu poate să plece în Germania împreună cu cele două minore, cel mai probabil aceasta își va pierde locul de muncă.
Referitor la condiția vremelniciei,instanța reține că reclamanta solicită doar luarea unei masuri provizorii,respectiv de suplinire a consimțământului pârâtului pentru ca cele două minore să călătorească în Germania pe o perioadă de 1 an precum și în vederea emiterii pașaportului pentru acestea. Având în vedere și faptul că reclamanta a dovedit că mai există o acțiune, pe calea dreptului comun, prin care se solicita ca doar reclamanta sa exercite autoritatea părinteasca asupra celor două minore, iar locuința ambelor minore sa fie stabilită la domiciliul reclamantei( dosar_ și ulterior o altă acțiune cu același obiect înregistrată la data de 19.02.2014-dosar_ - fil.22-25), instanța reține că este îndeplinită și condiția vremelniciei.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului cauzei, instanța reține că aparenta dreptului este în favoarea reclamantei, întrucât cele două minore locuiesc împreună cu reclamanta, fiind îngrijirea acesteia, iar pârâtul nu contribuie cu nimic la creșterea și educarea acestora. Din declarația martorei Covrejea A. mai reiese că de când părțile s-au despărțit în fapt, pârâtul nu le-a vizitat niciodată pe minorele G. M. B. și S. A. A. și nu a comunicat niciodată cu acestea( fil.20,21).
Instanța reține că în concordanță cu jurisprudența C.E.D.O., dar și cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest principiu este impus inclusiv în legatură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor.
În măsura în care există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct și minorul, iar instanța judecătorească este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior al copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.
În consecință, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 996 NCPC, instanța urmează să admită capătul de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtului G. F.-C. pentru ca minorele G. M. B. și S. A. A. să se deplaseze în Germania, împreună cu mama lor reclamanta S. M., pana la soluționarea definitivă a litigiului pe fond, în cadrul dosarului_, cu termen de recomandare la data de 24.02.2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș.
Referitor la capătul de cerere,prin care reclamanta a solicitat suplinirea consimțământului pârâtului G. F.-C. pentru eliberarea pașaportului către minorele G. M. B. și S. A. A., instanța reține că potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005),emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
Având în vedere textele legale invocate, precum și soluția ce urmează a fi adoptata cu privire la suplinirea consimțământului pârâtului pentru ca minorele cele două minore să se deplaseze în Germania, împreună cu mama lor, instanța urmează să admită și capătul de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtului G. F.-C. pentru eliberarea pașaportului către minorele G. M. B. și S. A. A.
Se va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta S. M., domiciliată în Curtea de Argeș, .. A 20, ., jud. Argeș, CNP_, în contradictoriu cu pârâtul G. F. C., domicilait în Ciofrângeni, ..
Suplinește consimțământul pârâtului G. F. C. pentru eliberarea pașaportului către minorele G. M. B., născută la data de 30.07.2005 și S. A. A., născută la data de 06.07.2008, precum și pentru deplasarea acestora în Germania împreună cu mama lor, reclamanta S. M..
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se va se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2014.
Președinte,Grefier,
G. N. IonescuSimona E.
IGN/SE/4ex/25.02.2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 166/2014. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1143/2014. Judecătoria... → |
|---|
