Plângere contravenţională. Sentința nr. 4015/2013. Judecătoria FETEŞTI

Sentința nr. 4015/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 4146/229/2012

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA FETEȘTI - JUDEȚUL IALOMIȚA

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4015

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 octombrie 2013

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE - A. C. D.

GREFIER - I. M.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul D. T., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Ialomița, având ca obiect „plângere contravențională”.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Se ia act că au fost depuse la dosar de către intimată actele care au stat la baza emiterii procesului verbal contestat.

Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 Cod proc. civ, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

După deliberare,

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /14.05.2012, petentul D. T. domiciliat în . Ialomița, CNP_ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița cu sediul în mun. Slobozia, .. 13-15, jud. Ialomița, a solicitat anularea proceselor verbale de contravenție ., nr._, întocmit la data de 25.04.2012 de IPJ Ialomița și ., nr._, întocmit la data de 25.04.2012 de IPJ Ialomița.

În motivarea plângerii petentul arată că cele reținute în procesul-verbal de contravenție nu corespund realității. El nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa. Nu dispune de resurse financiare suficiente pentru a achita amenzile aplicate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată pe motiv că la data de 23.04.2012, petentul aflându-se pe stradă în stare de ebrietate, a adresat expresii jignitoare la adresa organelor de poliție, lezând demnitatea și onoarea acestora. Totodată a refuzat să dea relații pentru stabilirea identității la cererea lucrătorilor de poliție.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 25.04.2012 de IPJ Ialomița, contravenientului D. T. i s-a aplicat amenda de 1120 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 161 alin. 1 lit. r și art. 70 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.

Prin procesul verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 25.04.2012 de IPJ Ialomița, contravenientului D. T. i s-a aplicat amenda de 1000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În urma verificării potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea dedusă judecății a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției.

Cu privire la legalitatea proceselor - verbale contestate, instanța reține că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Conform art. 161 alin. 1 lit. r din OUG nr. 195/2002 se interzice conducătorilor de biciclete sau de mopede să circule pe sectoarele de drum semnalizate cu indicatorul având semnificația "Accesul interzis bicicletelor.

Potrivit art. 70 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 bicicletele și mopedele care circulă pe drumurile publice trebuie să fie echipate cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente. Este interzisă circulația acestora pe timp de noapte fără aceste mijloace și dispozitive în stare de funcționare.

Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit incidența în cauzele care au ca și obiect contestarea faptelor contravenționale a dispozițiilor art. 6 ale Convenției.

Față de cele de mai sus, se pune în discuție în mod implicit și forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.

Sub acest aspect, se constată că deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema. În plus, în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție, nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franței) în măsura în care statele respectă în cele le privește pe acestea din urmă, cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit - cauza Janosevic c. Suediei.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator. Astfel, din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Petentul nu a adus o dovadă clară asupra faptului ca la data mentionată in procesele verbale de contraventie nu a nu a adresat injurii organelor de poliție, lezând demnitatea și onoarea acestora și că nu a refuzat să dea relații pentru stabilirea identității.

Față de aceste imprejurari, instanta constată că prezumtia de legalitate si temeinicie de care se bucură procesele verbale de contraventie nu a fost răsturnată.

Prin urmare, în mod corect intimatul a intocmit procesele verbale de contraventie.

Instanta constată că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, „sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsă, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.

În consecință, instanta retine ca sanctionarea petentului cu amenzi contraventionale în cuantum de 1120 lei și respectiv de 1000 lei, nu este doar legală dar si temeinic dispusă, instanta apreciind ca numai astfel poate fi asigurata finalitatea preventivă ce însoțește orice sanctiune.

Cum petentul nu a reusit să răstoarne prezumtia relativă de adevar de care se bucură procesele verbale în ceea ce priveste situatia de fapt consemnată, instanta consideră că plângerea nu este întemeiată, urmând a o respinge.

Văzând si prevederile art. 34 alin. 2 din OG 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. T. domiciliat în . Ialomița, CNP_ împotriva intimatului I. Județean de Poliție Ialomița cu sediul în mun. Slobozia, .. 13-15, județul Ialomița, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.03.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red./Tehnored. C.D.A./M.I.

Ex. 5/data: 31 03 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 4015/2013. Judecătoria FETEŞTI