Plângere contravenţională. Sentința nr. 230/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 230/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 8197/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR230
Ședința publică de la23 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
Grefier – C. E. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul L. B., cu domiciliul în Focșani, ., . județ V., în contradictoriu cu intimatul I. V., cu sediul în Focșani, ..8, județ V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit
Instanța, având în vedere că lipsesc părțile, în temeiul art. 104 alin. 13 din Hotărârea CSM nr.352/2005, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare la apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care :
Instanța constată procedura de citare legal îndeplinită, reține solicitarea intimatului de judecare a cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc.civ, și în temeiul art. 129 alin.5 coroborat cu art.167 Cod proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei pe care le considere pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, constată cauza în stare de judecată, și considerându-se lămurită asupra soluționării cauzei – în conformitate cu prevederile art. 150 C. p. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.07.2012 sub nr._, petentul L. B. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. V., anularea procesului-verbal . nr._ din data de 31.05.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal este nelegal și netemeinic, arâtând că la data de 31.05.2012, în jurul orei 18:30 se afla în fața Teatrului Din Focșani, când agentul constatator i-a solicitat să se legitimeze și să prezinte actele autoturismului care era parcat de ceva timp. Totodată, petentul a arătat că agentul constatator a refuzat să îi comunice motivul pentru care a fost legitimat și a refuzat să îi comunice motivul contravenției, motiv pentru care a prezentat doar cartea de identitate și nu a semnat procesul-verbal.
În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând la dosarul cauzei procesul-verbal contestat (f.4).
În temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu referire la art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.1 alin.2 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin serviciul registratură, la data de 21.08.2012, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În apărare, intimatul a arătat că L. B. a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 63 alin. 4 și art 35 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și art.147 pct.1 din HG nr.1391/2006, întrucât la data de 31.05.2012, ora 18:26 a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . Focșani și a parcat autoturismul în zona destinată traficului pietonal în fața Teatrului M. Ghe. Pastia. Intimata a indicat faptul că în momentul controlului a refuzat să preyinte organelor de poliție documentele solicitate de polițistul rutier.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.
În probațiune, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând la dosarul cauzei raportul motivat al agentului constatator (filele 8-9), raport agent G. C. (fila 10) și înregistrare video abatere săvârșită (fila 7).
La termenul din data de 23.01.2013, instanța a încuviințat și administrat pentru amebele părți proba cu înscrisuri.
Analizând lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 31.05.2012 s-a reținut că la data de 31.05.2012, ora 18:26 a condus auto VW Polo cu nr. de înmatriculare_ pe . parcat în zona destinată traficului pietonal în fața Teatrului, fără a exista marcaj sau indicator de parcare, fapta fiind prevăzută de art. 63 alin. 4 și sancționată de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8, fiind aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 140 lei. Totodată, s-a reținut că a refuzat totodată să se legitimeze timp de 10 minute, spunând că vorbește la telefon, fapta fiind prevăzută de art. 35 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 9 din același act normativ, fapt pentru care a fost plicată o amendă în cuanum de 420 lei. În plus, s-a reținut faptul că nu avea asupa sa niciun document, fapta fiind prevăzută de art. 147 pct.1 din HG nr.1391/2006 și sancționată de 101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, fapt pentru care a fost aplicată o amendă în cuantum de 420 lei. Totodată, a fost aplicată sancțiunea complementară a 6 puncte de penalizare.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal. nr._ din data de 31.05.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptelor contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care au fost săvârșite, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv suma de 490 lei, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Cât privește cerințele prevăzute de art.19 din OG nr. 2/2001, ținând cont de faptul că petentul a refuzat semnarea actului sancționator, agentului de poliție îi revenea obligația de a identifica un martor asistent care să confirme această împrejurare. Astfel, văzând că procesul-verbal cuprinde numele și semnătura martorului asistent Ș. F., instanța constată că în cauză au fost respectate prevederile art.19 din OG nr.2/2001.
Agentul de poliție a ținut seama și de prevederile art.10 din OG nr.2/2001, aplicând o sancțiune pentru fiecare contravenție, cuantumul total al acestora nedepășind dublul maximului amenzii pentru contravenția cea mai gravă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din Convenție. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura măsurii; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, fapta conducătorului de a parca opri neregulamentar, fără a avea asupra sa documentele solicitate de agentul constatator și refuzul de a se legitima, reprezintă fapte contravenționale, și nu penale.
Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.
În această privință, instanța observă că amenda i-a fost aplicată reclamantului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită rutieră și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. De asemenea, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art.6 din Convenție, un caracter penal.
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate reclamantului reprezintă „acuzații în materie penală”, în sensul art.6 din Convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.
Cu toate acestea, Curtea, în cauza P. c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011, a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, și anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei (a se vedea A., pct. 58 și 59).
Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, . nr. 141-A, precum și A., pct. 60).
Așadar, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Așadar, având în vedere posibilitatea petentului de a administra probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, al situației de fapt expuse, mențiunile inserate sub acest aspect în cuprinsul acestuia având valoarea unei dovezi depline prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost învestit de stat, văzând și poziția procesuală a petentului care prin plângerea formulată nu a negat faptele imputate, precum și înregistrarea video din care rezultă că locul în care era oprit autoturismul coincide cu cel reținut în curpinsul procesului-verbal, instanța reține că actul de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod întemeiat.
Ca atare, instanța constată că singura probă relevantă pe baza căreia a putut să se pronunțe a fost procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța găsește că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea. Astfel, conform art. 108 alin.1 lit. a) pct. 9 din OUG nr. 195/2002, pentru nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a se legitima cu acte de identitate prevăzute la art. 35 alin. (2), sancțiunea principală este amenda contravențională, care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea punctelor amendă aplicate conform clasei a III-a (de la 6 la 8 puncte amendă), text de lege față de care agentul constatator a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 420 lei, spre minimul prevăzut de lege.
Totodată, conform art.99 alin.2 și art.108 alin.1 lit.a pct. 8 din OUG nr.195/2002, pentru staționarea neregulamentară, sancțiunea principală este amenda contravențională, care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea punctelor amendă aplicate conform clasei a I (de la 2 la 3 puncte amendă), dispoziții legale față de care agentul constatator a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 140 lei, spre minimul prevăzut de lege, precum și 2 puncte de penalizare, cu titlu de sancțiunea complementară.
În privința lipsei celorlalte documente agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 420, la nivelul minimului legal avut în vedere de legiuitor.
Față de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul L. B. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 31.05.2012.
Văzând că plângerea contravențională este scutită de la plata taxei judiciare de timbru;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul L. B. cu domiciliul în Focșani, ., . județ V. împotriva procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 31.05. 2012 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. –Serviciul Rutier cu sediul în Focșani, ..8, județ V..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.01.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. A. A. C. E. M.
A.A. / C.M. / 5ex.08.02.2013
..02.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1787/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 529/2013.... → |
|---|
