Contestaţie la executare. Sentința nr. 878/2013. Judecătoria DEJ

Sentința nr. 878/2013 pronunțată de Judecătoria DEJ la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 1096/219/2013

ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3187

JUDECĂTORIA D.

JUDEȚUL CLUJ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIILĂ nr. 878/2013

Ședința publică din data de 04.07.2013

Instanța formată din:

PREȘEDINTE: M. Ș. G.

GREFIER: M. L. I.

Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de către contestatorul M. I., prin avocat Badau C. E., în contradictoriu cu intimata S.C. V. R. S.A., având ca obiect contestație la executare.

Dezbaterile în fond s-au desfășurat la 27.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la această dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi.

INSTANȚA

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată la data de 26.03.2013, la Judecătoria D., sub nr._, contestatorul M. I., prin avocat Badau C. E., a chemat în judecată pe intimata S.C. V. R. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța, să dispună:

- anularea actelor de executare constatate prin procesul-verbal nr. 226 de stabilire a prețului de vânzare la licitație întocmit la data de 06.03.2013 de către executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 226/2012 al B.E.J. M. V. D.;

- anularea actelor subsecvente procesului-verbal de vânzare la licitație;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea învederează că prin procesul-verbal atacat s-a stabilit prețul de vânzare la licitație a bunului imobil teren în suprafață de 7055 mp situat în intravilanul Mun. D., ., F.N., înscris în CF nr._, la suma de 100.400 lei în baza unui raport de evaluare întocmit de către evaluatorul L. E. F..

Prin procesul-verbal executorul a stabili un preț de vânzare a imobilului pe baza unui simplu raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat și nu în baza unui raport de expertiză întocmit de către un expert judiciar astfel cum stipulează prevederile art. 500 alin. (2) corob. cu art. 411 alin. (3) din C.p.c. În lipsa acordului părților cu privire la evaluarea bunurilor sechestrate, executorul ar fi avut obligația să solicite efectuarea unei expertize. Contestatorul apreciază că în cauză, expertiza trebuia efectuată de către un expert tehnic, iar raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul F. L. E. în baza căruia executorul judecătoresc a stabilit prețul imobilului nu este un raport de expertiză.

În continuare, contestatoarea face trimitere la prevederile Legii nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară și la O.G. nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluărilor bunurilor. Se apreciază că evaluatorul nu poate fi asimilat expertului, cele două activități fiind reglementate în mod distinct.

În plus, susține că prin raportul de evaluare care a stat la baza procesului-verbal atacat imobilul în cauză a fost subevaluat. În acest sens, contestatorul precizează că prin raportul de evaluare prețul bunului a fost stabilit la suma de 100.400 lei (14,23 lei/mp), în condițiile în care conform grilei notarilor publici în zona respectivă un mp a fost evaluat la minim 37-47 lei, ceea ce înseamnă că media este de 42 lei/mp, prețul terenului de vânzare la licitație trebuind să fie de cel puțin 296.310 lei.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 339 și urm. din C.p.c., art. 500 și urm. din C.p.c., art. 388 din C.p.c., art. 411 alin. (3) din C.p.c. și art. 24 din N.C.P.C.

În probațiune, au fost depuse la dosarul cauze: procesul verbal nr. 226/06.03.2013 de stabilire a prețului de vânzare la licitație, dovada de comunicare.

Contestația la executare a fost legal timbrată.

Prin întâmpinarea din data de 15.04.2013, intimata solicită respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimata precizează că lucrările de evaluare a imobilelor pot fi realizate exclusiv de evaluatori autorizați ANEVAR care funcționează în condițiile O.G. 24/2011. Calitățile de expert tehnic și evaluator pot fi cumulate, fără însă a putea fi condiționată legitimitatea unui evaluator de cumularea calității de expert. Arată că inclusiv rapoartele de evaluare comandate anual de camerele notarilor publici și la care face referire contestatorul sunt realizate de evaluatori autorizați ANEVAR.

În continuare, arată că art. 500 alin. (2) din C.p.c. nu impune necesitatea întocmirii unei expertize tehnice pentru stabilirea valorii imobilului executat. Noțiunea de expert trebuie înțeleasă în sensul limbajului comun, iar nu în interpretarea propusă de către contestator.

Susține că prețul stabilit este strict orientativ, câtă vreme prin mecanismele procedurii de licitație, adjudecarea poate avea loc la o valoare inferioară sau superioară prețului evaluat.

În drept, a invocat prevederile art. 115, 274, 3711 și urm., art. 500 din C.p.c.

În probațiune, a propus proba cu înscrisuri.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri. A fost depusă la dosar partea relevantă a raportului de evaluare a fondului imobiliar al județului Cluj de către Camera Notarilor Publice Cluj la solicitarea instanței (filele 28-32). Totodată, la data de 19.04.2013, a fost anexat la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate, dosarul execuțional nr. 226/2012 al B.E.J. M. V. V. D..

La data de 13.06.2013, contestatorul a depus la dosar precizare de acțiune prin care a solicitat pe cale de excepție să se constate intervenită perimarea de drept a executării silite în dosarul execuțional nr. 226/2012 al B.E.J. M. V. V. D..

În susținerea excepției, contestatorul a preciza că ultimul act de executare efectuat în cauză înainte de intervenirea perimării a fost procesul-verbal de licitație imobiliară întocmit la data de 11.11.2011 de către executorul bancar M. Sinn (fila 416 din dosarul de executare), iar următorul act de executare a fost cererea de continuare a executării silite din data de 22.05.2012 (fila 473 din dosarul de executare).

În continuare, contestatorul a făcut trimitere la prevederile art. 388 alin. (1) din C.p.c. privind noțiunea de acte de executare, care trebuie constatate prin întocmirea de procese-verbale. Mai susține că reținerile și plățile efectuate de către terțul poprit pentru executarea popririi înființate anterior nu pot fi încadrate în sfera actelor de executare prevăzute de lege, întrucât terțul poprit nu poate efectua acte de executare.

În final, precizează că între 11.11.2011 și 22.05.2012 (o perioadă de 6 luni și 11 zile) nu a fost îndeplinit nici un act de executare, astfel că a intervenit sancțiunea prevăzută de art. 389 alin. (1) din C.p.c., iar actele de executare întocmite ulterior perimării sunt lovite de nulitate absolută conform art. 391 din C.p.c.

Intimata a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea excepției de perimare a executării silite, ca neîntemeiată.

Intimata susține, în motivare, că dispozițiile relative la perimarea executării nu se aplică în cauză de vreme ce înființarea popririi atrage aplicarea art. 454 din C.p.c. corob. cu art. 390 din C.p.c.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În primul rând, din punct de vedere procedural trebuie făcută precizarea că litigiul este supus dispozițiilor Codului de procedură civilă de la 1865 în vigoare la data începerii executării silite.

Contestația la executare a fost introdusă în termenul legal de 15 zile (termen procedural) de la data comunicării procesului-verbal de stabilire a prețului.

Instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției perimării executării, întrucât soluționarea acesteia ar putea facem inutilă analiza celorlalte aspecte de fond invocate în cauză.

Conform art. 389 alin. (1) din C.p.c. dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. Astfel, perimarea este o sancțiune care vine să „întâmpine” pasivitatea creditorului. În consecință, perimarea nu poate interveni atunci când creditorul stăruie în realizarea executării sau când executarea creanței constatată prin titlul executoriu își urmează cursul fără a fi necesar un nou act de executare, întrucât continuă să producă efecte un act de executare anterior.

În acest sens, legiuitorul a stipulat, în art. 390 alin. (1) din C.p.c., că dispozițiile privind perimarea nu se aplică în cazurile în care legea permite executarea fără somație, cum este situația popririi care se înființează fără somație. Astfel, art. 454 alin. (1) corob. cu art. 390 alin. (1) din C.p.c. rap. la art. 389 din C.p.c. conduc la concluzia că pe întreaga durată în care produce efecte poprirea, executarea, în totalitate sa, nu se poate perima, chiar dacă în dosarul de executare sunt pornite concomitent și alte forme de executare (mobiliară/imobiliară).

Această soluție este logică având în vedere că mecanismul popririi implică anumite rețineri și plăți periodice pe care trebuie să le efectueze terțul poprit din sumele ce le datorează debitorului, iar creditorul își vede creanța recuperată treptat, nefiind în principiu necesare alte acte de executare. Ar fi contrar rațiunii pentru care a fost gândită ca perimarea să opereze în cazul executării prin poprire, având în vedere că și-ar pierde rolul de sancțiune a pasivității creditorului.

În cauză, se poate observa că în perioada de 6 luni și 11 zile pe care o reclamă contestatorul poprirea se afla în ființă și își producea efectele, astfel că nu se poate susține că termenul de perimare de 6 luni a curs în această perioadă.

Pentru aceste motive este superfluă analiza apărărilor contestatorului relative la noțiunea de acte de executare, care trebuie constatate prin întocmirea de procese-verbale (art. 388 alin. (1) din C.p.c.) și la faptul că reținerile și plățile efectuate de către terțul poprit pentru executarea popririi înființate anterior nu ar putea fi încadrate în sfera actelor de executare.

Din argumentele precizate anterior trebuie observat că perimarea executării silite operează în . pe forme de executare.

Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă, ca nefondată, excepția perimării executării silite în dosarul execuțional nr. 226/2012 al B.E.J. M. V. V. D..

Pe fond, referitor legalitatea procesului-verbal nr. 226/06.03.2013 de stabilire a prețului de vânzare la licitație și actele subsecvente acestuia întocmite în dosarul execuțional nr. 226/2012 al B.E.J. M. V. V. D., instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal contestat, B.E.J. M. V. V. D. a stabilit prețul de vânzare la licitație reprezentat de teren în suprafață de 7055 mp, situat în intravilanul Municipiului D., ., F.N., jud. Cluj, înscris în CF nr._ a localității D., proprietate a contestatorului M. I. (care are calitatea de codebitor garant ipotecar potrivit titlurilor executorii puse în executare) la suma de 100.400 lei, reprezentând valoarea de piață. Executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal în baza raportului de evaluare efectuat de către expertul evaluator L. E. F., atestat ANEVAR.

Contestatorul susține, în esență, că evaluatorul a întocmit raportul fără a deține calitatea de expert judiciar și fără a-l fundamenta pe o expertiză judiciară prealabilă, astfel cum impun prevederile legale relevante din Codul de procedură civilă.

Conform art. 500 alin. (1) și (2) din C.p.c., Cartea V (Despre executarea silită) Capitolul IV (Urmărirea silită asupra bunurilor imobile) Secțiunea a III-a (Vânzarea la licitație), dacă în termen de 15 zile de la primirea somației debitorul nu plătește datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare, stabilind de îndată prețul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar putând să solicite părerea unui expert, sens în care sunt aplicabile prevederile art. 411 alin. (3) din același cod. În conformitate cu acest ultim articol, executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evalueze cu acordul părților bunul imobil, iar în caz contrar (în lipsa vreunui acord) va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile trebuie evaluate la valoarea lor de circulație, o copie a raportului de expertiză urmând să fie comunicată debitorului.

Din actele dosarului rezultă că între contestator (debitor) și intimată (creditoare) nu a existat un acord cu privire la evaluarea bunului.

Executarea silită este a doua fază a procesului civil, iar în cadrul procesului civil, pentru ca un raport de expertiză să aibă valoare juridică și probatorie acesta trebuie să fie rezultatul unei expertize judiciare, întocmite de către un expert judiciar în condițiile legii. Procedura expertizei este atent reglementată de către legiuitor în art. 201-214 din C.p.c., iar încălcarea acestor prevederi poate atrage nulitatea raportului de expertiză rezultat.

Instanța apreciază că art. 500 alin. (2) rap. la art. 411 alin. (3) din C.p.c. prevăd un caz particular în care expertiza judiciară (întocmită de către un expert judiciar) este obligatorie. Un argument în plus în acest sens este faptul că la data intrării în vigoare a acestor texte de lege nu exista profesia de evaluator ANEVAR, astfel că articolele relevante din cod nu au vizat întocmirea unui raport de evaluare de către un evaluator autorizat. Faptul că cele două calități, de expert și de evaluator pot fi cumulate nu este decât un argument în plus că cele două activități, de expertizare și de evaluare nu trebuie confundate.

Un alt argument este reprezentat de faptul că procedura expertizei conferă părților în conflict o . garanții procedurale menite a le da posibilitatea acestora să-și apere interesele, garanții pe care procedura evaluării nu le poate asigura.

Pentru aceste considerente, dincolo de calitatea fundamentării raportului de evaluare întocmit de către evaluatorul autorizat F. L. E., instanța apreciază că nu au fost respectate cerințele art. 500 alin. (2) rap. la art. 411 alin. (3) din C.p.c. și implicit nu au fost garantate drepturile contestatorului.

Totodată, instanța apreciază că există și indicii ale subevaluării bunului prin raportare la raportul de evaluare a fondului imobiliar avut în vedere de notarii publici în stabilirea costurilor privind actele translative ale dreptului de proprietate depus în extras la dosarul cauzei.

Potrivit art. 509 alin. (1) și (2) din C.p.c. licitația pornește de la prețul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea potrivit art. 500 alin. (2) din C.p.c. sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest preț. Potrivit art. 509 alin. (5) din C.p.c. dacă nu este oferit nici prețul la care este evaluat bunul imobil, vânzarea se va amâna la alt termen când licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. D. în situația în care nici de această dată nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. În fine, potrivit art. 510 alin. (2) din C.p.c., în nici o situație creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot să adjudece bunul la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.

Este fără îndoială că toate aceste texte de lege au ca finalitate, printre altele, proteguirea intereselor debitorului care „urmărește” să obțină un preț cât mai mare din vânzarea la licitație a imobilului și relevă importanța prețului de începere a licitației astfel cum a fost stabilit în urma expertizei. Așadar, susținerile intimatei că nu ar exista un interes real al contestatorului la stabilirea prețului imobilului pentru vânzarea la licitație sunt vădit nefondate.

În concluzie, instanța va admite contestația la executare formulată de către contestatorul M. I. în contradictoriu cu intimata S.C. V. R. S.A.

Va anula actele de executare constatate prin procesul-verbal nr. 226/06.03.2013 de stabilire a prețului de vânzare la licitație.

În conformitate cu principiul anulării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului inițial, instanța va dispune și anularea tuturor actelor întocmite în baza procesului-verbal anulat în dosarul execuțional nr. 226/2012 de către B.E.J. M. V. V. D..

În temeiul art. 174 din C.p.c., va obliga intimata S.C. V. R. S.A. la plata către contestatorul M. I. a cheltuielilor de judecată în sumă de 1699 lei (onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, excepția perimării executării silite în dosarul execuțional nr. 226/2012 al B.E.J. M. V. V. D. (nr. vechi 91/PF/3009 – executor bancar S. M.) invocată de către contestatorul M. I..

Admite contestația la executare formulată de către contestatorul M. I., cu domiciliul în Mun. D., ., jud. Cluj, prin avocat Badau C. E., în contradictoriu cu intimata S.C. V. R. S.A., cu sediul în Mun. București, ., . 10, sect. 2, cu sediul procesual ales în Mun. Cluj-N., ., ..

Anulează actele de executare constatate prin procesul-verbal nr. 226/06.03.2013 de stabilire a prețului de vânzare la licitație și actele subsecvente acestuia întocmite în dosarul execuțional nr. 226/2012 al B.E.J. M. V. V. D..

Obligă intimata S.C. V. R. S.A. la plata către contestatorul M. I. a cheltuielilor de judecată în sumă de 1699 lei (onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 04.07.2013.

Președinte, Grefier,

M. Ș. G. I. M. L.

Tehnoredactat și red. M.Ș.G.,

Nr. ex. 4/08.08.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 878/2013. Judecătoria DEJ