Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1616/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1616/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 967/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1616/2013
Ședința publică din 03 aprilie 2013
Complet specializat – minori și familie
Judecător – A. D.
Grefier –S. Peșteși
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul P. L. cu domiciliul ales la cabinet av. U. Ș. cu sediul în F.,. ,.,., împotriva pârâtei S. M. A., cu domiciliul în F., ., ., jud. B., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat U. Ș. pentru reclamant și avocat M. D. pentru pârâtă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța pune în discuție excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentata pârâtei susține excepția invocată conform motivelor arătate în întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului arată că nu există autoritate de lucru judecat, solicitând respingerea acestei excepții, pentru că se susține altceva. Arată că prevederile art. 204 al.2 permit modificarea de situație. La formularea acțiunii s-a știut că minora pleacă în Italia și acel program din sentința civilă nr.566/2012 era funcțional, însă în prezent minora se află în țară, astfel că a fost nevoit să introducă prezenta acțiune. Precizează că obiectul acțiunii este modificarea păstrării legăturii părintești.
Reprezentanta pârâtei arată că nu s-a făcut dovada că reclamantul a încercat păstrarea legăturilor părintești cu minora și nici că a fost împiedicat de reclamantă să păstreze aceste legături, programul de vizitare a minorei a fost stabilit așa cum a solicitat reclamantul, însă acesta nu a venit niciodată să vadă minora.
Instanța unește cu fondul cauzei excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Având cuvântul în probațiune, reprezentanții părților arată că solicită doar proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, iar în baza art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, să se dispună ca reclamantul să păstreze legăturile părintești cu minora P. A.-I., astfel: să o ia pe minoră la domiciliul său timp de o lună de zile vara, în perioada vacanței școlare și câte o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă și de P..
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii întrucât a fost stabilită o modalitate de păstrare a legăturilor părintești prin sentința civilă nr.566/2012 a Judecătoriei F., iar reclamantul a fost în țară în vara anului 2012 însă nu a căutat-o niciodată pe minoră și nu a plătit nici pensie de întreținere în favoare acesteia. Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamantul P. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. M.-A., să se dispună să păstreze legăturile părintești cu minora P. A.-I., născută la data de 08.01.2006, astfel: să o ia pe minoră la domiciliul său timp de o lună de zile vara, în perioada vacanței școlare și câte o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă și de P..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în urma divorțului minora a fost încredințată pârâtei spre creștere și educare, locuind cu aceasta, în România, însă el domiciliază în Italia. Întrucât relațiile dintre părți sunt tensionate, reclamantul a arătat că păstrează cu dificultate relațiile părintești cu minora, acestea rezumându-se doar la prestarea întreținerii. În acest context dorește să se dispună prin hotărâre judecătorească păstrarea legăturilor părintești pentru a preîntâmpina dificultățile ori refuzul când se va stabili să o vadă sau să o ia pe minoră la domiciliul său.
În drept s-au invocat disp. art.401 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată și onorariu de avocat. S-a arătat că prin sentința civilă nr.1643/2009 reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei P. A.-I., născută la data de 08.01.2006, în cuantum de 341,2 euro lunar, conform veniturilor pe care le avea la acea dată, iar prin sentința civilă nr.566/2012 s-a dispus păstrarea legăturilor părintești prin luarea minorei la locuința reclamantului după următorul program: în a doua și a patra zi de sâmbătă din săptămână de la ora 10,oo, până duminica la ora 18,oo, în prima săptămână din vacanța de iarnă, în prima săptămână din vacanța de primăvară și în luna iulie în vacanța de vară, iar prin aceeași sentință s-a respins cererea reclamantului de reducere a pensiei de întreținere, soluția fiind menținută prin decizia civilă nr.44/A/24.05.2012 a Tribunalului B.. Reclamantul are o restanță în prezent, pentru neplata pensiei de întreținere de 15.404,4 euro, cu toate că pârâta a depus plângere pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie. Deși s-a dispus păstrarea legăturilor părintești în modalitatea solicitată de reclamant, prin sentința civilă 566/2012, acesta nu a înțeles niciodată să vină să o vadă pe minoră, deși aceasta se află în țară la mama pârâtei.
Pârâta a arătat că acțiunea reclamantului este nefirească având în vedere că nu a făcut nicio obiecție la vizitarea minorei, preluarea ei ori de câte ori a dorit reclamantul, nefiind nevoie de stabilirea anumitor ore când reclamantul să devină tată. Art.94 din Codul familiei arată că părinții au și drepturi dar și obligații, ori reclamantul dorește să i se recunoască numai anumite drepturi, pe care pretinde că pârâta le încalcă, însă acest fapt nu este dovedit, iar reclamantul nu a achitat nici pensia de întreținere.
Față de existența unei sentințe judecătorești privind păstrarea legăturii părintești, respectiv cea a sentinței civile 566/2012, modalitatea prin care s-a stabilit fiind exact cu cea solicitată prin prezenta sentință, invocă autoritatea de lucru judecat.
Instanța, examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
La termenul de astăzi, instanța a unit cu fondul cauzei excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare, asupra căreia se va pronunța cu întâietate, conform dispozițiilor art. 137 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1643/2009 a Judecătoriei F., filele 22-23, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și încredințarea minorei P. A. I. spre creștere și educare mamei.
Prin sentința civilă nr. 566/27.03.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei F., filele 17-18, pârâta S. M. A. a fost obligată să permită reclamantului P. L. și păstrarea legăturilor părintești cu fiica sa, P. A. I., născută la data de 08.01.2006, prin luarea acesteia la locuința sa după următorul program: în a doua și a patra zi de sâmbătă din săptămână de la ora 10, până duminica la ora 18, în prima săptămână din vacanța de iarnă, în prima săptămână din vacanța de primăvară și în luna iulie în vacanța de vară, motivarea din acțiunea reclamantului fiind aceea că a formulat această cerere pentru a evita orice neînțelegeri dintre el și pârâtă legate de programul în care acesta își va exercita dreptul, dar și pentru a i se asigura efectiv păstrarea legăturilor părintești cu minora în cadrul unui program care să țină cont și de activitățile sale.
Prin prezenta acțiune se solicită, pentru aceleași motive din acțiunea ce a format obiectul dosarului civil nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 566/27.03.2012, respectiv pentru preîntâmpinarea dificultăților în vizitarea ori luarea minorei la domiciliul reclamantului, stabilirea unui program de păstrare a legăturilor părintești, fără a se invoca necesitatea modificării programului stabilit prin prima hotărâre.
Potrivit art. 1201 cod civil există lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiat pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite aceste cerințe prevăzute de lege, întrucât în cererea ce formează obiectul prezentului dosar este vorba de aceleași părți, ce au și aceeași calitate cu cele din cererea ce a format obiectul dosarului civil nr._, respectiv reclamantul este P. L., iar pârâta S. M. A., a doua cerere are același obiect, respectiv stabilirea unui program de păstrare a legăturilor părintești și este întemeiată pe aceeași cauză, respectiv pentru preîntâmpinarea dificultăților în vizitarea ori luarea minorei la domiciliul reclamantului.
Deși în apărare, față de excepția invocată, pârâtul a susținut că e vorba de o modificare a programului stabilit prin sentința civilă nr. 566/27.03.2012, nici din acțiunea inițial depusă, și nici ulterior, prin vreo modificare a acesteia, ce se impunea a fi depusă în scris, conform art. 109 cod procedură civilă, instanța nu poate reține că acțiunea inițială a fost modificată.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța apreciază că excepția autorității de lucru judecat este întemeiată, motiv pentru care urmează să o admită, și în consecință să respingă acțiunea formulată de reclamantul P. L. împotriva pârâtei S. M. A. .
Cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată urmează să fie respinsă, pârâta nefăcând dovada efectuării vreunei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELELEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. L. cu domiciliul ales la cabinet av. U. Ș. cu sediul în F.,. ,.,., împotriva pârâtei S. M. A., cu domiciliul în F., ., ., jud. B..
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a pârâtei, ca nedovedită.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
A. D. S. Peșteși
Red.A.D.
25.04.2013
Tehnored. P.S. – 4 ex.
25.04.2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4269/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1795/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
