Plângere contravenţională. Sentința nr. 1097/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1097/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 2990/229/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI - JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1097
Ședința publică din data de 06 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - A. C. D.
Grefier - Steluța C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul . M. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. BUCUREȘTI, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.167 Cod procedură civilă instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe actele și lucrările dosarului
După deliberare
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /19 04 2012 petenta . M., cu sediul în mun. M., ., ., . a chemat în judecată pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică București cu sediul în Municipiul Bucuresti, Bulevardul I. M., nr. 401 A, Sector 6, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea proceselor-verbale de contravenție ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București, ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București, ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București și ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București.
În motivarea plângerii petenta invocă nulitatea absolută a proceselor verbale de contravenție pe motiv că lipsește semnătura agentului constatator. Mai susține că în cauză este vorba de o singură contravenție în formă continuată, tariful de despăgubire reprezentând contravaloarea rovinetei pe 12 luni și că odată achitat, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinetă valabilă.
În drept a invocat prevederile art. 31 din O.G nr. 2/2001.
Analizand actele si lucrările dosarului instanta retine următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București, petenta . M. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat la data de 18 10 2011, orele 03:30 pe A2 km 144+100 m Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
Prin procesul-verbal ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București, petenta . M. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat la data de 13 10 2011, orele 02:10 pe A2 km 144+100 m Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
Prin procesul-verbal ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București, petenta . M. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat la data de 23 10 2011, orele 19:03 pe A2 km 144+100 m Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
Prin procesul-verbal ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București, petenta . M. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat la data de 26 10 2011, orele 14:44 pe A2 km 144+100 m Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
La data de 14.01.2013 intimata a înaintat proba foto, obținută prin sistemul SIEGMCR.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării proceselor verbale de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea proceselor - verbale contestate, instanța reține că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la nulitatea absolută a proceselor verbale reclamată de petentă, motivat de faptul că actele sancționatoare nu poartă semnătura agentului constatator, instanța o consideră drept apărare de fond, urmând a se pronunța în consecință.
Astfel, instanța reține că procesele - verbale de contravenție întemeiate pe dispozițiile OG nr.15/2002 sunt întocmite în regim derogatoriu de la dreptul comun, respectiv OG nr. 2/2001, prin mijloace tehnice, iar nu ca urmare constatărilor directe, personale ale agentului constatator.
Sub acest aspect instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator. Conform art. 9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesele verbale contestate, instanța reține că acestea au fost generate electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și au atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată proceselor verbale contestate și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă.
Ori, atâta timp cât OG nr. 15/2002 - normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr. 2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin. 2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr. 2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentei referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe din procesele verbale contestate eludează dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001
Potrivit art. 7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia – cum este cazul proceselor - verbale contestate, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Concluzionând, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesele - verbale contestate au fost generate electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acestea având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură care este valabilă în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001.
Cu privire la temeinicia proceselor verbale legal întocmite, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 8 din OG nr.15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor este prevăzut în Anexa 2 la OG nr.15/2002.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului. În cazul deteriorării rovinietei matcă-cupon, dovada achitării tarifului de utilizare se face astfel:
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Potrivit dispozițiilor art. 7 OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Astfel petenta nu a depus dovezi din care să rezulte că nu are calitatea de utilizator, iar din motivarea plângerii reiese că recunoaște că are calitatea de proprietară și totodată obligația de a achita rovinieta pentru autovehiculul în cauză.
Instanța constată că obligația de a fi achitată rovinieta a fost instituită prin OG nr. 15/2002, deci în urmă cu 9 ani. Nu se poate invoca necunoașterea acestei obligații cât timp era de notorietate că este obligatorie achitarea taxei de drum.
De asemenenea Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei care a fost dat în folosință la data de 01.10.2010, are rolul de a depista pe contravenienți mai eficient. Nu acest sistem a fost cel care a instituit obligația de achitare a taxei de utilizare a drumurilor publice, ea fiind instituită prin lege.
În cauză se constată că petenta, în calitate de deținătoare a autovehiculului cu nr de înmatriculare_, la data controlului nu a avut achitată taxa de utilizare a drumurilor publice (rovineta). Prin urmare, la data și ora constatării contravențiilor, petenta nu deținea rovinietă valabilă pentru vehiculul menționat în procesele verbale.
În consecință, instanța constată că faptele contravenționale reținute în sarcina petentei prin procesele-verbale au fost probate, fiind dovedită vinovăția acesteia. Astfel, în mod temeinic s-a retinut in sarcina petentei săvârșirea contraventiilor prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, motiv pentru care instanta aprteciează că procesele-verbale de constatare si sanctionare a contraventiei atacate sunt legal întocmite.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Sub acest aspect, instanța constată că pentru contravențiile reținute în sarcina sa, petenta a fost sancționată contravențional cu amenzi în cuantum de 250 lei și obligarea la plata unor tarife de despăgubire în cuantum de 28 Euro, sancțiuni care au fost aplicate în limitele minime prevăzute de Anexa 2 respectiv, Anexa 4 din O.G. nr. 15/2002.
Examinând sancțiunile aplicate petentei prin procesele - verbale contestate raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că acestea sunt legale, fiind stabilite cu respectarea limitelor impuse de dispozițiile legale imperative privitoare la aplicarea sancțiunilor pentru contravențiile la regimul rovinietei, agentul constatator procedând la o corectă individualizare a acestora.
De altfel, faptele contravenționale reținute în sarcina petentei au fost săvârșite pe un drum național prin circularea cu un vehicul pentru care aceasta nu achiziționase rovinietă, nefiind diferite cu nimic față de alte fapte contravenționale de aceeași natură care au același grad de pericol social, aceleași urmări și care sunt sancționate în același mod.
În concluzie, instanța consideră că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate atât din punctul de vedere al pericolului social abstract, cât și din punctul de vederea al pericolului social concret al faptelor, fiind și necesare pentru a asigura finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.
Petenta face referire și la contraventia continuă. În ceea ce priveste aprecierea petentei cu privire la contraventia continuă, instanța constată că nu se poate reține, în speță, că petenta a săvârșit actul de a conduce fără rovinietă, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Din motivatia petentei rezulta insa ca aceasta considera ca ne aflam in prezenta unei contraventii continue avand în vedere că a fost sanctionata contraventional pentru aceiasi faptă de mai multe ori.
Susținerile petentei privitoare la împrejurarea că faptele contravenționale reținute în sarcina sa prin procesele verbale contestate constituie aceeași faptă, fiind sancționată de mai multe ori pentru aceeași faptă si astfel se creaza o situatie mai grea decat în legea penala, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art.13 din OG nr. 2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art. 8 din OG nr. 15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a contravenientei, neputându-se susține că aceasta ar fi circulat fără întrerupere de la data la care a fost săvârșită prima contravenție până la data la care s-a constat ultima contravenție, fapte pentru care s-au intocmit procesele verbale de contraventie contestate în prezenta cauza.
Prin urmare, la data când petenta, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina acesteia s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu o altă ocazie, a realizat conținul unei alte contravenții.
Nici susținerile petentei cu privire la faptul că nimeni nu poate fi judecat de două ori pentru aceeași faptă nu poate fi reținut. În domeniul contravențional, principiul indicat de petentă s-ar referi la interdicția de a se pronunța două hotărâri judecătorești definitive cu privire la săvârșirea aceleiași contravenții.
Prin urmare, instanța apreciază că petenta a fost în mod legal sancționată separat pentru săvârșirea fiecărei contravenții care a fost reținută în sarcina acesteia.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Față de cele de mai sus se apreciază că, amenzile aplicate sunt proporționale cu pericolul social al faptelor care au fost reținute în sarcina acesteia.
În concluzie, instanța consideră că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate atât din punctul de vedere al pericolului social abstract, cât și din punctul de vederea al pericolului social concret al faptelor, fiind și necesare pentru a asigura finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune. Pentru aceste motive, instanța va menține dispozițiile proceselor verbale de contravenție cu privire la aplicarea sancțiunilor amenzilor contravenționale.
Potrivit art. II din Legea nr.144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
În aceste condiții, instanța va admite în parte plângerea contravențională, și va anula în parte procesele – verbale de contravenție, doar în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Astfel, instanța va dispune exonerarea petentei de la plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesele verbale întocmite de C. București.
Văzând si prevederile art. 34 alin. 2 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . M., cu sediul în mun. M., ., ., ., împotriva intimatei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică București, cu sediul în București, bld. I. M. nr. 401 A, sector 6.
Anulează în parte procesul – verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează pe petentă de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro (121,74 lei), stabilit prin procesul – verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București.
Anulează în parte procesul – verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează pe petentă de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro (121,74 lei), stabilit prin procesul – verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București.
Anulează în parte procesul – verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează pe petentă de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro (121,74 lei), stabilit prin procesul – verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București.
Anulează în parte procesul – verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează pe petentă de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro (121,74 lei), stabilit prin procesul – verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București.
Menține celelalte dispoziții ale proceselor verbale de contravenție arătate mai sus.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 03 2013.
P., GREFIER,
Red.C.D.A
Tehnored. C.S.
Ex. 5/03 06 2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1098/2013.... → |
|---|
