Plângere contravenţională. Sentința nr. 1489/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1489/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 15931/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr. 1489/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. - M. C.
Grefier ședință C. - M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. C. și pe intimat DIRECȚIIA DE POLIȚIE LOCALĂ DROBETA T. S., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la data de 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2014 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.11.2014, petentul C. C. a formulat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIIA DE POLIȚIE LOCALĂ DROBETA T. S., plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, . nr._/13.11.2014, întocmit de Direcția de Politie Locala din cadrul Primăriei Dr Tr S., întrucât este netemeinic și nelegal.
A arătat că în data de 13.11.2014 ora 10:15, in localitatea Dr. Tr. S., a fost amendat de către un agent din cadrul Direcției de Politie Locala din cadrul Primăriei Dr Tr S. cu suma de 180 lei, reținându-se în sarcina sa că a oprit autoturismul, autoutilitara marca Opel, pe care il conducea, in fața punctului de lucru al . din Dr Tr S., bld. Revoluției, in scopul descărcării de marfa; faptă ce constituie contravenție și prevăzuta de art.108 alin.l lit. a pct.8 din OUG 195/2002.
Petentul arată că nu se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa, întrucât, potrivit art.63 alin.2 litb din OUG 195/2002R: imobilizarea autovehiculului având o masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone, atat timp cat este necesar pentru operațiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unitățile comerciale nu se considera oprire sau staționare.
De asemenea, arată că in Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se retine in mod clar si constant faptul ca persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate in dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sa beneficieze de garanțiile specific procedurii penale; că acuzația adusa petentului este o acuzație penala in sensul Convenției iar acesta beneficiază de prezumpția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei in procedura contravențională desfășurata in fata instanței de judecata revine in primul rând organului constatator si nu petentului.
Prin urmare, s-a statuat ca, atât prezumpția de nevinovăție cât si prezumția de temeinicie de care se bucura actul de constatare nu pot avea caracter absolut.
Așadar, datorita modului in care a fost întocmit procesul verbal, fără a se detalia mijloacele de proba pe care se întemeiază actul de constatare,consideră că instanța nu poate verifica temeinicia acuzației aduse, astfel ca in temeiul art.34 alin.l din OG 2/2001, sens în care solicită admiterea plângerii si anularea actului de constatare.
De asemenea, arată că potrivit art.16 alin.l din OG nr 2/2001 agentul constatator trebuia sa realizeze o descriere concretă a contravenției săvârșite cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului si a tuturor circumstanțelor de natura a imprima faptei caracterul contravențional, fapt omis de agentul constatator.
Cerința este imperativa, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale si verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o si a justei sancțiuni aplicate.
In situația de față procesul verbal nu conține elemente suficiente pentru a se stabili cu certitudine gravitatea si modalitatea de săvârșire a contravenției constatate.
Realizând o descrie pur formala a contravenției, fără a evidenția elemente de fapt de natura a o individualiza, organul de control a procedat la întocmirea unui act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art.16 alin.l, iar o prezentare generala, lipsită de conținut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia si atrage nulitatea procesului verbal conform art.17 din același act normativ.
Insuficienta descriere a faptei contravenționale sau descrierea ei in termeni generici este echivalenta cu nedescrierea ei, conducând la anularea procesului verbal.
În concluzie, a solicitat admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de constatare a contravenției, . nr._/13.11.2014, întocmit de Direcția de Politie Locala din cadrul Primăriei Dr Tr S., exonerarea de la plata amenzii, iar in subsidiar aplicarea sancțiunii avertisment si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În scop probator, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială.
In drept, a invocat prevederile Legea 61/1991R, Og 2/2001 si art.6.2 CEDO.
La dosar a depus,în copie, un set de înscrisuri procesul verbal contravențional . nr._/13.11.2014, întocmit de Direcția de Politie Locala din cadrul Primăriei Dr Tr S., carte identitate petent, carte identitate autovehicul, certificat de înregistrare, certificat constatator, factură fiscală, contract individual de muncă.
În apărare, intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că în ziua de 13.11.2014, în jurul orelor 10.00, în timp ce executa serviciul de patrulare, un echipaj de poliție locală din cadrul Direcției de Poliție Locală Drobeta T. S., C. Circulație, din care făcea parte și agentul constatator, a depistat oprită voluntar autoutilitara marca OPEL Comba, de culoare alb, cu numărul de înmatriculare_, pe trotuarul pietonal nou reabilitat de pe . cuprins între strada . ., din municipiul Drobeta T. S., obstrucționând traficul pietonal în zonă, faptă ce contravine art. 108 alin. (1), lit. a), pct. 8 din OUG nr. 195/2002R.
La scurt timp, la autoutilitară s-a prezentat conducătorul auto, iar în urma identificării acestuia i s-a adus la cunoștință prevederile legale încălcate și faptul că va fi sancționat contravențional.
Față de cele constatate, agentul constatator a întocmit procesul-verbal . nr._/13.11.2014, prin care a aplicat sancțiunea contravențională cu amendă în valoare de 180 lei ( două puncte amendă, clasa I de sancțiuni), și două puncte penalizare în conformitate cu prvederile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 8, din OUG nr. 195/2002 R, sancționat de art. 99 alin. (2) din același act normativ, care prevede " (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a), la nivelul limitei speciale minime."
La momentul întocmirii procesului-verbal petentul a fost de față aducându-i-se la cunoștință și dreptul său de a face obiecțiuni în conformitate cu art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, care prevede că: ,,In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal."
Petentul a luat la cunoștință de conținutul procesului-verbal dar a refuzat să semneze de luare la cunoștință, cu mențiunea: "Recunosc fapta comisă și refuz să semnez procesul-verbal și să mi-l trimiteți acasă. "
Mai arată că s-au respectat prevederile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, descrierea faptei fiind în conformitate cu prevederile legale.
In conformitate cu prevederile art. 19(3) din OG nr. 2/2001, agentul constatator a consemnat în procesul-verbal de contravenție motivul pentru care a fost încheiat în lipsa martorului.
La fața locului s-au întocmit planșe foto cu aparatul din dotarea instituție din care rezultă poziția autoutilitarei.
De asemenea, arată că susținerea petentului că în cauză se aplică dispozițiile art. 63 alin. 2 lit. b din OUG nr. 195/2002R,(descărcare marfa), este neîntemeiată întrucât petentul a fost sancționat pentru oprire pe trotuarul pietonal, acesta având posibilitatea să oprească pe partea carosabilă doar atât timp cât era necesar pentru descărcarea mărfii; că Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, descrierea faptei fiind în conformitate cu prevederile legale; că Certificatul de înmatriculare M 00154349H, depus de petent ca probatoriu este eliberat pentru autoutilitara_ și nu pentru autoutilitara_, descrisă în procesul-verbal de contravenție.
În concluzie arată că sancțiunea aplicată la minimul special este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale.
Față de considerentele de mai sus solicităm respingerea plângerii contravenționale promovată ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.11.2014, ca fiind temeinic și legal.
In drept, a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă, O.G. nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 R, Hotărârea nr. 1.391/2006(*actualizata*).
În temeiul art. 223, art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod Procedură Civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosar a depus, în copie: raportul agentului constatator și planșe foto.
La data de 14.01.2015, prin Serviciul Registratură din cadrul acestei instanțe, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale formulate împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, . nr._/13.11.2014, întocmit de Direcția de Politie Locala din cadrul Primăriei Dr Tr S., întrucât este netemeinic și nelegal.
A solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă de intimată, acestea gravitând in jurul ideii ca petentul a parcat autoturismul in așa fel încât a stânjenit pietonii care ar fi circulat in zona, însă din planșele foto depuse la dosarul cauzei se poate lesne observa faptul ca pe trotuarul pe care era parcat autoturismul petentului era o zona libera mai mare de 1 m astfel ca nu a încălcat prevederile art.142 lit.n indicat in apărare.
Reiterează din nou faptul ca de la prevederile legale in baza cărora a fost sancționat, legiuitorul a prevăzut o excepție, si anume art.63 alin.2 lit.b din OUG 195/2002R care stabilește in mod clar faptul ca: „imobilizarea autovehiculului având o masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone, atât timp cat este necesar pentru operațiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unitățile comerciale." nu se considera oprire sau staționare.
In speța, având în vedere faptul că sancțiunea amenzii contravenționale ce i-a fost aplicată are un caracter preventiv si sancționator, articolul 6 alin. 2 din Convenție si garanțiile procesuale generale prevăzute de acesta, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Aplicarea principiului prezumției de nevinovăție atrage răsturnarea sarcinii probei în cadrul plângerii contravenționale. Astfel, petentul nu trebuie sa facă proba nevinovăției sale, ci revine autorității din care face parte agentul constatator obligația de a dovedi vinovăția celui căruia i se impută săvârșirea contravenției prin procesul-verbal contestat.
În aceste condiții arată că, prin probele solicitate, intimata nu poate dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția „acuzatului" și, deci, realitatea celor reținute în procesul-verbal, urmând ca dubiul să profite petentului.
In argumentarea principiului „in dubio pro reo", arată că în cazul constatării contravențiilor ca urmare a reținerilor personale ale agentului constatator nu exista nicio proba concludenta in argumentarea sau susținerea reținerilor din actul de constatare, astfel instanța trebuie sa rețină că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului enunțat, principiu complementar prezumției de nevinovăție. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt, sens în care arată că înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Or, în cauză, însăși constatarea faptei de către agentul de poliție este subiectiva, nu s-a bazat pe nicio proba, fiind astfel neconforma cu normele aplicabile.
De asemenea, învederează că trebuie avut în vedere în această situație și practica judiciară în domeniul contravențional, mai exact speța „A. c. România", în care CEDO a sancționat procedura în materia constatării și sancționării contravențiilor aplicată de organele constatatoare din România, tocmai pentru motivul ca agentul constatator nu a putut prezenta probe concludente in susținerea actului de constatare. A recunoaște forța probanta absoluta a unui înscris, echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, fapt ce contravine jurisprudenței CEDO; că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, și nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal; că în procesul-verbal nu sunt menționate toate datele prevăzute de art. 16 alin.l din OG2/2001, datele de identitate ale operatorului, ocupația contravenientului, etc. și în general, starea de fapt nu este descrisă corect și complet pentru ca instanța să poată verifica îndeplinirea cerințelor legale pentru ca înregistrările să poată fi folosite ca probă.
Totodată apreciază că trebuie avută în vedere în această situație și practica judiciară în domeniul contravențional, mai exact speța „A. c. România", în care CEDO a sancționat procedura în materia constatării și sancționării contravențiilor aplicată de organele constatatoare din România; că practica de completare a unui proces-verbal de contravenție de către un agent care nu are niciun mijloc care să susțină mențiunile făcute în actul de constatare contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa cum s-a decis în speța mai sus menționată.
În concluzie, a solicitat admiterea plângerii contravenționale si anularea procesului verbal de constatare a contravenției, . nr._/13.11.2014, întocmit de Direcția de Politie Locala din cadrul Primăriei Dr Tr S., exonerarea de la plata amenzii, iar in subsidiar aplicarea sancțiunii avertisment si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin rezoluția din data de 19.01.2014, instanța a fixat termen de judecată la data de 04.03.2015, pentru când a dispus citarea părților.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 alin. 1 C.p.civ. și instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială solicitată de petent constând în audierea martorului S. M. E. (f.52 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate in cauza și raportat la dispozițiile legale in materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/13.11.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 180 lei și 2 puncte de penalizare, în temeiul art.108 alin.1 pct.8 și art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002, reținându-se că de 13.11.2014, pe ..Tr.S., a condus autoutilitara_ și a oprit voluntar autoturismul pe trotuarul pietonal nou reabilitat obstrucționând traficul pietonal în zonă.
Procesul verbal a fost întocmit în prezența petentului care a refuzat să-l semneze.
Prin plângerea formulată, petentul a solicitat în principal anularea procesului verbal iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment, cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul că mașina a fost oprită în acel loc doar pentru distribuire de marfă, că potrivit Jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana care este acuzată de săvârșirea unei contravenții trebuie să beneficieze de garanțiile procedurii penale iar procesul verbal nu conține descrierea corespunzătoare a faptei săvârșite, astfel că nu se poate stabili gravitatea și modalitatea de săvârșire a contravenției, ceea ce este echivalent cu nedescrierea ei.
Instanța reține că potrivit art.108 alin.1 pct.8 din OUG nr.195/2002, oprirea neregulamentară constituie contravenție și se sancționează cu două puncte de penalizare, potrivit art.63 lit.b) din același act normativ, nu se consideră oprire imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, atât timp cât este necesar pentru operațiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unitățile comerciale iar conform art.72 alin.7, este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru.
Potrivit dispozițiilor legale, instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu și nu se poate reține susținerea petentului că descrierea faptei nu este corespunzătoare, echivalând cu lipsa descrierii.
Sub aspectul temeiniciei însă, instanța reține că în mod greșit s-a reținut că fapta respectivă constituie contravenție, având în vedere actele și lucrările dosarului.
Astfel, din contractul de muncă de la f.16 rezultă că petentul este angajat din martie 2014 la ., care este proprietara autoutilitarei, conform facturii de la f.15 și cărții de identitate a vehiculului; din certificatul constatator de la f.14, rezultă că această societate desfășoară activitate comercială cu produse alimentare și are un sediu secundar pe . unde a fost săvârșită fapta sancționată, iar din declarația martorei audiate rezultă că aprovizionarea cu marfă a magazinului nu se poate face decât pe la . momentul sancționării petentul efectuat activități de aprovizionare a magazinului cu marfă.
În consecință, având în vedere art.63 lit.b) din OUG nr.195/2002 și circumstanțele în care a avut loc fapta, instanța apreciază că în mod greșit s-a reținut că vehiculul a fost oprit neregulamentar.
În plus, prin procesul verbal atacat, s-a reținut că oprirea autovehiculului a obturat traficul pietonal în zonă însă planșa foto de la f.32 contrazice acest lucru ; se poate observa că deși autoutilitara este parcată parțial pe trotuar, zona liberă a trotuarului este suficientă pentru pietoni.
În consecință, instanța urmează să admită plângerea și să anuleze ca netemeinic procesul verbal atacat.
În temeiul art.453 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga intimatul la plata sumei de 320 lei cheltuieli de judecată reprezentând 20 lei taxă judiciară de timbru și 300 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul C. C. ..28, ., ., identificat cu CI . nr._, având CNP 1611_, in contradictoriu cu DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ DROBETA T. SEVRIN cu sediul in Dr Tr S., ., jud.M..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/13.11.2014.
Obligă intimata la plata sumei de 320 cheltuieli de judecată reprezentând 20 lei taxă de timbru și 300 lei onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședința publică din data de 15.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. - M. B. M. C.
Red C.MM./ Tehn. BMC. 5 ex./ ..05.15
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
poz 1418/2014
| ← Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 1644/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1464/2015. Judecătoria... → |
|---|
