Rezoluţiune contract. Sentința nr. 396/2013. Judecătoria FILIAŞI

Sentința nr. 396/2013 pronunțată de Judecătoria FILIAŞI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 1506/230/2012

Dosar nr._ - rezoluțiune contract -

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA FILIAȘI

JUDEȚUL D.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 396

Ședința publică de la data de 29 Mai 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: E. – D. S.

Grefier: M. F.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la data de 22 mai 2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29 mai 2013 în prezenta cauză civilă privind pe reclamantul E. G. și pe pârâții: E. M. – M. și E. M., având ca obiect "rezoluțiune contract".

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită, fără citare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 31.10.2012, sub numărul_, reclamantul E. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții – soți: E. M. – M. și E. M., rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 85 la data de 08 ianuarie 1996 de către B.N.P. G. I., cu consecința repunerii reclamantului în drepturile avute înainte de încheierea acestui act și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că, la data de 08 ianuarie 1996 a încheiat împreună cu soția sa, în prezent defuncta E. M., decedată la data de 04 aprilie 2011, contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 85 la data de 08 ianuarie 1996 de către B.N.P. G. I., prin care a înstrăinat fiicei sale, E. M. – M. și soțului acesteia E. M., rezervând uzufructul, imobilul proprietatea sa și a soției defuncte, compus din: teren loc de casă în suprafață de 754 m.p., și casa de locuit construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu patru camere, bucătărie, sală și o cămară anexă din paiantă, imobil situat în orașul Filiași, . (actualul bulevard Racoțeanu), nr. 106, prețul vânzării fiind de 1.000.000 lei.

A mai arătat reclamantul că, prin actul sus menționat, pârâții s-au obligat să îi îngrijească și să îi întrețină cu toate cele necesare traiului zilnic pe tot timpul vieții, iar la deces, să îi înmormânteze potrivit obiceiurilor.

A învederat reclamantul că, pârâții nu și-au respectat obligațiile contractuale și, la circa două săptămâni de la încheierea contractului, aceștia nu au mai acordat întreținere și, mai mult, le-au provocat tot felul de supărări, atât reclamantului, cât și soției sale.

A precizat reclamantul că, inclusiv prețul modic de la acea dată, acela de un milion lei vechi, corespunzător unui salariu bun, nu a fost achitat niciodată de către pârâți, fiind menționat în mod fictiv în contract.

Reclamantul a mai arătat că, fiind preot și gândind că între părinți și copii trebuie să existe înțelegere, a trecut peste toate manifestările ostile, în special ale ginerelui său.

A mai învederat reclamantul că, pe același teren, cu veniturile sale, a ridicat o casă nouă, autorizația de construcție fiind însă pe numele pârâților.

Totodată reclamantul a precizat că, la data de 04 aprilie 2011 a murit soția sa după o grea suferință, iar pârâții nu au contribuit cu niciun ban la cheltuielile de înmormântare și nici în timpul vieții acesteia nu i-au acordat îngrijire.

A precizat reclamantul că, în anul 1994, anterior încheierii contractului a cărui rezoluțiune o solicită, le-a cumpărat pârâților un autoturism second – hand pe care l-au ținut 13 ani și de care el nu a beneficiat când a avut nevoie.

Reclamantul a menționat că, de circa patru luni își gătește și își spală rufele cu mâna, iar când soția sa era bolnavă, la data de 13 ianuarie 2011, în plină iarnă, în lipsa sa, pârâții i-au tăiat gazele de la sobă, tot pârâții fiind cei care nu mai lasă pe nimeni să îl viziteze, tratându-l cu dispreț.

Reclamantul a evaluat terenul la 20 lei/m.p. iar construcția la 80 lei/m.p., în total rezultând suma de 31.880 lei și a timbrat cererea cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.886 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1.020 din Codul civil și art. 2.263 din Noul Cod Civil.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri, în fotocopie: Titlul de Proprietate nr. 2166 –_/29.03.2002 eliberat pe numele reclamantului E. Gh. G. de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor D.; contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 85 din data de 08 ianuarie 1996 a B.N.P. G. I.; înscrisul intitulat "Chitanță" încheiat la data de 15 iunie 1996, prin care numitul P. G. și-a asumat față de reclamant obligația de a executa până la data de 01.07.1996 zece mii bucăți de cărămidă arsă; bon fiscal în valoare de 125.100 lei emis de S.C. ..L. FILIAȘI la data de 06.06.1996 pe numele reclamantului E. G.; înscrisul intitulat "Contract" încheiat între numitul P. N. și reclamant la data de 27.05.1996, prin care numitul P. N. și-a asumat față de reclamant responsabilitatea de a construi o casă, de la fundație până la acoperiș, începând la data de 03.06.1996; factura nr._/30.05.1996 emisă pentru suma de 1.546.980,00 lei de furnizorul S.C. E.R. S.A. Filiași către reclamantul E. G., în calitate de cumpărător; avizul de însoțire a mărfii nr._ emis de același furnizor către reclamantul E. G., în calitate de cumpărător; chitanța . nr. 569 din data de 29.05.1996 eliberată pe numele reclamantului E. G.; bon fiscal în valoare de 412.630 lei emis de S.C. ..L. FILIAȘI la data de 30.05.1996 pe numele reclamantului E. G.; bonuri fiscale emise pe numele reclamantului cu ocazia achiziționării materialelor de construcție: ciment și var, precum și un inventar cheltuieli casă din anul 1996 întocmit personal de către reclamant.

La data de 26.11.2012, pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii formulate de reclamant, infirmând susținerile acestuia.

În motivarea în fapt a întâmpinării pârâții au arătat că, refuzul întreținerii a fost și este practicat selectiv de către reclamant, începând la câteva luni după decesul soției sale, acest refuz având la bază o alternativă opțională de relaționare personală în contextul pierderii partenerului de viață.

Pârâții au recunoscut că, respectivul contrat este unul de întreținere, având în vedere scopul/cauza acestuia la momentul încheierii și ulterior, astfel încât modicitatea prețului stipulat este fără relevanță în cauză.

Au susținut pârâții că, au făcut tot ce a depins de aceștia să execute prestația de întreținere la înălțimea așteptărilor părinților pârâtei, asigurându-le, cu decență, cele necesare existenței zilnice: hrană, medicamente, încălzire, etc., dar au și preluat în integralitate servituțile unei gospodării complexe, inclusiv taxele și impozitele fiscale.

Au mai arătat pârâții că, în timpul vieții mamei pârâtei și chiar ulterior decesului acesteia, la îndemnul creditorilor obligației de întreținere, au contractat credite bancare, realizând importante îmbunătățiri ale stării de confort ambiental și funcțional în gospodărie, astfel:

- au renovat casa ce formează obiectul contractului de întreținere, la interior, cât și la exterior, înlocuind ușile vechi de lemn, înalte de peste 2,5 m., cu uși de termopan, făcând o fereastră din material termopan;

- au racordat casa veche la rețeaua de alimentare cu apă și la rețeaua de alimentare cu gaze, adaptând sobele de teracotă pentru încălzirea cu gaze și construind o sobă de teracotă într-una din camerele casei vechi;

- au edificat un gard din beton și fier către bulevardul Racoțeanu pe 13 metri liniari;

- au zidit un garaj din bolțari, acoperit cu planșeu de beton;

- cu încuviințarea reclamantului, au obținut autorizație de construcție și au edificat o casă cu cinci camere, având P+1 și beci sub aceasta.

Pârâții au precizat că, au respectat uzufructul bunurilor ce constituie obiect al contractului, astfel cum ele au fost renovate și îmbunătățite constructiv și funcțional de părți, respectând, totodată și folosința de către reclamant a două dintre camerele casei pe care ei au construit-o și a beciului de sub aceasta.

Au mai învederat pârâții că, au fost în bune relații cu cei doi creditori ai obligației de întreținere, ajutându-i în menajul familial, iar, în anii când li s-au diminuat puterile, le-au pregătit și servit masa separat, permanent, zi de zi, respectând tabieturile specifice vârstei.

Pârâții au arătat că, dacă conviețuirea părților contractului de întreținere ar fi contravenit celor avute în vedere la încheierea actului respectiv, reclamantul, om bine informat, ar fi inițiat măsuri radicale de îndată și nu după trecerea soției sale în neființă.

Au apreciat că, refuzul întreținerii, dublat de refuzul dialogului reclamantului cu pârâții, îl expune pericolului de a nu sesiza, nemijlocit, că acesta este sugestionat cu persuasiune și interes personal de către partenerul sau partenera de dialog.

Pârâții au învederat că, demersul reclamantului nu poate fi reținut ca întrunind rigoarea dispozițiilor art. 1020 din Codul civil din anul 1864, aplicabil în cauză conform art. 6 din Noul Cod Civil, în lipsa oricărei culpe din partea acestora.

Au precizat pârâții că, reclamantul nu poate justifica opțiunea unei relaționări asumate intempestiv, exclusiv și discreționar pe parcursul derulării unor obligații anterioare asumate contractual, refuzând întreținerea pe care pârâții încearcă să o presteze în continuare, închizând încăperile și plecând de acasă.

În ședința publică din data de 05 decembrie 2012 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele: nr. 28 – nr. 36 din dosar), prin care a arătat, detaliat, relațiile pe care soții: E. G. și E. M. le-au avut cu soții: E. M. – M. și E. M., în ce măsură cei din urmă au contribuit la întreținerea celor dintâi, precum și, punctual, în ce a constat contribuția sa la îmbunătățirile aduse imobilului situat în orașul Filiași, bulevardul Racoțeanu, nr. 106, județul D., cu precizarea că, noua casă a fost construită, în totalitate, de reclamant; în ședința publică din data de 20 februarie 2013, pârâții au depus la dosar note scrise în care au arătat în ce a constat contribuția lor la îmbunătățirile aduse imobilului situat în orașul Filiași, bulevardul Racoțeanu, nr. 106, județul D. și la edificarea casei celei noi, cu privire la care pârâții au învederat că au ridicat-o împreună cu reclamantul și înscrisuri în susținerea acestora, respectiv, în fotocopie: chitanțe și facturi care atestă: plata impozitului aferent imobilului situat în orașul Filiași, bulevard Racoțeanu, nr. 106, județul D., a energiei electrice și abonamentului radio – T.V.; autorizația de construire nr. 64 din data de 08.08.1997 eliberată la cererea pârâtei E. M. – M. pentru executarea construcției: locuință P+1 în valoare de 18.000.000 lei, la adresa din orașul Filiași, bulevard Racoțeanu, nr. 106, județul D.; certificatul de urbanism nr. 23 din data de 17.02.1997 eliberat la cererea pârâtei E. M. – M.; contractul de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare nr. 128 din data de 30.07.2004 încheiat între S.C. AQVA TERM S.A. FILIAȘI și pârâtul E. M.; deviz lucrare branșament apă; chitanța nr._ din data de 30.07.2004 care atestă plata de către pârâtul E. M. a sumei de 1280.814 lei reprezentând contravaloare branșament apă, contravaloare proiect racord apă și taxă contract; factura fiscală numărul_ din data de 30.07.2004, achitată cu chitanța nr._ din data de 30.07.2004; anexa la contractul de credit nr. 9 din data de 25.01.2007, titularul contractului fiind pârâta E. M. – M. și grafice de rambursare credit; anexa nr. 2 la contractul de credit nr. 9 din data de 25.01.2007 – scadentar informativ din data de 28.06.2010 și inventare cheltuieli: reparații casă din data de 20.06.2003; bucătărie 2005; renovare interior 2006; gard 2006 și hol 2008 întocmite personal de către pârâți (filele: nr. 46 – numărul 70 din dosar), iar, în ședința publică din data de 20 martie 2013, reclamantul a depus la dosar răspuns la notele scrise ale pârâților, la care a atașat un inventar al sumelor de bani cheltuite în perioada anilor 2005 – 2007 (filele: nr. 74 – nr. 80 din dosar).

Pe parcursul judecății, instanța a administrat următoarele probe: proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar, proba cu interogatoriul luat în mod separat pârâților, la propunerea reclamantului (filele: nr. 90 – nr. 93 din dosar), precum și proba testimonială, în cadrul căreia au fost ascultați martorii: la propunerea reclamantului: I. M. (depoziție fila nr. 82 din dosar) și P. C. (depoziție fila nr. 83 din dosar) și la propunerea pârâților: P. M. (depoziție fila nr. 81 din dosar) și R. E. – C. (depoziție fila nr. 94 din dosar), instanța, în temeiul dispozițiilor art. 189 alin. 1 pct. 1) din codul de procedură civilă înlăturând de la audiere pe E. V., propusă a fi ascultată ca martor de către pârâți, întrucât aceasta este mama pârâtului E. M., neexistând convenția părților cu privire la ascultarea sa în calitate de martor.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:

La data de 08 ianuarie 1996, reclamantul E. G. și soția sa, E. M., în calitate de creditori ai întreținerii, au încheiat, în formă autentică, cu pârâții – soți: E. M. – M. și E. M., în calitate de debitori ai întreținerii, un contract de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere și cu drept de uzufruct prin care, în schimbul înstrăinării nudei proprietăți a imobilului compus din: teren loc de casă în suprafață de 754 m.p., și casa de locuit construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu patru camere, bucătărie, sală și o cămară anexă din paiantă, imobil situat în orașul Filiași, bulevardul Racoțeanu (fosta stradă V. I. Lenin), nr. 106, județul D., având următoarele dimensiuni și vecinătăți: la Nord – pe o lungime de 58 metri liniari – . – pe aceeași lungime – M. N., la Est – pe o lățime de 13 metri liniari – P. D. și la Vest – pe aceeași lățime – bulevardul Racoțeanu, prețul vânzării bunului imobil fiind de 1.000.000 lei (ROL), achitat integral până la data autentificării actului, soții: E. M. – M. și E. M., s-au obligat să îi îngrijească și să îi întrețină cu toate cele necesare traiului zilnic pe tot timpul vieții lor, iar la deces să-i înmormânteze potrivit obiceiurilor și, totodată, să respecte dreptul de uzufruct pe care și l-au rezervat creditorii întreținerii asupra imobilului pe tot timpul vieții acestora.

Transferarea dreptului de proprietate asupra imobilului din patrimoniul reclamantului E. G. și soției sale, E. M., în patrimoniul soților – pârâți: E. M. – M. și E. M. s-a făcut la momentul autentificării sub numărul 85 din data de 08 ianuarie 1996 a contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere de către B.N.P. G. I..

Creditoarea întreținerii E. M. a decedat la data de 04 aprilie 2011.

Pentru actul juridic, cum este și contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 85 din data de 08 ianuarie 1996 a B.N.P. G. I., legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate și, pe cale de consecință, a nulității, ci și pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic.

Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. (2) si (3) din Noul cod civil (reluate în art. 3 si art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât și din art. 102 alin. (1) din Legea numărul 71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.

Până la . Noului Cod Civil, contractul de întreținere a fost un contract nenumit, el nefiind reglementat de Codul civil și nici de alte acte normative cu caracter special. Fiind deci o creație a practicii judiciare, până la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil erau aplicabile prevederile generale din materia obligațiilor.

Prin urmare, întrucât contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 85 din data de 08 ianuarie 1996 a B.N.P. G. I. a fost încheiat înainte de data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, sunt aplicabile prevederile generale din materia obligațiilor cuprinse în Codul civil din anul 1864.

D. fiind faptul că vorbim de un act juridic încheiat înainte de . Noului Cod Civil, în cauză se aplică legea veche, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 6 alineatul 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”.

Noțiunea de întreținere presupune o obligație complexă, care privește, pe de o parte, mijloacele necesare traiului (în care se includ: alimente, îmbrăcăminte, locuință, cele necesare îngrijirii sănătății etc.), iar, pe de altă parte, mijloacele necesare satisfacerii nevoilor spirituale ale creditorului (în care se includ nevoile culturale, artistice, științifice, de informare etc.).

Contractul de întreținere este consensual, cu excepția cazului în care bunul înstrăinat este un teren, sinalagmatic, aleatoriu, un contract intuituu personae, întrucât conține o obligație de a face, strict personală și netransmisibilă.

Întreținătorul are ca obligație principală prestarea întreținerii către întreținut care, din cauza caracterului ei alimentar, trebuie executată în natură, zi de zi. Cerința prestațiilor succesive trebuie să vizeze deopotrivă, cele două planuri ale obligației de întreținere: material și spiritual.

Neavând o reglementare proprie, fiind deci un contract nenumit, permis de lege în virtutea principiului libertății contractuale, contractului de întreținere i se aplică regulile generale din materia actului juridic, luându-se în considerare trăsăturile specifice ale acestei convenții, examinate pe larg în doctrină și jurisprudență.

Având în vedere caracteristicile contractului de întreținere: sinalagmatic, oneros și aleatoriu, cererea trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art. 1020 din Codul civil, potrivit căruia, condiția rezolutorie este totdeauna subînțeleasă în contractul sinalagmatic, în cazul în care una dintre părți nu își execută obligațiile.

În cauză, reclamantul E. G. a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 85 din data de 08 ianuarie 1996 a B.N.P. G. I., motivându-și cererea pe considerentul că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin convenție.

Neexecutarea unei obligații dă dreptul creditorului întreținerii de a cere fie executarea în natură a obligației, în condițiile art. 1073 – art. 1077 din Codul civil, fie rezoluțiunea contractului de întreținere, în condițiile art. 1020 și art. 1021, ambele din Codul civil.

Potrivit dispozițiilor art. 1020 – art. 1021, ambele din Codul civil, pentru a opera rezoluțiunea judiciară a unui contract este necesar să fie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: una dintre părți să nu-și fi executat obligația ce-i revine; neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, iar debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere în condițiile legii.

În ceea ce privește prima condiție, neexecutarea obligației, aceasta poate fi și parțială, caz în care partea din obligație neexecutată trebuie să fi fost considerată esențială la întocmirea contractului.

Din depozițiile martorilor audiați în cauză, atât la propunerea reclamantului (I. M. – depoziție fila nr. 82 din dosar), cât și la propunerea pârâților (P. M. – depoziție fila nr. 81 din dosar și R. E. – C. – depoziție fila nr. 94 din dosar), instanța reține că pârâții i-au acordat reclamantului și soției acestuia întreținere, iar la decesul soției reclamantului – căreia, în perioada în care era bolnavă, i-au acordat îngrijirea necesară în astfel de situații – s-au ocupat de înmormântare și au suportat cheltuielile efectuate cu înmormântarea și cu pomenile ulterioare.

De asemenea, din aceleași depoziții ale martorilor audiați în cauză, dar și din analiza înscrisurilor depuse la dosar de părți, instanța mai reține că, de la încheierea, în anul 1996, a contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 85 din data de 08 ianuarie 1996 a B.N.P. G. I. și până la decesul creditoarei obligației de întreținere, E. M., în anul 2011, părțile s-au înțeles foarte bine, conviețuind în același imobil, pe care împreună l-au renovat pe alocuri, reclamantul ajutându-i financiar pe pârâți în edificarea unei noi construcții.

Totodată, din probele administrate în cauză, instanța reține că, după decesul creditoarei obligației de întreținere, E. M., pârâții au continuat să îl îngrijească pe reclamant cu cele necesare traiului zilnic, oferindu-i mâncare, spălându-i rufele, ajutându-l în gospodărie și suportând cheltuielile imobilului în care părțile conviețuiesc de mai bine de 17 ani.

Din depozițiile martorelor: P. M., I. M. și R. E. – C., instanța reține că între părți au intervenit neînțelegeri, în urma cărora, începând cu data de 26.11.2012, astfel cum declară martora R. E. – C., reclamantul a refuzat întreținerea acordată de pârâți.

În consecință, instanța reține că pârâții: E. M. – M. și E. M. s-au ocupat de întreținerea reclamantului E. G. și a soției acestuia, E. M., îndeplinindu-și obligația legală asumată prin încheierea contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 85 din data de 08 ianuarie 1996 a B.N.P. G. I..

Instanța mai reține că pârâții și-au respectat obligațiile până în data de 26.11.2012, cât timp reclamantul le-a permis, iar după această dată, instanța apreciază că pârâții nu și-au putut îndeplini obligațiile asumate prin contract datorită culpei reclamantului care le-a interzis accesul în camerele sale și i-a acționat în instanță.

Ca urmare a celor reținute, instanța apreciază că reclamantul a primit întreținerea cuvenită din anul 1996 până în data de 26.11.2012, iar de atunci și până în prezent, refuză fără temei primirea întreținerii.

În consecință, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile: art. 1020 și art. 1021, ambele din Codul civil, deoarece neexecutarea obligației în cazul de față este determinată chiar de culpa creditorului reclamant, astfel încât acțiunea în rezoluțiune a contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 85 din data de 08 ianuarie 1996 a B.N.P. G. I. nu are suport.

Văzând și dispozițiile art. 969 din Codul civil potrivit cărora, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege", precum și prevederile art. 970 alin. 1 din Codul civil conform cărora, "convențiile trebuie executate cu bună-credință", instanța apreciază cererea reclamantului ca neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Instanța va lua act că nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul E. G., cu domiciliul în orașul Filiași, bulevardul Racoțeanu, nr. 106, județul D., în contradictoriu cu pârâții: E. M. – M. și E. M., ambii domiciliați în orașul Filiași, bulevardul Racoțeanu, nr. 106, județul D., ca neîntemeiată.

Ia act că nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la data de 29 mai 2013.

Președinte, Grefier,

E. – D. StoianMarinela F.

Red.jud.E.D.S.

Tehnored.M.F.

5 ex./12.07.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Rezoluţiune contract. Sentința nr. 396/2013. Judecătoria FILIAŞI