Plângere contravenţională. Sentința nr. 350/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 350/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 1784/216/2013
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal nr. 5012
plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 350
Ședința publică de la 2 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-M. P.
Grefier C. G.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale înregistrată sub numărul_ / din 12 iulie 2013, formulată de reclamantul M. C.-S. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ / 9 iunie 2013, întocmit de către reprezentanții pârâtului I. DE J. JUDEȚEAN ARGEȘ.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 31 martie 2014 iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 12.07.2013, sub nr._, reclamantul M. C. S., a solicitat anularea procesului verbal, . nr._/09.06.2013, emis de pârâtul I. DE J. JUDEȚEAN ARGEȘ și exonerarea sa de plata amenzii contravenționale, în sumă de 1.000 lei.
În motivarea plângerii, reclamantul a arătat în esență că, la data de 09 iunie 2013, a plecat din București împreună cu alți patru prieteni spre Sibiu, unul dintre aceștia dorind să își achiziționeze un autoturism de ocazie și, ajungând pe Transfăgărășan, au decis să oprească pentru aproximativ 15 minute, pentru a se odihni și pentru a admira frumusețea peisajelor. Se arată că, în timp ce făceau poze de grup și admirau peisajul a oprit lângă ei un autoturism al jandarmeriei, în care se afla doar jandarmul care conducea autoturismul și care i-a întrebat dacă au făcut grătar în acel loc și au aruncat hârtii și resturi menajere pe acea porțiune de drum. Se susține că nu au desfășurat activități de picnic în zonă, că într-adevăr în acel loc erau niște lemne arse, ude și pline de noroi, precum și hârtii deteriorate și murdare aruncate, însă se putea observa cu ușurință că aceste urme nu erau recente, fiind lăsate cu ceva timp în urmă, reclamantul aducându-i la cunoștință jandarmului acest aspect și părând convins de acest lucru a plecat, chiar fără a legitima pe vreunul dintre cei prezenți la fața locului.
Pentru aceste motive susține că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, agentul constatator neconstatând personal și în mod nemijlocit fapta, din moment ce a întrebat grupul în care se afla și reclamantul, dacă ei au aprins focul în zonă și au aruncat hârtii, astfel că, s-a aplicat în mod nelegal o sancțiune contravențională, cu încălcarea flagrantă a principiului in dubio pro reo, conform căruia orice dubiu existent în cauză trebuie interpretat în favoarea persoanei sancționată contravențional.
Sub aspectul legalității, se susține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, agentul constatator nearătând elementele de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție, acesta reducându-se să redea textul aplicabil. De asemenea, se susține că procesul verbal este lovit de nulitate deoarece nu a fost întocmit în prezența reclamantului, astfel că, nu i s-a permis să citească actul sancționator și nici nu i-a fost adus la cunoștință că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal, fiind încălcate dispozițiile art.16 alin.7 coroborat cu prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 din O.G. nr.2/2001.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri, audierea agentului constatator Săndoaia G. și a martorului M. R., fiind depuse la dosar, în copie: proces verbal de contravenție (f.8), copie carte de identitate reclamant (f.9).
Plângerea a fost legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (f.10).
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art.411 alin.1 pct.2 teza finală C.proc.civ.
La data de 21.10.2013 pârâtul a formulat întâmpinare (f.30), prin care a solicitat respingerea plângerii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, pârâtul a arătat în esență că, în data de 09.06.2013, în jurul orelor 10:00, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza Comunei Arefu, agentul constatator a observat mai multe persoane, printre care și reclamantul, care desfășurau activități de picnic în zona Izvorul lui C., aceasta nefiind una dintre zonele special amenajate în acest sens. În urma prezentării calității sale, le-a adus la cunoștință că este interzis să desfășoare activități de picnic în afara zonelor special amenajate în acest sens, iar locul în care se aflau nu era destinat unor asemenea activități.
Sub aspectul legalității se susține că, procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, precum și a dispozițiilor art.19 din același act normativ, actul sancționator cuprinzând mențiunea că petentul nu a fost de față la întocmirea actului constatator, aspect confirmat de un martor.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ., Legea nr.54/2012 și O.G. nr.2/2001.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri și martorul M. F., fiind depusă la dosar, în copie, o adresă de la Primăria Comunei Arefu. (f.31).
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art.411 alin.1 pct.2 Codul procedură civilă.
La data de 01.11.1013 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f.38), prin care a reiterat motivele invocate prin cererea introductivă de instanță, susținând în plus că, mențiunile agentului constatator înscrise în actul sancționator nu pot servi singure, drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale, în absența altor mijloace de probă, or, în prezenta cauză, pârâtul nu a anexat la întâmpinare nicio probă care să demonstreze dincolo de orice dubiu vinovăția sa, adresa atașată neavând nicio forță probantă.
La aceeași dată, sub denumirea de cerere modificatoare, reclamantul a propus noi probe în susținerea plângerii contravenționale, respectiv martorul N. V. M., teza probatorie fiind faptul că cele reținute în actul sancționator nu corespund realității iar agentul constatator a întocmit procesul verbal de contravenție în lipsa sa, de manieră abuzivă.
În drept a invocat dispozițiile art.201 alin.2, art.204 alin.1 C.proc.civ, O.G. nr.2/2001.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art.411 alin.1 pct.2 Codul procedură civilă.
La data de 15.11.2013, reclamantul a formulat note scrise (f.48), prin care a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martora N. V. M..
La data de 28.11.2013 pârâtul a formulat întâmpinare la cererea modificatoare (f.53), prin care a solicit decăderea reclamantului din proba cu martora N. V. M., invocând dispozițiile art.254 alin.1 C.proc.civ.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și martorul M. R. F..
Prin încheierea de ședință din data de 16.12.2013, instanța, având în vedere dispozițiile art.19 alin.2 din O.G. nr.2/200, a respins ca inadmisibilă proba cu martorul Săndoaia G., propusă de reclamant prin cererea introductivă. De asemenea, față de dispozițiile art.254 alin.1 C.proc.civ, reclamantul a fost decăzut din proba cu martora N. V. M..
La data de 13.02.2014, Primăria Arefu a depus relațiile solicitate de către instanță (f.73).
Analizând materialul probator administrat, instanța reține:
Prin procesul verbal, . nr._ (f.8), reclamantul a fost sancționat pentru fapta săvârșită, prev de art.7 lit.q din Legea nr.54/2012, cu amendată contravențională în sumă de 100 lei, reținându-se în fapt că, la data de 09.06.2013, ora 10:00, a desfășurat activitate de picnic, în . C., zonă care nu este amenajată pentru această activitate.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul-verbal de contravenție întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
În ceea ce privește susținerea reclamantului, conform căreia procesul verbal contestat este lovit de nulitate deoarece agentul constatator a făcut o descriere generică a faptei, fiind lipsită de conținut concret, instanța apreciază că este neîntemeiată. Astfel, conform proces verbal de contravenție (f.8), descrierea faptei săvârșită constă în faptul că reclamantul a desfășurat activitate de picnic, în . C., zonă care nu este amenajată pentru această activitate. Față de aceste mențiuni, instanța apreciază că acestea sunt suficiente pentru stabilirea locului săvârșirii contravenției, încadrarea juridică a faptei și stabilirea sancțiunii corespunzătoare.
În ceea ce privește susținerea reclamantului conform căreia procesul verbal contestat este lovit de nulitate deoarece nu a fost întocmit în prezența sa, astfel că, nu i s-a permis să citească actul sancționator și nici nu i-a fost adus la cunoștință că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal, instanța apreciază că este neîntemeiată. Analizând procesul verbal de contravenție se constată că, au fost respectate exigențele dispozițiilor art.19 alin.1 din O.G. nr.2/2001, agentul constatator făcând mențiunea „contravenientul nu a fost de față la întocmirea procesului verbal ”, această împrejurare fiind confirmată de un martor. Mai mult, din declarația martorului asistent M. R. F. (f.69), reiese că acesta a semnat procesul verbal de contravenție, întrucât în momentul întocmirii, contravenientul nu se afla de față.
În ceea ce privește susținerea reclamantului conform căreia procesul verbal contestat este lovit de nulitate absolută deoarece la momentul întocmirii, agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța apreciază că este neîntemeiată. În ceea ce privește nesocotirea dispozițiilor legale care obligă agentul constatator să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de formula obiecțiuni, instanța reține că, în această situație suntem în prezența unui caz de nulitate expresă, dar relativă, astfel cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, nesocotirea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, astfel încât, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În cauza de față, reclamantul nu a invocat faptul că această omisiune din partea agentului constatator i-a produs vreo vătămare iar aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat. Lipsa obiecțiunilor este obiectiv justificată de faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în lipsa reclamantului, situație permisă de lege, cu toate acestea, instanța apreciază că reclamantul avea posibilitatea să prezinte în fața instanței toate obiecțiunile pe care nu a avut posibilitatea să le formuleze cu ocazia întocmirii procesului-verbal, dându-se astfel eficiență, în mod efectiv, dreptului la apărare al reclamantului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din actul normativ menționat, precum și jurisprudența CEDO, rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 7 alin.1 lit. q din Legea nr.54/2012, persoanele fizice au obligația să nu desfășoare activități de picnic în afara zonelor special amenajate pentru activitățile de picnic și/sau a zonelor indicate pentru activitățile de picnic. Potrivit art. 8 alin.1 lit. i) din același act normativ, nerespectarea prevederilor art.7 lit. q constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei.
Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator nu a fost contrazisă de probele administrate în cursul judecății.
Astfel, situația descrisă în procesul verbal de contravenție este susținută de declarația martorului M. R. F. (f.69), care susține că, în zona Izvorul lui C. aflată pe Transfăgărășan, a văzut când, un grup de prieteni, desfășa activități de picnic, fiind lăsate urme de foc și gunoi menajer. De asemenea, din adresa comunicată de Primăria Arefu (f.73), reiese că zona Izvorul lui C. nu se încadrează într-o zonă special amenajată pentru desfășurarea activităților de picnic, aspecte relatate și de martorul M. R. F., care susține că le-a atras atenția celor prezenți că acea zonă este interzisă desfășurării unor asemenea activități.
Instanța nu poate să rețină susținerile reclamantului în sensul că nu a desfășurat activități de picnic, în acel loc fiind într-adevăr niște lemne arse, ude și pline de noroi, precum și hârtii deteriorate și murdare aruncate, însă se putea observa cu ușurință că, aceste urme au fost lăsate cu ceva timp în urmă, poate chiar cu o săptămână-două înainte.
Din declarația martorului M. R. F. reiese că, au desfășurat activități de picnic, fiind văzuți de către martor cu o zi înainte de întocmirea procesului verbal de contravenție, parcându-și autoturismele în zonă, montându-și corturile, aprinzând focurile. Mai mult, martorul susține că, în zona respectivă era curat, înainte ca aceste persoane să se instaleze și să desfășoare activități de picnic, fără ca înainte cineva să fi desfășurat asemenea activități și, fără să exista vreo urmă care să semnaleze că în zonă s-au mai desfășurat activități de picnic.
Instanța nu poate să rețină susținerile reclamantului în sensul că, agentul constatator nu a constatat personal și în mod nemijlocit săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, acesta aplicând în mod nelegal o sancțiune contravențională, cu încălcarea flagrantă a principiului in dubio pro reo, conform căruia orice dubiu existent în cauză trebuie interpretat în favoarea persoanei sancționată contravențional.
Din declarația martorului M. R. F. reiese că, organul constatator, după ce i-a legitimat, le-a atras atenția, în ziua în care s-au instalat, că acea zonă nu este amenajată pentru activități de picnic, totodată, aducându-li-se la cunoștință și faptul că, în cazul în care nu părăsesc zona vor fi amendați conform legii. Mai mult, din declarația martorului reiese că, inclusiv acesta le-a adus la cunoștință că acea zonă nu este amenajată pentru activități de picnic, însă i-au fost adresate o . cuvinte jignitoare iar cei prezenți au părăsit locul respectiv a doua zi dimineața, între orele 7-8.
Instanța a acordat valoare probatorie depoziției martorului M. R. F., apreciind-o ca verosimilă, întrucât, deși a fost indicat în procesul verbal de contravenție ca martor asistent, din declarația acestuia reiese că, fiind salvamontist în zonă, a perceput în mod nemijlocit împrejurările relatate, de la baza de Salvamont existând o vizibilitate foarte bună asupra locului unde reclamantul împreună cu prietenii săi, desfășurau activități de picnic.
Fată de aceste considerente, instanța apreciază că, situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal de contravenție corespunde realității, reclamantul săvârșind fapta reținută în sarcina sa.
Potrivit art.21 alin.(3) din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Referitor la sancțiunile aplicate reclamantului prin procesul-verbal de contravenție, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind dispusă amenda în minimul special prevăzut de lege. De asemenea, față de circumstanțele concrete ale faptei, sancțiunea pecuniară se impune a fi aplicată reclamantului, aceasta având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul, în raport cu respectarea dispozițiilor legale privind desfășurarea activităților de picnic ce au ca scop prevenirea, reducerea și eliminarea impactului negativ asupra mediului, asupra stării de sănătate a populației, generat de practicarea inadecvată a activităților de picnic.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de reclamant apare ca neîntemeiată, urmând ca, în baza art. în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor să o respinsă ca atare și să mențină efectele procesului-verbal de constatare a contravenției, ., nr._/09.06.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către reclamantul M. C.-S., cu domiciliul procesual ales în București, sector 2, .. 16-18, parter, . cu I. DE J. JUDEȚEAN ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
Menține efectele procesului-verbal . nr._, întocmit de I. de J. Județean Argeș, la data de 09.06.2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.04.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C.-M. P. C. G.
Red.C.M.P.
Tehnored.C.G/ 4 ex/ 15.05.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 817/2014.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 43/2014. Judecătoria... → |
|---|
