Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2264/2013. Judecătoria DEVA

Comentarii

0

Sentința nr. 2264/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 6179/221/2011

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA

D., . nr. 35

Tel: 0254_/ Fax: 0254_, e-mail:_

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2264/2013

Ședința publică din data de: 24 aprilie 2013

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: A. L. S. – judecător

Grefier: A. G.-P.

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta G. M. (fostă A.) și pe pârâtul A. M. L., având ca obiect partaj bunuri comune.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 17 aprilie 2013, iar apoi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi 24 aprilie 2013, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra acțiunii civile de față:

Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 23 mai 2011, reclamanta G. M. (fostă A.), cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P. E. L. în municipiul D., . Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. M. L., domiciliat în municipiul D., ., ca prin hotărârea ce se va pronunța (1) să se constate că sub durata căsătoriei cu pârâtul au dobândit cu titlu de bun comun imobilul apartament situat în municipiul D., . înscris în CF_-C1-U1 D. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6495/55 D.), nr. top 3184/X/10/51/55; (2) să se constate că a avut o contribuție exclusivă la dobândirea acestui bun; (3) să se dispună partajarea bunului în sensul de a-i fi atribuit imobilul, fără obligarea sa la plata vreunei sulte; (4) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, în esență, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1538/11 martie 2011 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între ea și pârât în anul 1994. A mai arătat că sub durata căsătoriei, mai exact la data de 05 octombrie 2001 au achiziționat imobilul în litigiu printr-un contract de schimb imobiliar, schimb ce a avut ca obiect garsoniera părinților săi fără a fi plătit vreun preț, situație în care ea a suportat practic în întregime prețul apartamentului. Totodată a subliniat că pe toată durata căsniciei a realizat constant venituri din muncă, uneori chiar într-un cuantum mai mare decât cele realizate de pârât.

Cu referire la modalitatea de partajare solicitată, a subliniat că aceasta este o soluție firească și corespunzătoare contribuției sale exclusive la achiziționarea imobilului, atâta timp cât împreună cu pârâtul a făcut doar unele îmbunătățiri.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 și 36 alin. 1 Codul familiei, art. 728 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.

Reclamanta a anexat cererii, în fotocopii, extras CF, contractul de schimb imobiliar, actul său de identitate și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 948/24 septembrie 2001.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii de partaj formulată de reclamantă.

În motivarea întâmpinării, în esență pârâtul a precizat că situația de fapt indicată de reclamantă nu este reală întrucât garsoniera ce a făcut obiectul contractului de schimb a fost achiziționată de ei de la părinții reclamantei contra sumei de 35.000 lei achitată acestora iar în momentul schimbului au plăti și o diferență de preț, împrejurare omisă de reclamantă în acțiunea introductivă.

Reconvențional a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța (1) să se constate că sub durata căsătoriei au dobândit următoarele bunuri și obligații comune: imobilul apartament situat în municipiul D., Aleea Crisului, ., ., județul Hunedoara înscris în CF_-C1-U1 D. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6495/55 D.), nr. top 3184/X/10/51/55 în valoare de 70.000,00 lei; 1 colțar cameră de zi în valoare de 600,00 lei; 1 masă de sufragerie de 12 persoane și scaune în valoare de 400,00 lei; 1 sistem home cinema în valoare de 200,00 lei, 1 DVD player în valoare de 100,00 lei, 2 televizoare LG în valoare de 400,00 lei fiecare, 1 mașină de spălat în valoare de 600,00 lei; 1 aragaz în valoare de 450,00 lei, 1 canapea flexibilă în favoare de 300,00 lei, 1 set de mobilier camera copil în valoare de 700,00 lei, 1 sistem PC în valoare de 700,00 lei; creditul bancar nr. 587/23 august 2007 având un sold la data separării în fapt de 8100 euro, dată de la care doar el a suportat achitarea ratelor și părțile sociale al S.C. Laury Transiter S.R.L. înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_; (2) să se dispună partajarea bunurilor în sensul de a-i fi atribuit lui imobilul apartament cu obligația de a suporta plata ratelor aferente contractului de credit bancar conform graficului de rambursare și părțile sociale ale S.C. Laury Transiter S.R.L., urmând ca reclamantei să-i revină în totalitate bunurile mobile aflate în apartament.

În motivarea cererii reconvenționale, în esență, pârâtul reclamant reconvențional a arătat că sub durata căsătoriei au fost achiziționate bunurile indicate, la dobândirea cărora ambii au contribuit în măsura veniturilor realizate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 și 36 alin. 1 Codul familiei, art. 728 Cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.

Pârâtul reclamant reconvențional a anexat cererii reconvenționale, în fotocopii, declarația convenție autentificată sub nr. 4245/24 septembrie 2001, contractul de credit bancar nr. 587/23 august 2007, certificatul de înregistrare al S.C. Laury Transiter S.R.L.

Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acesteia, în sensul de a se constata dobândirea bunurilor și contractarea datoriilor menționate, după cum urmează: imobilul apartament dobândit prin contribuție exclusivă a sa, bunurile mobile (masă de sufragerie și scaune, 2 televizoare LG, un aragaz, o canapea extensibilă, mobilier cameră copil) sunt dobândite prin contribuție exclusivă, celelalte bunuri mobile (colțar, sistem home cinema, DVD player, mașină de spălat, sistem PC) sunt dobândite în comun, cu o cotă egală de contribuție.

Referitor la creditul bancar, a precizat că reprezintă o datorie dobândită în timpul căsătoriei, însă banii obținuți au fost folosiți de pârât pentru achiziționarea unui autovehicul de transport marfă pentru desfășurarea activității societății sale, motiv pentru care apreciază că nu este o datorie comună, la fel cum consideră că părțile sociale ale S.C. Laury Transiter S.R.L. se cuvin pârâtului.

Prin precizarea cererii reconvenționale formulată pentru termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2013, pârâtul reclamant reconvențional a arătat că debitul aferent contractului de credit nr. 58F din data de 23 august 2007 contractat de către el și reclamantă era la data separării în fapt (luna august 2010) în cuantum de 14.259 euro și nu în cuantum de 8.100 euro cum în mod eronat a indicat în cererea reconvențională.

Taxe timbru:

- acțiunea principală a fost timbrată cu suma de 39,00 lei (filele 11, din dosar) taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar anulate la dosar;

Pentru diferența de 1.752,00 lei datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru acțiunea introductivă, prin încheierea din 07 martie 2012 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată și s-a dispus scutirea reclamantei pârâtă reconvențional de la plata acestei sume.

- cererea reconvențională a fost timbrată cu suma de 50,00 lei taxă judiciară de timbru (filele 22, din dosar) și 0,30 lei timbru judiciar:

Pentru diferența de 2.192,00 lei datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru cererea reconvențională, prin încheierea din 07 martie 2012 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată și s-a dispus scutirea reclamantului reconvențional de la plata acestei sume.

Probe administrate:

- înscrisuri;

- interogatoriul pârâtului (filele 77-79 din dosar);

- interogatoriul reclamantei (filele 80-81 din dosar);

- probe testimoniale: declarații martori G. M. (fila 97 din dosar), B. S. (filele 109-110 din dosar);

- expertiză tehnică în construcții (filele 117-127 din dosar)

Analizând acțiunea principală și cererea reconvențională, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Aspecte preliminare:

Având în vedere că la data promovării acțiunii cu privire la regimul juridic al bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei erau aplicabile dispozițiile Codului familiei, raportat la data desfacerii căsătoriei (11 martie 2011) și la dispozițiile art. 33 din Legea 71/2011 – instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind regimul matrimonial al soților reglementate de Codul civil 2009, motiv pentru care va analiza pretențiile formulate de părțile litigante în prezenta procedură, prin prisma dispozițiilor Codului familiei și cele ale Codului de procedură civilă incidente în cauză.

Pe fondul cauzei, cu referire la acțiunea principală și cererea reconvențională, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1538/11 martie 2011 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul civil nr._ s-a desfăcut căsătoria încheiată la data de 26 februarie 1994, din culpa ambilor soți (fila 38-43 din dosar).

În prezenta procedură părțile tind să-și partajeze bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei.

Potrivit art. 30 Codul familiei – „bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților”. Textul instituie și o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă. C. propriu zisă ce se cuvine din devălmășie fiecăruia dintre soți se stabilește pe baza contribuției efective a fiecăruia la dobândirea tuturor bunurilor comune. Astfel, în lipsa unor probatorii din care să rezulte că unul din soți a avut o contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soți au avut contribuții egale și, deci, împărțirea unor bunuri urmează a se face, de asemenea, în părți egale.

Prin divorțul părților, dreptul de proprietate devălmașă s-a transformat în plan intelectual, într-o proprietate pe cote-părți, iar până la proba contrară, cele două cote-părți se prezumă a fi egale. Potrivit dispozițiilor legale, coproprietatea este un drept de proprietate pe cote-părți ideale, abstracte, matematice, care aparține la două sau mai multe persoane asupra unuia și aceluiași lucru.

Specific regimului juridic al coproprietății este faptul că fiecărui coproprietar îi aparține o cotă-parte ideală, abstractă din dreptul de proprietate, bunul obiect al dreptului de proprietate rămânând nefracționat și are caracter vremelnic deoarece durează în timp până la sistarea ei.

Modalitatea specifică și cea mai frecventă de încetare a coproprietății este partajul sau împărțeala, respectiv operația juridică prin care încetează starea de coproprietate ori de indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite pe cote-părți sunt împărțite materialmente între copărtași, fiecare devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra unui anume bun din cele ce formau obiectul coproprietății.

Împărțeala este reglementată în art. 728-799 Cod civil, completate cu prevederile art. 673¹-673¹⁴ Cod procedură civilă, care reglementează procedura specială a împărțelii judiciare.

Potrivit art. 673⁵ alin. 1 Cod procedură civilă instanța trebuie să stabilească bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar și cota-parte ce se cuvine fiecăruia.

În cele ce urmează instanța va analiza distinct atât compunerea masei partajabile, cât și cotele-părți ce se cuvin foștilor soți.

În ce privește bunurile supuse împărțelii

Ca urmare a recunoașterii reciproce, instanța constată că părțile au dobândit sub durata căsătoriei următoarele bunuri a căror calitate de bunuri comune și valoare nu au fost contestate: 1 colțar cameră de zi în valoare de 600,00 lei, 1 sistem home cinema în valoare de 200,00 lei, 1 DVD player în valoare de 100,00 lei, 1 mașină de spălat în valoare de 600,00 lei.

Referitor la celelalte bunuri indicate de părți prin acțiunea principală și cererea reconvențională, instanța va analiza dacă acestea există, au calitatea de bunuri comune sau sunt bunurile proprii vreunuia dintre soți sau terțelor persoane.

- imobilul apartament situat în municipiul D., Aleea Crișului, ., . înscris în CF_-C1-U1 D. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6495/55 D.), nr. top 3184/X/10/51/55.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 948/24 septembrie 2001 reclamanta și pârâtul au dobândit în proprietate imobilul apartament situat în municipiul D., Aleea Crișului, ., . CF 6430/48 D., nr. top 3184/x/10/_ VIII compus dintr-o cameră, bucătărie, baie, hol, balcon, în suprafață de 23,95 mp. (filele 8-9 din dosar).

Ulterior, între reclamantă și pârât pe de o parte și numita M. D., pe de altă parte, a intervenit un contract de schimb imobiliar autentificat sub nr. 4763/05 octombrie 2001, în temeiul căruia cei doi au dobândit în proprietate imobilul apartament situat în municipiul D., Aleea Crișului, . înscris în CF_-C1-U1 D. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6495/55 D.), nr. top 3184/X/10/51/55, în schimbul celui compus dintr-o cameră și a unei sulte în cuantum de 13.000.000 lei rol (filele 5-6, 19 din dosar),

Potrivit înscrierilor din cartea funciară, reclamantul și pârâtul au calitatea de proprietari tabulari, împreună în cotă de 1/1, asupra imobilul înscris în CF_-C1-U1 D. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6495/55 D.), nr. top 3184/X/10/51/55 (fila 4 din dosar).

Potrivit raportului de expertiză tehnică în construcții efectuat în cauză valoarea actuală de circulație (de piață) a apartamentului se circumscrie sumei de 75.000,00 lei.

- bunurile mobile constând în: 1 masă de sufragerie de 12 persoane și scaune în valoare de 400,00 lei, 2 televizoare LG în valoare de 400,00 lei fiecare, 1 aragaz în valoare de 450,00 lei, 1 canapea flexibilă în favoare de 300,00 lei și 1 set de mobilier camera copil în valoare de 700,00 lei;

Deși prin întâmpinarea la cererea reconvențională formulată în cauză, reclamanta a susținut că aceste bunuri au fost dobândite prin contribuția sa exclusivă, această împrejurare de fapt nu a fost dovedită în cauză cu probele administrate. Astfel, în lipsa unor probatorii din care să rezulte că aceste bunuri sunt proprietatea exclusivă a reclamantei, instanța constată că ale au calitatea de bunuri comune dobândite sub durata căsătoriei.

- sistem PC în valoare de 700,00 lei;

Cu referire la acest bun, instanța reține că la interogator (fila 78 din dosar) pârâtul a declarat că acest bun aparține fiului părților. Prin urmare, instanța constată că acest bun există dar nu în calitate de bun comun al celor doi soți, ci ca și bun propriu al fiului părților fiind primit de acesta de la părinți. Având în vedere că darul manual, respectiv reprezintă o donație, iar validitatea actului de dispoziție este consacrată prin art. 644 Cod civil, se va reține că din momentul în care a intervenit tradiția materială a bunului – de manu ad manum – acesta a ieșit irevocabil din patrimoniul părților și a intrat în patrimoniul minorului, părinții putând doar încuviința actele de administrare, conservare sau dispoziție făcute de minor cu privire la bunul său propriu. În consecință, față de caracterul de bun propriu al minorului asupra calculatorului, instanța îl va exclude de la masa partajabilă.

- părțile sociale al S.C. Laury Transiter S.R.L. înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_;

Astfel cum rezultă din extrasul RECOM (filele 140-145 din dosar), S.C. Laury Transiter S.R.L. a fost înființată la data de 29 august 2007 având ca asociat unic pe pârâtul A. L. și ca administrator pe reclamanta G. M. (fostă A.), însă începând cu data de 05 mai 2009 societatea și-a întrerupt activitatea.

Marea majoritate a doctrinei juridice consideră că părțile sociale nu sunt bun comun. Astfel, în lucrarea „Regimul juridic al bunurilor și datoriilor soților în lumina legii societăților comerciale” publicată de prof. Dr. I. F., în Dreptul nr. 11/1999 pagina 39, se arata că „ din moment ce bunul (aportul la capitalul social) a ieșit prin actul de dispoziție din patrimoniul lor (al soților), proprietatea lui nu mai este devălmașă, căci bunul intră în patrimoniul societății care devine astfel unic proprietar al lui, drept de proprietate neafectat de modalități”. Același punct de vedere este împărtășit și de prof. Dr. S. Carpenaru în „D. comercial român”, Editura All, Bucuresti 1995, pagina 154. De asemenea, tot prof. Dr. I. F. arată în „Tratat de dreptul familiei” Editura All B., Bucuresti 2001, pagina 169: „Considerăm că la constituirea societății comerciale, chiar daca soțul sau soții aduc aport social un bun comun, titlul de valoare constituie bun propriu al unuia din soți. Soluția rezultă din dispoziția potrivit căreia contractul de societate trebuie să arate, adică să nominalizeze, aportul fiecărui asociat, în numerar sau alte bunuri și valoarea lor (art. 7, 8 din Legea nr. 31/1990 republicată). Aceasta opinie este împărtășita și de I. P. în lucrarea „Influența regimului juridic matrimonial asupra raporturilor comerciale între soți", Dreptul 3/2000, pagina 83.

Din întreaga reglementare - Codul comercial, Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările ulterioare - rezultă, fără echivoc că titlurile de valoare (părți sociale, acțiuni) aparțin asociaților (acționarilor) care exercita toate drepturile și obligațiile conferite de aceste titluri. Raporturile de creanță se stabilesc numai între asociați (acționari) și societate. Pe cale de consecință nu pot exista deținători de titluri de valoare în afara unor raporturi de asociere. Deci, contribuția soțului asociat constând într-un bun comun, poate fi individualizată valoric, la data subscrierii, ca aport la capitalul social, dar nu se mai poate susține că-și păstrează caracterul de bun comun odată ce, prin act de dispoziție al soților (care au fost de comun acord, chiar daca aportul este numai al soțului asociat), acesta a intrat în patrimoniul societății.

După cum rezultă și din opiniile doctrinare prezentate mai sus, instanța apreciază că părțile sociale deținute de pârât la S.C. Laury Transiter S.R.L. constituie un bun propriu al acestuia.

Este adevărat că în practica judiciară, în procesele de partaj, se apreciază că soțul neasociat are un drept de creanță pentru 1/2 din valoarea părților sociale deținute de soțul asociat, valoare raportată la patrimoniul societății rezultat din bilanțul contabil. Însă, această soluție s-a adoptat practic pentru a nu fi prejudiciați soții neasociați, în condițiile în care societatea s-a înființat în timpul căsătoriei, iar toate resursele financiare ale soților au fost înglobate în acea societate. Însă în speță, pe de o parte nu s-a făcut dovada că resursele financiare ale celor doi foști soți au fost folosite pentru desfășurarea activității de către S.C. Laury Transiter S.R.L., iar pe de altă parte societatea și-a întrerupt activitatea chiar în perioada în care părțile erau căsătorite, ori pe durata întreruperii aceasta nu a mai desfășurat activitate și nu s-a mai realizat vreun profit. Prin urmare, aceste bunuri vor fi excluse de la masa partajabilă.

- creditul bancar în cuantum de 10.000,00 euro contractat prin convenția nr. 58F/23 august 2007.

La data de 23 august 2007 pârâtul a contractat un credit de la BCR – Agenția B. în valoare de 10.000 euro rambursabil în 120 luni (fila 20 din dosar). Potrivit contractului de credit încheiat, reclamanta avea calitatea de coplătitor.

Codul familiei prezumă că datoriile soților sunt personale și reglementează cu caracter de excepție și limitativ datoriile lor comune, conform dispozițiilor art. 32 Codul familiei. Însă, în speță, având în vedere că ambii soți au semnat convenția de credit, datoria are caracter comun potrivit dispozițiilor art. 32 lit. b Codul familiei.

Referitor la cuantumul datoriei existente în patrimoniul comun al soților la data desfacerii căsătoriei, în prealabil, instanța constată că din graficul de rambursare depus la filele 46-47 rezultă că la data pronunțării divorțului, respectiv 11 martie 2011, părțile mai înregistrau o datorie de 7.642,92 euro. Însă, la interogator, pârâtul reclamant reconvențional a recunoscut că o parte din creditul contractat a fost utilizat pentru achiziționarea unui autovehicul aflat în patrimoniul S.C. Laury Transiter S.R.L.

Astfel cum rezultă din factura fiscală nr. 3/08 septembrie 2007 (fila 135 din dosar), S.C. Laury Transiter S.R.L. a achiziționat un autocamion Renault S150 Ti contra sumei de 15.000,00 lei, respectiv echivalentul sumei de 4.545,00 euro (calculat la cursul valutar lei/euro din data de 08 septembrie 2007, 1 euro = 3,30 lei).

În aceste condiții, dat fiind faptul că autovehiculul cumpărat de S.C. Laury Transiter S.R.L. din împrumutul contractat de cei doi foști soți, profită societății comerciale și implicit pârâtului A. M. L. în calitate de unic asociat, se va reține că la data divorțului datoria comună a acestora rezultată din convenția de credit nr. 58F/23 august 2007 se circumscrie valorii de 3.097,92 euro (7.642,92 euro - 4.545,00 euro).

Prin urmare, pentru cele ce preced, în temeiul art. 6735 alin. 1 Cod procedură civilă instanța constată că:

- activul partajabil în valoare totală 79.150,00 lei se compune din următoarele bunuri:

- imobilul apartament situat în municipiul D., Aleea Crișului, ., ., județul Hunedoara înscris în CF_-C1-U1 D. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6495/55 D.), nr. top 3184/X/10/51/55 în valoare de 75.000,00 lei;

- 1 colțar cameră de zi în valoare de 600,00 lei;

- 1 sistem home cinema în valoare de 200,00 lei;

- 1 DVD player în valoare de 100,00 lei;

- 1 mașină de spălat în valoare de 600,00 lei;

- 1 masă de sufragerie de 12 persoane și scaune în valoare de 400,00 lei;

- 2 televizoare LG în valoare totală de 800 lei, câte 400,00 lei fiecare;

- 1 aragaz în valoare de 450,00 lei;

- 1 canapea flexibilă în favoare de 300,00 lei;

- 1 set de mobilier camera copil în valoare de 700,00 lei.

- pasivul partajabil în valoare totală 3.097,92 euro se compune din datoria comună a soților rezultată din convenția de credit nr. 58F/23 august 2007contractată cu BCR SA – Agenția B..

Referitor la cotele-părți ce se cuvin celor doi foști soți:

În prealabil, instanța reține că bunurile dobândite de oricare dintre soți sub durata căsătoriei sunt considerate comune, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la dobândirea lor. Astfel, cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar când nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, instanța va împărți bunurile comune în părți egale între soți. Comunitatea de bunuri este un efect legal al căsătoriei și bunul dobândit de oricare dintre soți este comun, chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la acea dobândire.

Prezumția relativă de comunitate prevăzută de art. 30 Codul familiei, poate fi infirmată prin orice mijloc de probă, de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare sau exclusivă la dobândirea bunurilor.

La încetarea stării de comunitate, împărțeala se realizează prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare codevălmaș în raport cu contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu pe pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport cu anumite categorii de bunuri, astfel cota de contribuție a fiecăruia la dobândirea bunurilor comune urmează a se stabili asupra întregii comunități și nicidecum asupra fiecărui bun în parte (decizia nr. 4149/21.10.2003 a C.S.J., secția civilă).

Legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune, acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă, iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților.

Prin urmare, susținerea unuia din foștii soți privind o contribuție majorată sau exclusivă trebuie să rezulte din probele administrate în cauză și care să facă dovada existenței unor împrejurări de natură a conduce la răsturnarea prezumției legale relative reglementate de art. 30 alin. 1 Codul familiei, privind comunitatea de bunuri și contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.

În speță, reclamanta pârâtă reconvențional a susținut că a avut o contribuție exclusivă la achiziționarea apartamentului cu două camere și la achiziționarea unor bunuri mobile, iar pentru celelalte bunuri a indicat o cotă de contribuție de ½. Ori, o astfel de susținere nu poate fi apreciată de instanță ca fiind întemeiată, atâta timp cât în aplicarea principiului comunității de bunuri a soților, statuat prin dispozițiile art. 30 Codul familiei, contribuția soților se referă la bunurile luate în ansamblu și nu se stabilește prin pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport de categoriile de bunuri.

În concluzie, raportat la susținerile părților și la probele administrate în cauză, instanța constată că prezumția de comunitate și de contribuție egală la dobândirea bunurilor din litigiu nu a fost răsturnată, motiv pentru care va reține o contribuție egală, la dobândirea acestora, de ½ parte pentru fiecare.

Potrivit art. 673⁵ alin. 2 Cod procedură civilă – „Instanța va face împărțeala în natură. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”, iar potrivit art. 673⁹ Cod procedură civilă – „La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii din coproprietari au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea”.

Astfel, se va dispune partajarea bunurilor comune dobândite de părți sub durata căsătoriei, după cum urmează:

Va atribui reclamantei pârâtă reconvențional G. M. (fostă A.), Lotul nr. 1, în valoare totală de 77.450,00 lei compus din:

- imobilul apartament situat în municipiul D., Aleea Crișului, ., . înscris în CF_-C1-U1 D. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6495/55 D.), nr. top 3184/X/10/51/55 în valoare de 75.000,00 lei;

- 1 mașină de spălat în valoare de 600,00 lei;

- 1 televizor LG în valoare de 400,00 lei;

- 1 aragaz în valoare de 450,00 lei;

- 1 canapea flexibilă în favoare de 300,00 lei;

- 1 set de mobilier camera copil în valoare de 700,00 lei.

Va atribui pârâtului reclamant reconvențional A. M. L., Lotul nr. 2, în valoare totală de 1.700,00 lei compus din:

- 1 colțar cameră de zi în valoare de 600,00 lei;

- 1 sistem home cinema în valoare de 200,00 lei;

- 1 DVD player în valoare de 100,00 lei;

- 1 masă de sufragerie de 12 persoane și scaune în valoare de 400,00 lei;

- 1 televizor LG în valoare de 400,00 lei;

Totodată se va dispune partajarea datoriei comune contractată de cei doi foști soți în timpul căsătoriei în cote de ½ parte după cum urmează:

Va atribui pârâtului reclamant reconvențional A. M. L., datoria comună în cuantum de 3.097,92 euro reprezentând credit contractat de la B.C.R. Agenția B. conform contractului de împrumut nr. 58F/23 august 2007.

La stabilirea loturilor s-a ținut cont de împrejurarea că prin hotărârea de divorț minorul rezultat din căsătoria părților a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei, precum și faptul că în prezent reclamanta împreună cu minorul locuiește împreună cu părinții ei și cu cele două surori (fila 147 din dosar).

Pentru egalizarea valorică a loturilor, în temeiul art. 673⁵ alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, va fi obligată reclamanta pârâtă reconvențional G. M. (fostă A.) la plata către pârâtul reclamant reconvențional A. M. L. a sumelor de 37.875,00 lei și 1.548,96 euro (reprezentând ½ din datoria comună) cu titlu de sultă.

În temeiul dispozițiilor Legii 7/1996 se va dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.

Pentru considerentele mai sus expuse, urmează ca instanța să pronunțe o soluție de admitere în parte atât a acțiunii principale cât și a cererii reconvenționale.

În temeiul art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008 cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă se va dispune compensarea în totalitate a cheltuielilor judiciare făcute de părți cu taxele judiciare de timbru și onorariu expertiză, urmând ca fiecare din părți să suporte plata propriului avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta G. M. (fostă A.), cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P. E. L. în municipiul D., .. 20, . Hunedoara în contradictoriu cu pârâtul A. M. L., domiciliat în municipiul D., Aleea Crișului, ., ., județul Hunedoara.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional A. M. L. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional G. M. (fostă A.).

Și, în consecință:

Constată că părțile au dobândit sub durata căsătoriei următoarele bunuri comune în valoare totală 79.150,00 lei:

- imobilul apartament situat în municipiul D., Aleea Crișului, ., . înscris în CF_-C1-U1 D. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6495/55 D.), nr. top 3184/X/10/51/55 în valoare de 75.000,00 lei;

- 1 colțar cameră de zi în valoare de 600,00 lei;

- 1 sistem home cinema în valoare de 200,00 lei;

- 1 DVD player în valoare de 100,00 lei;

- 1 mașină de spălat în valoare de 600,00 lei;

- 1 masă de sufragerie de 12 persoane și scaune în valoare de 400,00 lei;

- 2 televizoare LG în valoare totală de 800 lei, câte 400,00 lei fiecare;

- 1 aragaz în valoare de 450,00 lei;

- 1 canapea flexibilă în favoare de 300,00 lei;

- 1 set de mobilier camera copil în valoare de 700,00 lei.

Dispune partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei în valoare totală de 79.150,00 lei, în cotă de ½ parte fiecare, după cum urmează:

Atribuie reclamantei pârâtă reconvențional G. M. (fostă A.), Lotul nr. 1, în valoare totală de 77.450,00 lei compus din:

- imobilul apartament situat în municipiul D., Aleea Crișului, ., ., județul Hunedoara înscris în CF_-C1-U1 D. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6495/55 D.), nr. top 3184/X/10/51/55 în valoare de 75.000,00 lei;

- 1 mașină de spălat în valoare de 600,00 lei;

- 1 televizor LG în valoare de 400,00 lei;

- 1 aragaz în valoare de 450,00 lei;

- 1 canapea flexibilă în favoare de 300,00 lei;

- 1 set de mobilier camera copil în valoare de 700,00 lei.

Atribuie pârâtului reclamant reconvențional A. M. L., Lotul nr. 2, în valoare totală de 1.700,00 lei compus din:

- 1 colțar cameră de zi în valoare de 600,00 lei;

- 1 sistem home cinema în valoare de 200,00 lei;

- 1 DVD player în valoare de 100,00 lei;

- 1 masă de sufragerie de 12 persoane și scaune în valoare de 400,00 lei;

- 1 televizor LG în valoare de 400,00 lei;

Constată că părțile au contractat sub durata căsătoriei o datorie comună de 3.097,92 euro rezultată din convenția de credit nr. 58F/23 august 2007contractată cu BCR SA – Agenția B..

Dispune partajarea datoriei comune contractată de cei doi foști soți în timpul căsătoriei în cotă de ½ parte fiecare, după cum urmează:

Atribuie pârâtului reclamant reconvențional A. M. L., datoria comună în cuantum de 3.097,92 euro reprezentând credit contractat de la B.C.R. Agenția B. conform contractului de împrumut nr. 58F/23 august 2007.

Pentru egalizarea valorică a loturilor, în temeiul art. 673⁵ alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, obligă pe reclamanta pârâtă reconvențional G. M. (fostă A.) la plata către pârâtul reclamant reconvențional A. M. L. a sumelor de 37.875,00 lei și 1.548,96 euro cu titlu de sultă.

În temeiul Legii 7/1996 dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.

În temeiul art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008 cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, compensează în totalitate cheltuielile judiciare făcute de părți.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2013.

Președinte,Grefier,

A. L. S. A. G.-P.

A.L.S./A.G.P.

4 ex./24 aprilie 2013

← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 1/2013....		Pensie întreţinere. Sentința nr. 2761/2013. Judecătoria DEVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță