Plângere contravenţională. Sentința nr. 41/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 41/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 16136/225/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 41/2013
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier ședință A. - N. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta B. O. în contradictoriu cu intimatul IPJ M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petenta și martorii P. A. și P. C., fiind lipsă intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art. 193 C.pr.civ., instanța procedează la identificarea și audierea martorilor prezenți P. A. și P. C., sub prestare de jurământ, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosar
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond părții prezente.
Petenta solicită anularea procesului-verbal, în principal, și, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.10.2012 sub nr._, petenta B. O. în contradictoriu cu intimatul IPJ M. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.10.2012, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, a arătat că a fost sancționată cu amendă în cuantum de 400 lei pentru că în data de 20.10.2012, ora 20.30, ar fi incitat și participat la scandal cu vecinul Meiloaica I.. A învederat că nu se consideră vinovată de contravenția reținută deoarece faptele imputate nu au avut loc în realitate, fiind pure invenții ale vecinului. A mai arătat atât că nu avea ce să facă cu furtunul cu apă în data de 20.10.2012, la orele 20.30 când trecuse sezonul de udat curtea, precum și faptul că imobilele, al său și al vecinului, sunt despărțite de un gard înalt de cca 3 m făcut după decesul soțului său.
Petenta a mai arătat că încadrarea juridică a faptelor nu este corectă, nefiind realizat conținutul contravenției prev. de art. 3 pct. 4 deoarece din descrierea făcută de agentul constatator rezultă că ar fi aruncat cu furtunul cu apă și nu cu o substanță corosivă sau care murdărește. Legat de contravenția prev. de art. 3 pct. 24 din Legea 61/1991, a menționat că cele relatate în cuprinsul procesului-verbal suntinvenții ale vecinului său, petenta neparticipând la nicio discuție contradictorie cu acesta deoarece s-a aflat în vizită la familia P. între orele 19.00-22.30.
În drept a invocat prevederile art. 31 din OG 2/2001.
În probațiune, petenta a depus proces-verbal . nr._/20.10.2012 (fila 2).
La data de 27.11.2012, prin serviciul registratură, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând că în data de 20.10.2012, în jurul orelor 20.30, petenta, aflându-se la domiciliu, l-a provocat la scandal pe vecinul său Emiloaica I. și a aruncat cu apă asupra pereților locuinței acestuia și asupra unui contor electric.
A mai învederat că petenta a fost sancționată cu amendă în valoare de 400 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 3 pct. 4 și 24 din Legea 61/1991.
În probațiune a depus raportul agentului constatator din data de 09.11.2012 (fila 11), declarația numitului Meiloaica I. (fila 12).
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și pentru petentă și proba testimonială cu martorii P. A. și P. C..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/20.10.2012 întocmit de intimat, petenta B. O. a fost sancționată cu amendă în cuantum total de 400 lei, reținându-se că la data de 20.10.2012 aflându-se la domiciliu, l-a provocat la scandal pe vecinul său Meiloaica I. și a aruncat cu apă asupra pereților locuinței acestuia și asupra unui contor electric, fără a-i cauza pagube materiale.
Împotriva procesului verbal contestat, petenta a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat și administrat pentru petentă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori, ale căror declarații le va înlătura ca nesincere pentru următoarele considerente:
Din analiza celor două mărturii, instanța constată că martorii se contrazic cu privire la mai multe aspecte, unul dintre acestea fiind faptul că martorul P. C. a afirmat că petenta a venit la domiciliul său în jurul orei 8 dimineața după care a plecat la fiica sa, iar martora P. A. a declarat că petenta a venit la ora 9 și a stat la o cafea. În același sens, instanța reține neconcordanța susținerilor martorilor în privința orei când petenta s-a întors de la fiica sa și a venit din nou la domiciliul martorilor, numitul P. C. afirmând că era în jurul orei 16-17 după-amiaza, iar numita P. A. învederând instanței ora 19 seara.
Mai mult decât atât, declarația martorului P. C. este într-o oarecare echivocă având în vedere cele susținute, anume faptul că „nu mai țin minte exact ce am făcut în ziua respectivă, dar rețin că în ziua respectivă eram acasă”. Astfel, acesta a putut totuși, în condițiile în care data săvârșirii contravențiilor de către petentă și evenimentele petrecute în acea zi nu s-au imprimat în memoria martorului foarte bine, astfel cum acesta a declarat, să precizeze cu exactitate orele când aceasta a venit și a plecat de la domiciliul său, precum și faptul că petenta a fost în ziua respectivă la fiica sa acasă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța reține că proba testmonială propusă de petentă nu poate duce la reținerea unei altei stări de fapt decât cea consemnată în cuprinsul procesului-verbal, declarațiile celor doi martori fiind vădit contradictorii și subiective.
În ceea ce privește critica petentei conform căreia nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 3 pct. 4 din Legea 61/1991, instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că dispozițiile legale sus menționate prevăd că aruncarea asupra unei persoane, construcții sau asupra unui mijloc de transport cu obiecte de orice fel, cu substanțe inflamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive sau care murdăresc, dacă nu s-au produs vătămări ale integrității corporale sau sănătății, ori pagube materiale constituie contravenție. Astfel, pentru realizarea contravenției nu este necesară folosirea doar a unor substanțe corosive sau care murdăresc, legea prevăzând în acest sens obiectele de orice fel.
Cu privire la a doua contravenție constând în fapta de a-l provoca la scandal pe vecinul său, probele petentei nu au relevat o altă stare de fapt, astfel că susținerea acesteia că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal sunt invenții ale numitului Meiloaica I. este nefondată, din perspectiva atât a dreptului intern, cât și a jurisprudenței CEDO.
Prin urmare, instanța constată legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, urmând a proceda la analiza proporționalității sancțiunii aplicate.
Cu privire la acest aspect, instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sancțiunile pecuniare aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991, este minimul prevăzut de textul legal incident (art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991). Totodată, pentru contravenția prev. de art. 3 pct. 4 din Legea 61/1991 este prevăzută amenda între 100 și 500 lei, agentul constatator aplicând 200 lei.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.
În raport de acest criteriu, față de atitudinea nesinceră adoptată de petentă în prezenta cauză, și având în vedere și considerentele care îl preced, instanța constată că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, încadrându-se în limitele legale speciale, menținerea sancțiunilor impunându-se pentru formarea unei atitudini corecte față de necesitatea respectării normelor de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petenta B. O. în contradictoriu cu intimatul IPJ M., ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.10.2012, ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta B. O., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Județean de Poliție M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._/20.10.2012 ca fiind legal și temeinic încheiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
2 ex./ 4 pagini
22.01.2013
Cod operator 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4683/2013.... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1402/2013.... → |
|---|
