Plângere contravenţională. Sentința nr. 4725/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4725/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 6774/229/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI, JUDETUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR 4725
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. M. V.
GREFIER - G. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta S.C. A. P. 2000 S.R.L. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE S.A. - C. având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, conform prevederilor art. 34 din OG 2/2001, constată că procesul verbal de contravenție a fost comunicat la altă adresă, decât sediul social al petentei, la data de 25.06.2013, prin afișare, contrar Deciziei nr. 10/10.06.2013 a ICCJ privind soluționarea recursului în interesul legii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 alin.(1) teza I, raportat la art.14 alin.(1), art.25 alin.(2) și art.31 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, conform căreia s-a statuat, astfel, că „modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Cu toate acestea, văzând data postei aplicată- respectiv 09.07.2012/ fila 11 pe plicul de inaintare a plângerii către Judecătoria Fetesti, constată că petenta a formulat plângerea contravențională în termenul prevăzut de lege de 15 zile chiar și de la data afișării, 25.06.2013, termenul fiind calculat pe zile libere.
Instanța apreciază că petenta nu a fost vătămată și că aceasta a formulat plângerea contravențională în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care, respinge cererea de repunere în termenul de formulare plângere, formulată de către aceasta, ca lipsită de interes.
Apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 C proc. civ, instanța încuviințează, pe fondul cauzei, pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanță constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 12.07.2012, sub nr._, petentul S.C. A. P. 2000 S.R.L. cu sediul în Municipiul CĂLĂRAȘI, .. 19, J. CĂLĂRAȘI în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 12.06.2012.
În motivarea plângerii, petenta a arătat în esență că actul a fost comunicat la altă adresă decât la sediul social real, motiv pentru care solicită repunerea in termenul de formulare a plângerii contraventionale, iar pe fond, a invederat că la data de 05.10.2011 a vândut vehiculul cu numărul de înmatriculare_ numitului T. Eugeniu M., respectiv că actul contraventional contestat nu este semnat de către agentul constatator conform art. 17 din OG nr.2/2001 si prevederilor speciale ale Legii nr.455/2001.
În drept plângerea contravențională a fost motivată pe prevederile Og nr. 2/2001.
Petentul a anexat, în copie, dovada de comunicare a procesului-verbal contestat (fila 6), precum și procesul-verbal contestat ( fila 5), factura fiscala- fila 8, fisa inmatriculare- fila 9, certificat de inregistrare- fila 7..
Deși legal citată intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare, însă a depus la data de 09.10.2013, prin serviciul registratură, certificatul calificat și autorizația de control privind agentul constatator, precum și proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarea situație de fapt :
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 12.06.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligată la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro, reținându-se în sarcina sa că la data de 28 mai 2012 vehiculul cu numărul de înmatriculare_, a circulat pe A2, km 144 + 100 m, fără a deține rovinietă valabilă.
In sedinta din data de 27 noiembrie 2013, instanța, conform prevederilor art. 34 din OG 2/2001, a retinut că procesul verbal de contravenție a fost comunicat la altă adresă, decât sediul social al petentei, la data de 25.06.2013, prin afișare, contrar Deciziei nr. 10/10.06.2013 a ICCJ privind soluționarea recursului în interesul legii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 alin.(1) teza I, raportat la art.14 alin.(1), art.25 alin.(2) și art.31 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, conform căreia s-a statuat, astfel, că „modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Cu toate acestea, văzând data postei aplicată- respectiv 09.07.2012/ fila 11 pe plicul de inaintare a plângerii către Judecătoria Fetesti, s-a constatat că petenta a formulat plângerea contravențională în termenul prevăzut de lege de 15 zile chiar și de la data afișării, 25.06.2013, termenul fiind calculat pe zile libere.
Instanța a apreciat, in concluzie, că petenta nu a fost vătămată și că aceasta a formulat plângerea contravențională în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care, a respins cererea de repunere în termenul de formulare plângere, formulată de către aceasta, ca lipsită de interes.
Cu privire la legalitatea procesului - verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub acest aspect instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator.
Conform art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta a fost generat electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și are atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată procesului verbal contestat și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă.
Or, atâta timp cât OG nr.15/2002- normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr.2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin.2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr.2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentei referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe din procesul verbal contestat eludează dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001
Potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia –cum este cazul procesului - verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Concluzionând, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură care este valabilă în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr.455/2001.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta nu este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
Conform art.8 din O.G. nr.15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. De asemenea, potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, care sunt definiți de dispozițiile art.1 alin.1 lit. b din OG nr.15/2002 precum și de dispozițiile art.1 alin.6 lit. a din Ordinul nr. 769/2010 ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Interpretând dispozițiile mai sus menționate, instanța reține că pentru a avea calitatea de utilizator român, orice persoană fizică sau juridică trebuie să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să dețină în proprietate sau să folosească în baza unui drept legal un autoturism înmatriculat în România.
De asemenea, instanța constată că petenta a transmis numitului T. Eugeniu M. la data de 05.10.2011 dreptul de proprietate asupra vehiculului marca BMW, având numărul de înmatriculare_ și numărul de identificare WBANC51000CR32980, astfel cum rezultă din cuprinsul facturii de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit ( fila 8), văzând si fisa de inmatriculare si cererea de inregistrare la organul fiscal ( file 9,10), respectiv Adresa MAI- IGPR-IPJ Călărași-Serviciul Rutier nr._/23 oct.2013.
Instanța reține totodată că transcrierea transmiterii dreptului de proprietate este o simplă formalitate cerută doar pentru opozabilitatea față de terți, neîndeplinirea unei astfel de formalități neafectând în nici un mod transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului în cauză în favoarea numitului T. Eugeniu M., ca urmare a facturii de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit ( fila 8).
Având în vedere această împrejurare, instanța reține că la data savârșirii contravenției - 28 mai 2012 - petenta nu deținea în proprietate și nici nu folosea autovehiculul în cauză în baza unui drept legal, lipsind calitatea acesteia de utilizator al autoturismului cu numărul de înmatriculare_ și, pe cale de consecință, și obligația de achiziționare a rovinietei pentru autoturismul în cauză, obligație impusă de art.7 din OG nr.15/2002.
Sub acest aspect, instanța amintește și dispozițiile art 969 C. civ. din 1864 (sub imperiul căruia s-a încheiat contractul), potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Emiterea contractului/ ad probationem și realizarea acordului de voință dintre părțile contractante este suficient pentru transmiterea dreptului de proprietate. Forma scrisă a contractului este necesară doar pentru realizarea formalităților de înmatriculare și nu afectează cu nimic validitatea contractului de vânzare cumpărare.
În ce privește obligația petentului de a proceda la radierea vehiculului după înstrăinare, potrivit art 11 alin 4 din OUG nr. 195/2002 în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Textul de lege menționat este în contradicție cu Ordinul MAI Nr. 1501 din 13 noiembrie 2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, acesta din urma stabilind obligația radierii în sarcina vânzătorului.
Dar cele două acte normative nu sunt de același nivel, normele de aplicare emise de MAI subordonându-se prevederilor din OUG nr. 195/2002, iar în caz de contradicție se aplică prevederile actului normativ superior, în cazul de față OUG nr. 195/2002.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că obligația de efectua formalitățile de transcriere a transmiterii dreptului incumbă noului proprietar, iar nu celui ce a transmis dreptul de proprietate, in speță petentul.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea contravențională este necesar existența unui comportament ilicit care să aparțină contravenientului. Astfel, în măsura în care acțiunea sau inacțiunea sancționabilă nu îi aparține este exclusă răspunderea sa.
Petentul nu poate fi ținut a răspunde pentru fapta ilicită al altei persoane respectiv cumpărătorul, cât timp legea nu pune în sarcina sa efectuarea formalităților de publicitate respectiv radierea autovehiculului din evidențe.
Mai mult decât atât este de notorietate că la vânzarea autovehiculelor vânzătorul remite cumpărătorului în original toate actele autovehiculului (carte de identitate, certificat de înmatriculare), mergând pe ideea bunei credințe a acestuia în ceea ce privește înmatricularea ulterioară a autovehiculului, ceea ce determină imposibilitatea radierii ulterioare din evidențe a autovehiculului de către vânzător.
Este o sarcină mult prea grea, a-i pretinde vânzătorului să efectueze formalitățile de radiere și reînmatriculare (care presupune anumite cheltuieli cu taxe specifice) în condițiile în care legea pune în sarcina cumpărătorului efectuarea acestor formalități.
Nu în ultimul rând inopozabilitatea înstrăinării, invocată de intimată, este o noțiune de drept civil, iar materia dreptului contravențional reglementează sancțiuni aplicate subiecților de drept pentru fapte ilicite cu scopul preveniri comiterii unor noi fapte ilicite, răspunderea contravențională apropiindu-se, prin ilicit, mai mult de răspunderea penală. Așadar, nu se poate face analogie între opozabilitatea în materie civilă și materia contravențională.
Faptul că singura verificare pe care o face intimata este să consulte o bază de date (o verificare destul de sumară) și nu face și alte demersuri pentru a identifica utilizatorul reprezintă o deficiență a intimatei și nu poate fi imputată petentei.
Mai mult decât atât și din punct de vedere al elementelor constitutive contravenției îi lipsește elementul subiectiv, respectiv vinovăția, în oricare din formele sale.
Așa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii ( ex. Decizia nr.670/2009, Decizia nr.506/2010), nu se poate aplica o sancțiune contravențională în lipsa elementului vinovăției, care este de esența acestuia.
Vânzătorul nu poate anticipa că cel care a cumpărat autovehiculul nu-l va înmatricula și nu va achiziționa rovinietă . Reaua credință a cumpărătorului nu este un element care să atragă răspunderea vânzătorului. Răspunderea este esențialmente personală în materie contravențională.
Față de cele reținute mai sus, instanța constată că petenta a fost sancționată contravențional în calitate de utilizator al autoturismului_, deși în momentul constatării contravenției aceasta nu deținea o astfel de calitate, motiv pentru care nu poate fi subiect activ al contravenției ce i se impută prin procesul-verbal contestat.
Având în vedere toate aceste elemente, precum și faptul că singurul temei al răspunderii contravenționale este săvârșirea unei contravenții, raportat și la împrejurarea că la data constatării contravenției petenta nu deținea calitatea de utilizator al autoturismului cu numărul de înmatriculare_, instanța apreciază că nu poate fi angajată răspunderea contravențională a petentei conform art.8 din O.G. 15/2002, întrucât aceasta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat.
Pe cale de consecință, instanța urmează să admită plângerea formulată de petenta în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 12.06.2012 și înlăturarea sancțiunilor aplicate prin acesta.
În temeiul art. 274 C proc. civ și, având în vedere și principiul disponibilității, instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea petentei S.C. A. P. 2000 S.R.L. de repunere in termenul de formulare a plângerii contraventionale ca lipsită de interes.
Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. P. 2000 S.R.L., cu sediul în CĂLĂRAȘI, 13 DECEMBRIE, nr. 19, J. CĂLĂRAȘI, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A, cu sediul în București, ..401 A, sector 6.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 12.06.2012 și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
RED./Tehnored.
MVM./MVM+GG.
Ex.4/28.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 20-09-2013,... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
