Revendicare imobiliară. Sentința nr. 43/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 43/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 1339/216/2012
Dosar nr._ revendicare imobiliară,
Operator de date cu caracter personal nr. 5012 grănițuire
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 43/2014
Ședința publică de la 15 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. T.
Grefier E. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. T. E. și pe pârâții G. M. și G. D., având ca obiect revendicare imobiliară și grănuțire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamanta, personal și asistată de avocat I. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 (fila 57), pârâții G. M. și G. D., personal și asistați de avocat R. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012 (fila 52), și martorul P. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiune timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 201 lei (filele 3, 42 și 46) și timbre judiciare 3,45 lei.
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art. 231 al. 2 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează obiectul cauzei și stadiul soluționării acesteia. De asemenea, menționează că reclamanta nu a depus dovada achitării onorariului provizoriu de expert în sumă de 700 lei.
Instanța o întreabă pe reclamantă dacă și-a îndeplinit obligația privind achitarea onorariului provizoriu de expert în sumă de 700 de lei.
Reclamanta, personal, precizează că nu a achitat onorariului provizoriu de expert și nu înțelege să-l achite întrucât nu are de unde să îl plătească.
S-a audiat martorul P. G., declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
Avocat R. P., pentru pârâți, în timpul audierii martorului P. G., a solicitat evacuarea reclamantei din sala de ședință, întrucât aceasta îi șoptea martorului ce să spună.
Reclamanta, personal, insistă că nu achită onorariul provizoriu de expert întrucât au „plătit-o” pârâții pe expertă.
Avocat I. C., pentru reclamantă, precizează că se impune suspendarea judecății, în baza art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, apreciind că sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, având în vedere că reclamanta nu înțelege să achite onorariul de expert. Subliniază că se impune suspendarea judecății.
Reclamanta, personal, stăruie ca onorariul de expert să fie achitat de pârâți întrucât aceștia i-au luat pământul. În continuare, adaugă că a văzut când pârâții i-au dat bani expertei.
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a judecății, în baza art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, formulată de apărătorul reclamantei. Avocat R. P., pentru pârâți, solicită decăderea reclamantei din proba cu expertiză de specialitate.
Instanța, constatând că reclamanta refuză să plătească onorariul provizoriu de expert așa cum a fost eșalonat, respinge cererea de suspendare a judecății cauzei și decade reclamanta din proba cu expertiză tehnică așa cum a fost încuviințată.
Avocat I. C., pentru reclamantă, precizează că își menține cererea de suspendare a judecății, alte cererii neavând de formulat.
Avocat R. P., pentru pârâți, precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra fondului.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat I. C., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost completată și să se dispună obligarea pârâților să îi lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de circa 6 prăjini, respectiv circa 1200 m.p., pe care pârâții au ocupat-o pe nedrept din proprietatea reclamantei. Prin cererea completatoare reclamanta a solicitat și grănițuirea proprietăților părților. Reclamanta se legitimează și își dovedește dreptul de proprietate cu titlul de proprietate nr. 5505/27.01.1993, în care este menționată o suprafață totală de 2.394 m.p., ce se învecinează pe o latură cu V. E., de la care pârâții au cumpărat terenul. Cu martorul audiat la acest termen de judecată s-a făcut dovada că pârâții au acaparat din terenul proprietatea reclamantei, care era cultivat cu lucernă, pârâții ocupând suprafața de 6 prăjini, pe care au cultivat-o cu cartofi și au împrejmuit-o cu sârmă ghimpată. Terenul reclamantei avea laturile drepte ulterior acestea fiind modificate. Stâlpul de tensiune în prezent se află pe terenul pârâților deși acesta înainte de ocupare era semn de hotar. Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost completată și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat R. P., pentru pârâți, solicită respingerea acțiunii și a se avea în vedere atitudinea reclamantei de pe tot parcursul procesului. Nu a avut bani pentru plata taxei de timbru, a schimbat doi apărători, a formulat cerere de ajutor public judiciar, nu a achitat onorariul provizoriu de expert, iar martorii propuși de aceasta au fost aduși cu mandat de aducere. Cererea reclamantei este neîntemeiată întrucât nu a fost dovedită. Din declarațiile martorilor audiați rezultă că ceea ce cunosc acești martori le cunosc de la reclamantă și nu personal, astfel că aceste declarații nu dovedesc absolut nimic. Reclamanta deși a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate nu a achitat onorariul de expert. Solicită a se reține exercitarea abuzivă a cererii de către reclamantă. Au fost depuse la dosar înscrisuri din care rezultă că la fața locului s-a deplasat o comisie și după efectuarea măsurătorilor s-a amplasat gardul, ulterior fiind efectuate măsurători și pentru documentația cadastrală necesară intabulării dreptului de proprietate. Nu există în fapt o ocupare efectivă. Solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat I. C., pentru reclamantă, în replică, solicită a se avea în vedere că a fost audiat fostul primar B. G., care a declarat că a auzit despre neînțelegerile dintre părți și a menționat că nu a fost la fața locului. Reclamanta nu cunoaște despre ce comisii fac pârâții vorbire, adresele depuse la dosar în acest sens sunt foarte concise. Solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă și, în virtutea rolului activ, apreciază că instanța avea posibilitatea să stabilească în sarcina pârâților plata onorariului de expert.
Avocat R. P., pentru pârâți, în replică, precizează că pârâții nu înțeleg să preia obligația achitării onorariului de expert.
Reclamanta, personal, precizează că ea nu bea, este bolnavă, amărâtă, chinuită și singură, iar pârâtul și-a bătut joc de ea. Stâlpul a fost pe hotar cu D. N.. Solicită să i se dea terenul său din titlul de proprietate.
Pârâta G. D., personal, menționează că în legătură cu expertiza părțile au fost convocate la ora 10.00 la sediul primăriei. Pârâții au fost punctuali, însă reclamanta nici la ora 11.00 nu veniseră. Au așteptat-o la primărie până la ora 11.30 apoi au plecat spre teren și la o distanță de circa 4 km au văzut-o pe drum pe reclamantă și au luat-o pârâții cu mașina lor pentru a fi prezentă în teren și a participa la efectuarea măsurătorilor.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /08.05.2012, așa cum a fost precizată la data de 27.06.2012 și completată la data de 08.11.2012, reclamanta B. E. a chemat în judecată pe pârâții G. M. Și G. D. solicitând ca aceștia să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de cca. 1000 mp, ce face parte dintr-un trup mai mare de teren situat în punctul „L. Uzină” din .. A mai cerut să se grănițuiască proprietățile părților în funcție de limitele ce rezultă din titlul de proprietate nr. 5505 ce i-a fost eliberat de către Comisia Județeană Argeș de Fond Funciar la data de 27.01.1993.
În motivarea cererilor sale, reclamanta a arătat că este proprietara întregii suprafețe de teren pentru care i-a fost eliberat la legea specială titlul de proprietate susmenționat, din care pârâții i-au acaparat în primăvara anului 2012 suprafața de cca. 1.000 mp pe care au inclus-o în proprietatea lor și au însămânțat-o cu cartofi. Pentru a se evita orice alte litigii ulterioare, a cerut să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți care se învecinează.
La data de 18.05.2012, pârâtul G. M. a depus întâmpinare în care a arătat că a cumpărat prin act autentic, de la vânzătoarea V. D. I., terenul de 1.164 mp situat în punctul „La Uzină” din extravilanul comunei Băiculești, județul Argeș pe care îl stăpânește și în prezent și că în primăvara anului 2012 reclamanta este cea care a distrus gardul împrejmuitor și cultura de cartofi, motiv pentru care a formulat o plângere penală împotriva acesteia, iar în urma cercetărilor efectuate B. E. a recunoscut că a intrat pe terenul său.
S-au depus acte în legătură cu obiectul cauzei, au fost interogate părțile și s-au audiat martorii B. A., B. G. și P. G..
Instanța a apreciat ca fiind utilă soluționării cauzei efectuarea unei expertize de specialitate, pentru identificarea în schiță de plan cu vecinătăți a terenului în suprafață de 2.394 m.p. pentru care reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate la legea specialitate, urmând a se efectua verificări de scripte la Comisia Locală de Fond Funciar Băiculești și, în funcție de procesul-verbal de punere în posesie și de fișa cu date, să procedeze la identificarea terenului, iar în funcție din mențiunile din registrul agricol să se stabilească dacă terenul apare evidențiat în rolul agricol al autorului reclamantei. De asemenea a apreciat că este necesară identificarea în schiță de plan și vecinătăți și a terenului de 1.164 m.p. situat în punctul „La Uzină”, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1822/09 mai 2003, avându-se în vedere și documentația întocmită cu ocazia înscrierii dreptului de proprietate asupra acestui teren în cartea funciară, iar în urma verificărilor de scripte la rolul agricol să se stabilească dacă acest teren se regăsește în evidențele agricole ale autorilor V. D. I., O. D. și O. E.; să se stabilească dacă terenul din titlul de proprietate și cel din contractul de vânzare-cumpărare se suprapun, iar în caz afirmativ să se evidențieze pe ce suprafață; să se menționeze dacă între proprietățile părților, așa cum rezultă din actele de proprietate menționate, există gard despărțitor sau hotarul este dat de semne naturale de hotar, urmând să se evidențieze acestea în schiță de plan și să se stabilească dacă, față de semnele naturale de hotar sau gardul împrejmuitor, linia de hotar ce rezultă din actele de proprietate ale părților a suferit modificări.
Întrucât reclamanta, în sarcina căreia s-a stabilit plata eșalonată a onorariului de expert, a declarat că nu înțelege să suporte aceste cheltuieli, iar pârâții au arătat că nu înțeleg să preia această obligație, instanța a decăzut reclamanta din proba cu expertiză încuviințată urmând a soluționa cauza în funcție de celelalte probe existe la dosarul cauzei.
Examinând lucrările dosarului, instanța în fapt reține următoarele:
După apariția Legii nr. 18/1991, reclamanta B. E. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.394 mp teren în extravilanul comunei Băiculești, județul Argeș, fiindu-i eliberat în acest sens de către Comisia Județeană Argeș de Fond Funciar titlul de proprietate nr. 5505/27.01.1993. Din mențiunile titlului de proprietate rezultă că, la acea dată, terenul se învecina pe latura de nord cu numita V. E..
Deși dreptul de proprietate i-a fost recunoscut încă din anul 1993, reclamanta figurează înscrisă în rolul agricol cu acest teren abia din anul 2010, așa cum rezultă din adeverința nr. 4680/11.07.2012 a Primăriei Băiculești, județul Argeș.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P. G. A. sub nr. 1822/09.05.2003, pârâtul G. M., în timpul căsătoriei cu pârâta G. D., a cumpărat de la numita V. D. I., printre alte suprafețe de teren, și suprafața de 1.164 mp teren arabil situat în punctul „La Uzină” din extravilanul comunei Băiculești, județul Argeș.
Din mențiunile contractului și ale planului de amplasament ce au stat la baza acestuia, rezultă că terenul se învecinează pe latura de sud cu proprietatea reclamantei B. E. și a fost dobândit de vânzătoare prin înzestrare verbală de la părinții săi O. D. și O. E.. Dreptul de proprietate asupra terenului înscris în cartea funciară nr._ UAT Băiculești a fost intabulat în favoarea pârâților la data de 22.03.2012, fiind opozabil tuturor, inclusiv reclamantei.
B. E. susține că, în primăvara anului 2012, pârâții i-au acaparat din cei 2.394 mp teren suprafața de cca. 1.000 mp, dar a refuzat întocmirea raportului de expertiză din care să rezulte ce suprafață de teren deține în prezent.
Martorul P. G., care este ginerele reclamantei, a susținut că terenul soacrei sale măsoară cca. 12 prăjini și că pe 6 prăjini din acestea pârâții au cultivat cartofi, după care au închis terenul cu sârmă ghimpată.
Martorii B. A. și B. G. au declarat că nu cunosc cu exactitate întinderea terenurilor proprietatea părților, dar că la fața locului s-a deplasat o comisie care a procedat la punerea în posesie a pârâților.
În această situație, instanța, comparând titlurile de proprietate prezentate de părți, va da eficiență celui care este mai bine conturat, respectiv contractului de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P. G. A. sub nr. 1822/09.05.2003 prezentat de pârâți, care a fost întocmit pe baza documentației cadastrale prevăzute de lege și din care rezultă originea dreptului de proprietate transmis de vânătoare cumpărătorilor.
Titlul de proprietate nr. 5505/27.01.1993 eliberat reclamantei nu este însoțit de un proces verbal de punere în posesie cu schița aferentă și de acte din care să rezulte că terenul a aparținut înainte de apariția Legii Fondului Funciar reclamantei sau autorilor acesteia.
Pe de altă parte, simpla afirmație a reclamantei, în sensul că pârâții i-au acaparat o bucată din terenul retrocedat la legea specială modificând în această modalitate hotarul despărțitor, nu poate fi luată în considerare, în condițiile în care B. E. a refuzat în mod sistematic efectuarea de măsurători pentru determinarea limitelor proprietății sale.
Așa fiind, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 274 din Codul de procedură în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea reclamantei B. T. E., domiciliată în . lui E., județul Argeș, împotriva pârâților G. M., domiciliat în municipiul București, .. 20, ., și G. D., domiciliată în municipiul București, .. 20, ..
Obligă reclamanta să plătească pârâților 3.173 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 15.I.2014, în ședință publică.
Președinte, E. T. | ||
Grefier, E. P. |
E.T./ 5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 350/2014.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
