Pretenţii. Sentința nr. 189/2013. Judecătoria FILIAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 189/2013 pronunțată de Judecătoria FILIAŞI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 256/230/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FILIAȘI
JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 189
Ședința publică de la data de 13 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. – D. S.
GREFIER – M. F.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. R. E. SERVICE S.A. Timișoara și pe pârâtul O. S., având ca obiect "pretenții ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția nr. 25), la prima strigare s-a constatat lipsa reprezentanților reclamantei și a pârâtului, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HOT. C.S.M. numărul 387/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, numărul 958/2005, instanța a dispus lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare au lipsit reprezentanții reclamantei și pârâtul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentanților săi, după care,
Fiind prima zi de înfățișare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 134 din Codul de procedură civilă, instanța procedează conform prevederilor art. 159 indice 1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale privind soluționarea cauzei, stabilind că, în temeiul dispozițiilor: art. 1 din codul de procedură civilă și art. 5, ambele din Codul de procedură civilă, este competentă general, material și teritorial să judece pricina, după care,
Instanța, apreciind proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă ca fiind pertinentă, concludentă și utilă în soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 167 din Codul de procedură civilă o încuviințează și, având în vedere faptul că reclamanta a solicitat judecarea pricinii în lipsa reprezentanților săi, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 14.02.2013 sub numărul_, reclamanta S.C. R. E. Service S.A. Timișoara a chemat în judecată pe pârâtul O. S., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 28,56 lei, reprezentând debit și penalități de întârziere, conform contractului numărul_/01.03.2010. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
În motivarea în fapt a cererii, legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, reclamanta a arătat că, în baza raporturilor contractuale pe care le-a avut cu pârâtul, conform Contractului pentru prestarea serviciilor de salubrizare numărul_/01.03.2010, a colectat, transportat și depozitat deșeurile menajere de la adresa pârâtului din orașul Filiași, ., ., județul D., sens în care au fost emise facturile cuprinse în situația centralizatoare, aferente perioadei de timp 30.04.2012 – 30.06.2012, în valoare de 26,25 lei.
A mai arătat reclamanta că, potrivit dispozițiilor contractuale stipulate la capitolul “Drepturile și Obligațiile Utilizatorului”, beneficiarul serviciului (debitorul) avea dreptul de a contesta facturile emise de către S.C. R. E. Service S.A. Timișoara, în situația în care societatea nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale.
În acest sens reclamanta a precizat că, debitorul nu a înțeles să conteste în niciun fel facturile emise și nici nu le-a returnat, fapt care conduce la concluzia că societatea reclamantă și-a îndeplinit obligațiile contractuale, efectuând serviciul de salubrizare.
S-a mai arătat că, în virtutea prevederilor contractuale, a fost stipulat în mod expres faptul că facturarea se va efectua lunar, iar utilizatorul (beneficiarul) are obligația de a achita contravaloarea facturilor emise pe seama sa.
Reclamanta a precizat că, în cuprinsul contractului încheiat cu pârâtul a fost prevăzută și o clauză penală pentru neachitarea în termenul stabilit a facturilor emise.
S-a mai arătat că, întrucât pârâtul nu și-a achitat nici până în prezent debitul restant, în baza art. 18 din Contractul pentru prestarea serviciilor de salubrizare nr._/01.03.2010, au fost calculate penalități de întârziere de 0,04% pe zi de întârziere, penalități care însumează 2,31 lei.
A mai precizat reclamanta că s-a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, conform cererii de conciliere directă din data de 01.11.2012.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile: art. 969, art. 970 și art. 1073, toate din Vechiul Cod Civil; art. 1166, art. 1270, art. 1350, art. 1469, art. 1522, art. 1538 și articolul 1548, toate din Noul cod civil coroborate cu prevederile art. 7201 și următoarele din Codul de procedură civilă, precum și cu celelalte dispoziții legale în vigoare.
În dovedirea cererii, creditoarea – reclamantă a depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: Contractul pentru prestarea serviciilor de salubrizare numărul_/01.08.2008; facturile neachitate; situația facturilor neachitate; calculul penalităților de întârziere și cererea de conciliere directă.
Pârâtul – debitor O. S. nu a depus la dosar întâmpinare și, deși citat în mod legal, nu s-a prezentat în instanță pentru a propune probe în apărare.
Pe parcursul judecății, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanța constată că între reclamantă și pârât s-au desfășurat relații comerciale, fiind încheiat Contractul pentru prestarea serviciilor de salubrizare nr._/01.03.2010, prin care operatorul S.C. R. E. Service S.A. Timișoara, județul T. s-a obligat către utilizatorul O. S. să presteze servicii de colectare a deșeurilor municipale din locația situată în orașul Filiași, ., iar debitorul s-a obligat să plătească contravaloarea acestora, în termen de 15 zile de la data primirii facturilor.
Art. 18 din Contractul pentru prestarea serviciilor de salubrizare nr._ prevede că neachitarea facturilor de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv: penalitățile se datorează începând cu prima zi de după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Potrivit art. 379 alin. 3 și alin. 4 din Codul de procedură civilă, creanța este certă și lichidă dacă existența ei rezultă din chiar actul de creanță iar câtimea ei este determinată sau determinabilă.
În cauză, instanța retine că, deși ca urmare a contractului încheiat, creditoarea a prestat debitorului servicii de colectare a deșeurilor municipale din locația sa, acesta nu a înțeles să-si execute obligațiile corelative, înregistrând la plată sume restante în cuantum de 28,56 lei. În acest sens, începând cu luna aprilie 2012 și până în luna iunie 2012, conform situației de calcul centralizatoare, debitorul a totalizat un debit în valoare de 26,25 lei și penalități totale de 2,31 lei.
Așa cum rezultă din facturile: nr._/30.04.2012; nr._/31.05.2012 și numărul_/30.06.2012, depuse la dosar (filele: nr. 14 – nr. 16 din dosar), din luna mai 2012 și până în luna iulie 2012, debitorul nu a mai realizat nicio plată, debitul total acumulat până în prezent fiind în cuantum de 28,56 lei, din care suma de 26,25 lei reprezintă debit și suma de 2,31 lei, penalități de întârziere.
Pentru actul juridic, cum este și Contractul pentru prestarea serviciilor de salubrizare numărul_/01.03.2010, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate și, pe cale de consecință, a nulității, ci și pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. (2) si (3) din Noul Cod Civil (reluate în art. 3 si art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât și din art. 102 alin. (1) din Legea numărul 71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa”.
Prin urmare, în speță este aplicabilălegea în vigoare la data încheierii actului juridic, respectiv prevederile vechiului Cod Civil din anul 1865.
Potrivit dispozițiilor art. 969 din Codul civil, “convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, debitorul obligându-se la plata acestor sume prin contractul încheiat.
Creanța solicitată de către creditoarea S.C. R. E. Service S.A. Timișoara este certă, existența sa rezultând din facturile emise și cu care debitorul a fost de acord la încheierea contractului, lichidă, fiind determinabilă atât în privința debitului principal cât și în privința penalităților, conform cap. IV, art. 18 din Contractul pentru prestarea serviciilor de salubrizare numărul_/01.03.2010. De asemenea, creanța este și exigibilă, termenul scadenței fiind împlinit.
Instanța consideră că reclamanta și-a probat cererea conform dispozițiilor art. 46 din Codul comercial. De asemenea, reclamanta a încercat anterior promovării acestei cereri soluționarea litigiului pe cale amiabilă, astfel cum se prevede în art. 7201 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta – creditoare a făcut dovada că în baza raporturilor juridice are o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitor, așa cum sunt definite aceste noțiuni în art. 379 din Codul de procedură civilă, iar pârâtul – debitor nu a făcut dovada plății.
Prin urmare, constatând îndeplinite condițiile prevăzute prin dispozițiile legale menționate și față de situația de fapt reținută, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 26,25 lei, reprezentând contravaloare servicii de salubritate, precum și suma de 2,31 lei reprezentând penalități de întârziere.
În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect "pretenții" formulată de reclamanta S.C. R. E. SERVICE S.A. Timișoara, cu sediul în municipiul Timișoara, ./A, județul T. și punct de lucru în orașul Filiași, ., județul D., împotriva pârâtului O. S., domiciliat în orașul Filiași, ., ., județul D..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 26,25 lei contravaloare servicii de salubritate, precum și suma de 2,31 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 6,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 13 martie 2013.
Președinte, Grefier,
E. – D. S. M. F.
Red.jud.E.D.S.
Thred.M.F.
5 ex./12.04.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 818/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 203/2013. Judecătoria FILIAŞI → |
|---|
